Nu minți.

De parcă ar fi auzit vocea lui Ashley, Koi a devenit imediat neliniștit. Prefăcându-se că taie marlinul, s-a uitat în farfuria lui și a continuat să vorbească.

– E adevărat. După ce ne-am despărțit, când eram în Vest, m-am întâlnit cu nişte persoane. Așa că nu e nevoie să-mi dai lecții despre întâlniri. Știu destul de bine și singur.

De îndată ce a terminat de vorbit, a pus bucata de pește tăiată în gură. Aroma bogată care s-a răspândit în interior era ceva ce nu mai experimentase până atunci, dar, din păcate, nu avea timp să o savureze. Koi, încercând din răsputeri să se comporte ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, a mestecat peștele și l-a înghițit cu puțin vin. Atunci Ashley, care a rămas tăcut până în acel moment, a deschis gura.

– Da, au trecut zece ani. Are sens.

Vorbise cu același ton lipsit de emoție ca întotdeauna și se uită la Koi în timp ce își cerea scuze.

– Îmi pare rău. Eram nepoliticos. Desigur, și tu ai avut iubite.

Nu.

În acel moment, Koi a dat din cap aproape instinctiv și era pe punctul de a mărturisi adevărul.

Adevărul este că nu era nimic de genul ăsta. Cine ar fi interesat vreodată de cineva ca mine dacă nu erai tu? Eu sunt Connor Niles.

Nu-i venea să creadă că spusese o minciună atât de mare. Dar șansa de a o corecta dispăruse deja. Ashley își continua masa de parcă nu ar fi avut nicio legătură cu el, iar expresia lui a rămas neschimbată. În acel moment, să admită că doar minţise era ridicol, așa că şi Koi abia reuși să-și înăbușe cuvintele care îi ajunseseră pe vârful limbii și, în schimb, se forță să înghită peștele.

În timp ce continuau să mănânce, Ashley aduse în discuție subiecte banale. Uneori zâmbea, alteori îl asculta pe Koi cu atenție, iar pe tot parcursul discuției a rămas amabil și cald. Koi se simți ușurat de subiectele sigure, dar o parte a conștiinței sale era apăsată de vinovăția minciunii.

─ ▪ ─

– Mulțumesc pentru ziua de azi, a spus Koi în timp ce Ashley oprea la locul unde stabiliseră să se întâlnească. Chiar înainte de a urca în mașină după ce ieșiseră din restaurant, Koi își dăduse seama că Ashley aproape terminase singur o sticlă întreagă de vin. Dar Ashley se așeză la volan firesc. Nu poți conduce beat, gândi Koi, palid, dar Ashley nu părea nici pe departe amețit. Nici personalul nu-l opri. Dimpotrivă, i-au înmânat cheile mașinii ca și cum era ceva absolut normal, așa că şi Koi, pe jumătate convins și pe jumătate sceptic, s-a așezat pe scaunul pasagerului. Și, în mod surprinzător, la fel ca atunci când au venit la restaurant, Ashley l-a condus în siguranță până acasă.

– Hei…

– Koi, poți să iei punga de cumpărături de pe bancheta din spate?

Koi era pe punctul de a spune ceva despre pericolul condusului sub influența alcoolului când Ashley a vorbit brusc. Luat prin surprindere, Koi a făcut ce i s-a spus. În timp ce se întindea în spate și lua punga mare de cumpărături, apoi se așeza din nou cum trebuie, Ashley a vorbit.

– Ia-o. E a ta.

– Poftim?

Koi, care era pe punctul de a-i înmâna punga lui Ashley, a făcut ochii mari de surprindere. Neînțelegând ce voia să spună, s-a limitat să se uite fix la el. Ashley a continuat.

– Poart-o mâine la întâlnire. Am ghicit mărimea după ochi, dar ar trebui să ți se potrivească.

Koi clipi confuz la remarca bruscă. Ashley zâmbi când văzu expresia lui Koi. Era ceva ciudat și necunoscut în zâmbetul pe care îl văzuse toată ziua. Apoi Ashley deschise gura.

– Hainele pe care le porți acum sunt genul de haine pe care le-ai purta când te întâlnești cu un prieten ca mine. Dar e altfel când te întâlnești cu o fată. Să porți haine care nu ți se potrivesc și arată ciudat – asta e de prost gust. Să te plimbi așa cu o fată… nu crezi că s-ar putea să o faci de râs?

– Ah…

Ashley avea dreptate. Koi înțelegea perfect, dar era ceva ce încă nu-i era clar. A ezitat, apoi a reușit în cele din urmă să întrebe.

– Păi, chiar și așa… de ce îmi dai un cadou ca ăsta?

Ashley îi mai cumpărase haine lui Koi și înainte, dar asta era înainte ca ei să înceapă să se întâlnească – când amândoi nutreau sentimente unul pentru celălalt dincolo de prietenie. Dar acum era altfel. Nu a spus Ashley că erau prieteni? Atunci de ce un astfel de cadou?

La întrebarea ezitantă a lui Koi, Ashley a răspuns fără ezitare.

– Pentru că vreau ca întâlnirea ta să decurgă bine, evident.

– Da, dar… de ce? a întrebat Koi din nou. De data asta, dorea să audă adevărul. Simțea cum devine din ce în ce mai tensionat, cu urechile ciulite, așteptând răspunsul. Ashley deschise gura, privindu-l direct pe Koi.

– Vreau să fii fericit.

Vocea lui era incredibil de calmă. De parcă nu putea conține mai multă sinceritate. Koi, privindu-l fără să înțeleagă, a văzut cum Ashley i-a zâmbit și a spus:

– Foarte mult. Cel mai mult.

Apoi adăugă în șoaptă:

– Sper să fii cea mai fericită persoană din lume.

Koi nu mai avea nimic de spus. Nimeni nu putea să se îndoiască de Ashley. Desigur că nu. Era pur și simplu… atât de sincer.

– Mul…țumesc.

Din nu știu ce motiv, i se strânse gâtul și Koi abia reuși să mormăie aceste cuvinte. Coborî din mașină, strângând punga de cumpărături la piept. În timp ce stătea pe trotuar și se întoarse, Ashley îi zâmbi, apoi porni mașina. Mașina plecă repede, iar Koi rămase singur, privind-o cum dispare în depărtare.

Ashley se uită în oglinda retrovizoare și îl văzu pe Koi stând acolo, cu privirea pierdută, în același loc. Încă strângând în brațe cadoul pe care îl primise.

Da. Sunt sincer.

Ashley apăsă ușor pedala de accelerație, luând viteză. Vreau să fii fericit. Mai mult decât oricine altcineva pe lumea asta.

Un zâmbet ironic i-a apărut pe buze. Nu semăna deloc cu zâmbetul pe care i-l arătase lui Koi toată ziua.

Pentru că, dacă ești în culmea fericirii, când va veni acea zi… inima ta se va sfărâma și mai mult.

─ ▪ ─

A doua zi, Koi a ajuns la locul de întâlnire cu Julie cu un sfert de oră mai devreme. Hainele pe care Ashley i le dăduse cu o zi înainte i se potriveau perfect — într-un mod uimitor. O cămașă și niște pantaloni simpli, cu croială curată, nu prea strălucitori, dar perfecți pentru o primă întâlnire. Koi a admirat designul, dar a simțit o greutate așezându-se peste inima lui.

Chiar și aici, talentul lui Ashley se dezvăluise fără rețineri. Hainele erau echilibrul perfect — prezentabile pentru o întâlnire, fără a fi copleșitoare. Văzând cât de perfect se potriveau ca mărime, Koi a suspinat involuntar în timp ce le proba.

Indiferent cât de mult doare să-și amintească de asta, nu va schimba nimic. Ashley este pur și simplu foarte priceput la astfel de lucruri.

Koi s-a forțat să se concentreze, întărindu-și hotărârea. Își tot reamintea – erau doar prieteni. Nu putea sub nicio formă să interpreteze greșit bunătatea lui Ashley sau să depășească limita.

Având în vedere acest lucru, și-a îmbrăcat hainele cumpărate de Ashley și s-a îndreptat spre locul de întâlnire. Julie ajunsese cu zece minute mai devreme și, când l-a văzut pe Koi, i s-a luminat imediat chipul cu un zâmbet strălucitor.

– Bună, Koi. Ce mai faci?

Koi i-a răspuns la salut și i-a enumerat filmele pe care le căutase în prealabil. Julie a ales cel mai popular, dar singura proiecție disponibilă era peste patru ore.

– Ce-ar fi să mâncăm mai întâi?

Koi era de acord cu sugestia lui Julie și au găsit un restaurant în apropiere. Așezați unul lângă celălalt într-un restaurant banal, au discutat în timp ce mâncau, iar Koi a adus în discuție unul dintre articolele ei. Urmând sfatul lui Ashley din ziua precedentă, Koi alesese și citise câteva dintre articolele recente ale lui Julie, iar când a menționat unul dintre ele, Julie era surprinsă, dar încântată, vorbind fericită. Datorită acestui lucru, atmosfera dintre ei s-a destins rapid, iar când filmul era pe punctul de a începe, ei deja spuneau glume prostești.

– Popcornul care are caramel e singura alegere bună.

Julie a îmbrățișat cutia de popcorn și băuturile. Koi i-a zâmbit înapoi și a urmat-o în sala de cinema.

Julie alesese un film de acțiune. În rolul principal era un actor faimos, cunoscut pentru cascadorii care sfidau moartea, fără efecte speciale – urcând pe zgârie-nori cu mâinile goale sau agățându-se de avioane. Niciun loc din sală nu era liber.

– Am vizionat toată seria aseară, doar ca să văd asta, a spus Julie, iar Koi îi răspunse cu un zâmbet vag. Nu văzuse niciodată filmele anterioare din serie – era prea scump să meargă la cinema. Din fericire, nu era genul de serie în care trebuia să vezi filmele anterioare pentru a te bucura de cel nou. Luminile se stinseră și filmul începu.

Încă de la început, era captivant. Fidel etichetei de blockbuster, ecranul era plin de imagini de o amploare copleșitoare, iar Koi era atras imediat.