– E…Elle!

Koi o strigă panicat. Ariel, care se îndepărtase deja destul de mult, se întoarse în timp ce el bâlbâi:

– Ăăă, pot să te întreb… încă un lucru?

Ariel înclină capul, ca și cum nu i-ar fi păsat. Koi ezită, apoi în cele din urmă rosti cuvintele.

– Deci, păi… mi-ai cumpărat haine pentru că… ţi-era rușine să fii văzută alături de mine mine, nu-i așa?

Ariel se încruntă.

– Dacă mi-era rușine, nu m-aș fi întâlnit cu tine de la bun început. De ce ți-aș cumpăra haine?

Koi ezită, apoi răspunse:

– Pentru că suntem prieteni?

Ariel înclină capul, gânditoare.

– Păi, cred că nu e chiar atât de ciudat să cumperi un tricou sau două pentru un prieten, a mormăit Koi cu privirea în jos.

– Tu… mi-ai cumpărat cam multe…

– Câte?

Când ea îl întrebă, Koi încercă să-și amintească totul și începu să le enumere:

– Păi… era o cămașă elegantă, câteva tricouri și niște pantaloni… O, și un ceas.

Ariel, care ascultase în tăcere, oftă și încruntă sprâncenele.

– Asta nu e ceva ce face un prieten. Asta e seducţie.

Koi tresări și scutură din cap, alarmat.

– Nu, dar e un băiat… cum ar putea să…

– Koi, Ash poate că e bogat și manierat, dar nu-și aruncă banii pe oricine.

Koi rămase fără suflare auzind numele care apăruse din senin. De unde știa?! Ochii lui se uitară în jur panicat, în timp ce Ariel continua cu severitate.

– Ai crezut că era normal când a tratat gorilele de la Green Bell, nu-i așa? Genul ăsta de lucruri nu se întâmplă des. În mod normal, fiecare își plătește propria mâncare. Era o ocazie cu adevărat specială. Ei bine, bănuiesc că au mâncat mult în ziua aceea, din moment ce Ash a plătit totul.

Scuturând din cap de parcă totul era dramatic, ea a adăugat:

– Desigur, când mă întâlneam cu Ash, nu plăteam niciodată nimic. El acoperea toate cheltuielile.

Desigur că a făcut-o. Oricine ar fi făcut-o, dacă era cu Elle.

Koi dădu din cap instinctiv, de parcă era evident. Expresia lui Ariel deveni serioasă.

– Înțelegi ce vreau să spun?

Înainte ca şi Koi să poată spune ceva din nou, ea a continuat repede.

– Aceia erau bani pentru întâlnire. Ceea ce înseamnă că i-a cheltuit pentru tine – liber și fără ezitare.

Gândurile lui Koi se goliră din nou. Ariel nu-i dădu timp să se gândească la asta.

– Koi, e clar că încerci să găsești o modalitate de a dovedi că Ash nu te place. Dar ce câștigi din asta?

Koi nu a putut răspunde. A deschis ușor gura, dar nu i-au ieșit cuvintele. Ariel a continuat.

– Ash e o persoană bună. Nu pedepsi pe cineva pentru că te place doar pentru că ești prins în ură de sine.

Koi nu avea nimic de spus. Avea dreptate – dureros, incontestabil. Tot ce putea să facă era să stea acolo cu privirea plecată, rușinat și tăcut. Ariel i-a dat ultimul avertisment.

– Dacă mai continui așa, îți voi sparge jalapeño-ul și te voi determina să devii oficial una dintre surorile mele.

– Aauu!

Amenințarea îl determină să scâncească involuntar. Când în sfârșit ridică privirea, Ariel era deja departe.

─ ▪ ─

Până când s-a întors la patinoar cu pași lenți și greoi, stadionul era straniu de liniștit. Mulțimea odată asurzitoare dispăruse, lăsând în urmă doar tăcerea.

Pășind cu precauție în banca de rezervă, Koi îl zări pe Ashley patinând încet pe gheață, în depărtare. Se opri lângă gard și-l privi îndelung. Fața lui Ashley din momentul mărturisirii de mai devreme, vocea lui Ariel din hol – toate astea îi treceau prin minte iar și iar.

De ce mă place Ash?

Ariel avea dreptate. Numai Ashley știa răspunsul la această întrebare. Tot ce putea face Koi era să fie sincer în privința propriilor sentimente.

Atunci… care sunt ale mele?

În timp ce inima lui leneșă bătea cu putere în piept, Ashley s-a întors întâmplător în timp ce patina și privirile lor s-au întâlnit. Un zâmbet blând a înflorit pe fața lui Ashley. Obrajii lui Koi s-au înroșit și, brusc, i-a fost greu să respire. A rămas nemișcat, în timp ce Ashley se apropia încet.

– Am crezut că poate ai fugit.

Ashley zâmbi, stând de cealaltă parte a gardului.

– Aproape că am făcut-o.

Koi a răspuns cu un zâmbet nervos. Dar cuvintele lui Ariel răsunau în spatele lui, apucându-l de gleznă și împingându-l înainte: Înfruntă asta. Nu fugi.

Avea dreptate. Koi trebuia să înfrunte acest moment până la urmă.

Inspiră adânc și forță un zâmbet rigid.

– Băieții de la hochei nu sunt pe aici.

– Le-am spus să plece. Te așteptam pe tine.

Koi se trezi întrebându-se ce reacție avusese echipa. Poate că expresia feței sale îl trădase, pentru că Ashley continuă imediat.

– Au crezut că e vreo farsă. Nu știu dacă au crezut cu adevărat asta sau dacă doar încercau să mențină atmosfera relaxată, dar, oricum ar fi, le-am spus să creadă ce vor și i-am lăsat să plece.

– Înțeleg.

Vocea lui Koi se frânse, iar el își drese repede gâtul. După aceea, tăcerea se reinstală, mai puternică ca niciodată. Stadionul imens era atât de gol, încât vocile lor răsunau departe și profund.

Koi ridică privirea, sufocat de tensiune. Ashley încă îl privea, așteptând răspunsul lui, la fel ca întotdeauna.

Koi deschise gura să vorbească, dar nu-i scăpă decât un suspin. Pieptul i se strânse. Respiră adânc de câteva ori înainte de a reuși în sfârșit să vorbească.

– Elle a spus… că voi doi v-ați despărțit definitiv.

– Aşa este!

Ashley a răspuns fără ezitare. El și Ariel acceptaseră despărțirea cu mult timp în urmă. Ceilalți – precum Koi – erau cei care nu erau încă la curent. Nu era de mirare că Ariel era atât de enervată.

– Îmi pare rău. Chiar credeam că o să te împăci cu ea.

Era o scuză greu de rostit. Ashley nu a răspuns la început.

– De ce ai crede asta?

Vocea lui se auzi încet, aproape neîncrezătoare. Koi voia să dispară. Se forță să răspundă.

– M-am gândit… că dacă vei câștiga meciul… îi vei mărturisi din nou dragostea ta…

– O…

Ashley părea să înțeleagă în sfârșit — și apoi a adăugat repede, ridicând puțin tonul.

– Deci mi-ai dat bancnota ta norocoasă crezând că voi câștiga meciul și mă voi întoarce la Elle?

Tonul lui era clar confuz. Koi își plecă privirea, ruşinat.

– Îmi pare rău, șopti el, aruncându-i o privire lui Ashley.

– Am crezut… că asta îți doreai.

– Asta e o greșeală colosală, a subliniat Ashley diresct.

– Da…

Koi văzu enervarea evidentă de pe chipul lui și nu putu decât să-și ceară din nou scuze, la fel cum procedase cu Ariel.

– Îmi pare rău.

Ashley nu răspunse imediat. În schimb, își întinse brațele și apucă partea de sus a gardului, încercuindu-l efectiv pe Koi cu brațele sale.

Privindu-l de sus, Ashley îl întrebă:

– Ți-am spus că îmi place de tine – de mai multe ori. Am spus chiar că îți voi da un răspuns definitiv după acest meci. Și totuși ai crezut că mă refeream la Elle? Ce naiba se întâmplă cu tine?

Fața lui Koi ardea de rușine. Ashley nu părea să-și bată joc de el – părea sincer confuz și enervat. Koi ezită, apoi vorbi în cele din urmă.

– Publicarea aceea de pe forum… eu am scris-o.

– Știu.

Ashley nici măcar nu clipi.

Koi își forță următoarele cuvinte.

– Suntem prieteni… tu și cu mine. Și să ai sentimente de genul ăsta… e greșit. Eu l-am publicat, dar era şters.

“Desigur că era şters. Eu l-am şters.”

Ashley așteptă răbdător ca el să continue, fără să spună nimic. Koi rămase tăcut mult timp. Avea capul plecat, așa că era imposibil să-i vezi fața. Ashley își adună toată răbdarea pe care o avea și așteptă până când şi Koi șopti în cele din urmă:

– De ce îţi place de mine?

Vocea lui tremura. Ashley nu a ezitat.

– Pentru că ești cineva care merită.

Când şi Koi și-a ridicat cu precauție capul, Ashley a zâmbit și a adăugat cu un ton glumeț:

– Din felul în care vorbești, e clar că mă consideri o persoană incredibilă. Așa că întoarce situația: dacă cineva ca mine te place, asta nu înseamnă că ești și mai uimitor?

Koi se uită fix la fața lui Ashley. Părea că are multe de spus, dar nu-i ieșeau cuvintele. Ashley trebuia să-și adune și mai multă răbdare decât înainte doar pentru a se abține să-l sărute din nou. În cele din urmă, Koi reuși să vorbească – vocea lui era răgușită și plină de tensiune.

– Sentimente ca acestea… n-ar trebui să le am.

A durat mult timp până când acea frază a ieșit din gura lui. Ashley, luat prin surprindere, și-a încruntat sprâncenele.

– De ce nu?

– Pentru că…

Koi inspiră tremurând. Expiră. Apoi, în sfârșit, mărturisi.

– Pentru că știu… că stai cu mine doar pentru că îți este milă de mine.