Ashley stătea în bucătărie, sorbind din whisky. Cina era deja pregătită – comandase dinainte niște fripturi care era nevoie doar să le încălzească la cuptor. În timp ce aștepta să se termine această simplă pregătire, Koi încă nu dădea niciun semn de viață.

Oricine altcineva era enervat de cât de mult dura să se schimbe într-o singură ținută, dar Ashley era răbdător. Pentru plăcerea care urma, putea aștepta cât era nevoie. De fapt, așteptarea era ca o garnitură gourmet – ceva care sporea anticiparea.

Sunetul papucilor care se târau răsuna prin încăpere. Koi se apropia. Pașii ezitanți și lenți îl determinară pe Ashley să zâmbească în timp ce ridică privirea.

Și apoi, iată-l – un spectacol și mai uimitor decât își imaginase.

Gura lui Ashley se deschise inconștient. Se uită fix, pierdut în gânduri, practic devorând cu ochii imaginea picioarelor lui Koi. Ciorapii negri pe care îi cumpărase cu o zi înainte îi trecură prin minte. Şi-l imaginase pe Koi purtându-i – întins pe pat doar în ei, și mintea i se golise. Partea de jos a trupului său era pe punctul de a exploda.

Între timp, Koi a interpretat expresia lui Ashley complet diferit. Știam că asta era prea mult… Nu putea înțelege de ce Ashley cumpărase așa ceva în primul rând.

Koi ieșise îmbrăcat în niște pantaloni scurți din denim absurd de scurți și un tricou cu mâneci scurte. Era abia acceptabil pentru a sta acasă – dar a ieși în ținuta asta era complet de neconceput. Nici măcar nu-i ajungeau la genunchi. Abia îi acopereau fundul. Aceștia erau mai degrabă lenjerie intimă decât pantaloni scurți adevărați.

Tehnic vorbind, erau din denim, ceea ce ajuta puțin la senzația de expunere, dar era totuși incredibil de ruşinos. Era cu puțin mai bine decât să umbli îmbrăcat doar într-o cămașă albă.

Incapabil să-și ascundă disconfortul, Koi mormăi cu un ton descurajat.

– Ai fi putut să iei ceva… mai lung. Asta era tot ce aveau?

Poate că Ashley nu avusese timp să se uite prin magazine. Koi nici măcar nu luă în considerare posibilitatea ca asta să fi fost intenționat. Se învinovăți doar pe sine – pentru că îi ceruse unei persoane ocupate ca Ashley să-i cumpere haine.

Dar Ashley nu avea astfel de gânduri. Ochii lui erau încă lipiți de picioarele lui Koi, în timp ce mormăia:

– Perfect.

Apoi, prefăcându-se că nu s-a întâmplat nimic, a pus paharul de whisky jos și a spus:

– Cina va fi gata în trei minute. Poți să pui masa? Trebuie să dau un telefon.

– O! Păi… bine. O să o fac eu.

Recunoscător că avea ceva care să-l ţină ocupat, Koi s-a grăbit imediat spre locul unde stătuse Ashley. Între timp, Ashley simțea că durerea din partea inferioară a trupului se intensifica. Dacă şi Koi ar fi putut mirosi, ar fi căzut deja acolo, în lacrimi, copleșit de feromonii care inundau acum încăperea. Dar Koi rămânea complet nepăsător.

Pentru a-și ascunde starea, Ashley a mers încet pe lângă el și a dispărut într-o cameră din apropiere.

Nu își uitase telefonul.

Imediat ce a intrat, a dat sistemul de ventilație la maxim. Dacă feromonii lui Koi se intensificau din nou ca în noaptea precedentă, nu ar fi putut să se controleze.

Trebuie să rezist cel puțin o săptămână.

Și-a desfăcut pantalonii și în sfârșit l-a lăsat să iasă. Penisul lui era deja tare ca piatra, vârful fiind îmbibat cu lichid. Aruncând o privire la lichidul care îi curgea pe coapsă, s-a apucat cu putere și a început să se stimuleze.

Picioarele lui Koi, întipărite în mintea lui, erau combustibilul perfect. Respirația i s-a accelerat rapid. Cu ochii închiși, și-l putea imagina pe Koi întins pe pat, îmbrăcat doar în ciorapii aceia negri.

Venele groase i se evidențiau de-a lungul penisului, zvâcnind de dorință. Și-a frecat vârful cu degetul mare, apoi și-a alunecat mâna de-a lungul trunchiului, imaginându-și că îi linge deschizătura lui Koi.

Adevărul era că îi plăcea să-l vadă pe Koi umblând îmbrăcat doar în cămașa lui albă. Dar dacă ar fi lăsat lucrurile așa, Koi ar fi comandat în cele din urmă niște pantaloni. La urma urmei, lumea avea lucruri precum cumpărăturile online. Chiar și o întrebare adresată administratorului clădirii ar fi putut rezolva problema într-o oră sau două. În timp ce gândurile lui Koi nu ajunseseră încă atât de departe, Ashley acționase primul – și reușise perfect. Acum, Koi urma să-și petreacă întreaga zi etalându-și picioarele strălucitoare în fața ochilor lui.

Strânse mai tare. Un sunet umed răsună când un alt jet alunecos se revărsă. După încă nişte mișcări, se eliberă puternic — dar penisul său era încă rigid. Evident. O singură rundă nu era suficientă pentru a-l satisface.

După ce și-a recăpătat respirația, Ashley a început să-l mângâie din nou. Deja simțea cum se acumulează un alt orgasm. Doar imaginându-și cum îl introduce în gura lui Koi, mâna lui a început să se miște mai repede. Al doilea orgasm a durat mai mult, dar nu era suficient. Și abia după încă două eliberări, erecția lui a început în sfârșit să se potolească.

─ ▪ ─

Când ușa s-a deschis și a auzit pe cineva apropiindu-se, Koi și-a întors reflex capul — apoi a tresărit surprins. Ashley a ieșit arătând ușor epuizat.

Koi, deja îngrijorat pentru că apelul durase atât de mult și mâncarea se răcea, a devenit și mai neliniștit.

– Ash… te simţi bine? Arăți foarte obosit.

Ashley nu a răspuns. I-a aruncat doar o privire lui Koi. Dacă ar fi văzut din nou picioarele acelea, ar fi trebuit să se întoarcă și să se îndrepte direct spre cameră. A riscat o privire, testându-se – și, din fericire, nu era atât de aproape de a ceda. Era puțin excitat, desigur, dar încă se putea controla.

Fața lui Koi rămase plină de îngrijorare. Nu avea habar că “oboseala” lui Ashley provenea din cu totul altceva. Din fericire, Koi nu putea mirosi – pentru că, altfel, feromonii și mirosul puternic de spermă era imposibil de ignorat.

Dar Koi nu observă nimic. Își făcea doar griji că Ashley era suprasolicitat.

Chiar s-a grăbit să se apropie și a încercat să-l susțină cu blândețe.

– Probabil ai o grămadă de lucru… Răspunzi la telefoane chiar și după ce ajungi acasă… și atât de mult timp… spuse el serios.

– Firma ta depinde chiar atât de mult de tine? Adică, cred că are sens, dar apeluri la ora asta târzie…

În realitate, Ashley nici măcar nu lucra în acele zile. Până acum câteva zile, se întorcea adesea acasă după miezul nopții. Era normal să lucreze în weekenduri, iar la firma lui, astfel de lucruri erau practic de așteptat. Era o lume complet străină pentru Koi.

Dar pe Ashley nu-l deranja că şi Koi își făcea griji pentru el. Sprijinindu-se ușor de trupul mai scund al lui Koi, el răspunse firesc.

– E meseria mea. Face parte din meserie. Sunt obișnuit.

Tonul lui era calm, dar Koi a interpretat asta ca pe o încercare a lui Ashley de a-și ascunde cât de obosit era de fapt. Așa cum era de așteptat, l-a privit cu o îngrijorare profundă.

– Nu te forța prea tare. Dacă te îmbolnăvești?

– Atunci tu o să ai grijă de mine, nu-i așa?

Ashley îl necăji. Koi răspunse fără nicio ezitare.

– Desigur. Voi face tot ce pot.

A spus-o cu încredere, dar apoi și-a pierdut repede elanul.

– Nu… ascunzi nimic, nu-i așa? Adică, dacă ești deja bolnav…

Ashley oftă în sinea lui. De ce naiba era nevoie să mă diferenţiez ca un Alfa extrem?  Nici măcar nu pot să mă îmbolnăvesc.

Dar nu era o situație fără ieșire. Se sprijinise fără rușine de Koi și îl lăsase să-l ajute să ajungă la masa din sufragerie. Apoi așteptase ca şi Koi să se așeze vizavi de el.

– Mâncarea se răcește… Să o încălzesc?

Evident nesigur ce să facă, Koi a luat în cele din urmă farfuriile și le-a pus înapoi în cuptor, setând cronometrul. Ashley privea cum Koi se agita, aducând vin pentru masă și verificând dacă mai era nevoie de ceva — complet concentrat pe îngrijirea lui. Era o priveliște încântătoare.

– E bine așa? a întrebat Koi, întorcându-se cu friptura reîncălzită. Era puțin prea prăjită, dar lui Ashley nu-i păsa. Zâmbi și îi făcu semn lui Koi să se așeze și el. După ce îi turnă un pahar cu apă, Koi se așeză alături de el.

Apoi Ashley a vorbit în sfârșit.

– M-am întâlnit cu Nelson.