Koi nu se putu abține să nu se încordeze, aruncând instinctiv o privire spre fețele tuturor. Exact cum se temea, prietenii lui Ashley păreau complet uimiți. Se priviră unii pe alții, apoi se uitară din nou la Ashley, iar apoi din nou unii la alții. Primul care reacționă era, fără surpriză, Bill.

– Te-ai diferenţiat? Tu?!

– Da.

Ashley dădu din cap, iar privirile șocate se înmulțiră. Era clar că niciunul dintre ei nu se așteptase la asta.

“Ei bine, diferenţierea nu este tocmai ceva firesc”, s-a gândit Koi în sinea sa. Iar în cazul lui Ashley, era și mai unic. Dacă se afla, ar fi putut provoca probleme serioase. De aceea, doar directorul, Koi și un număr foarte mic de alți oameni știau. Ashley însuși nu avea nicio intenție să vorbească despre asta în public.

Din această cauză, el le dezvăluia prietenilor săi doar o parte din adevăr.

Era singura opțiune. Oricum, asta le-ar fi explicat majoritatea întrebărilor.

– Am devenit un Alfa. De aceea nu am putut juca. Îmi pare rău.

– Păi…

Băieții, care de obicei erau zgomotoși și turbulenți, au tăcut brusc – și asta nu era un semn bun. Koi a aruncat o privire îngrijorată între Ashley și ceilalți. Dacă asta le va distruge prietenia?

“Atunci așa stau lucrurile.”

Ashley a spus asta de parcă nu ar fi contat, dar Koi era la limită. Dacă Ashley se îndepărta de oamenii de care era atât de apropiat înainte să se diferenţieze… asta l-ar fi rănit pe Koi mai mult decât pe oricine altcineva.

Ashley a spus că şi Koi era tot ce avea nevoie…

Dar Koi nu era de acord. Chiar dacă asta era ceea ce simțea cu adevărat Ashley, Koi vedea lucrurile altfel. Ashley nu era ca şi Koi, care îl avea doar pe el. El era întotdeauna înconjurat de oameni – în centrul tuturor lucrurilor. Koi nu voia ca asta să se schimbe.

În timp ce aștepta nervos o reacție, Bill s-a întors brusc spre el. Koi a tresărit la contactul vizual imprevizibil, iar Bill a încruntat ușor sprâncenele în timp ce a întrebat:

– Koi, știai?

– Poftim?

Toată lumea s-a întors să se uite la el. Agitat de întrebarea imprevizibilă, Koi a clipit. Păi… ce să spun?

Ezitând, s-a uitat la Ashley, care a dat din cap subtil. Asta era suficient pentru ca toată lumea să-și dea seama. Koi și-a coborât privirea și a răspuns în șoaptă.

– Da.

– Aah…

Bill scoase un suspin lung. Ceilalți băieți se uitară la Ashley cu expresii de dezamăgire vizibilă.

– Amice, cum de nu ne-ai spus? mormăi unul dintre ei, iar ceilalți îi dădură dreptate.

– E dur. Nu credeam că suntem genul ăla de prieteni.

– I-ai spus lui Koi și nouă nu ne-ai spus? Haide, amice, serios?

– Chiar dacă îți place Koi, totuși! Eram Buffalo, la naiba – adică, eram!

În ciuda zgomotului, niciunul dintre ei nu părea să se îndepărteze de Ashley. Era mai degrabă enervarea pe care o simți doar între prieteni apropiați. Inima lui Koi s-a ușurat treptat. Ashley părea uimit pentru o clipă, apoi a zâmbit ironic și și-a cerut scuze.

– Voiam să vă spun mai devreme. Doar că… nu puteam să mă întorc.

– De ce naiba ai lipsit atât de mult? Era și asta din cauza diferenţierii?

Fața lui Bill era un amestec de îngrijorare și curiozitate. Ashley dădu din cap din nou.

– Da. Știți, nu-i așa? Cât de instabili pot fi feromonii imediat după aceea.

– Da, am auzit.

– Așa se spune.

Fiind Beta, ei nu înțelegeau cu adevărat, dar păreau să facă tot posibilul să înțeleagă, de dragul lui Ashley. Koi s-a relaxat în cele din urmă și i-a privit relaxat. Apoi, un alt prieten a întrebat:

– Deci, te simți bine acum?

– Da, tu cum te simți? Pari cam slab.

– E normal? Pierzi masă musculară când te diferenţiezi?

– Hei, are cineva o bară proteică? Dați-i-o lui Ash, acum!

Văzându-i cum se străduiau să țină pasul alături de conversație, Koi a zâmbit incontrolabil. Ashley a zâmbit și el, apoi a izbucnit în râs fără să vrea. Un sentiment cald de pace l-a cuprins.

Asta e. Asta mi-a lipsit.

Momentele fireşti pe care le luase odată ca pe ceva de la sine înțeles s-au întors în sfârșit. Când Ashley își întoarse capul, privirea i se întâlni cu a lui Koi. Văzându-l pe Koi zâmbind atât de luminos, se simți complet împăcat.

“Nu vreau să pierd asta!” s-a gândit el. Nu poate rămâne așa pentru totdeauna? Fără să fie nevoie să se întoarcă vreodată în Est?

Dar Ashley știa adevărul. Această drăgălăşenie nu avea să dureze. Tatăl său îi acordase doar până la absolvire – o amânare temporară. Și asta era ultima lui bucată de libertate.

E în regulă.

Discutând cu prietenii săi, Ashley se liniști. O să fie bine. Nu o să devin un monstru ca ei. Nu sunt ca tatăl meu. Îi am pe prietenii ăștia. Îl am pe Koi.

Nu sunt ca el.

Credea asta din toată inima. Petrecerile murdare și haotice, pline de feromoni, care îi bântuiau mintea, au început să se estompeze, puțin câte puțin, şi Ashley credea că, în cele din urmă, va uita – la fel cum toate amintirile trec.

– O, e ora de curs.

Din păcate, reuniunea trebuia să se termine. La semnalul cuiva, au convenit să mai stea de vorbă în timpul prânzului.

– Ne vedem mai târziu.

– Pe mai târziu.

În timp ce Ashley se îndepărta alături de Koi, băieții rămași au început să șoptească.

– Crezi că lui Ash îi place de Koi pentru că s-a diferenţiat?

– S-ar putea. Alfa și Omega nu au o barieră atât de mare cu persoanele de același sex.

– Koi nu s-a diferenţiat, nu-i așa?

– Așa e.

Toți aveau același gând – și cineva l-a exprimat în cele din urmă.

– Deci… Koi trebuie să fi acceptat, dacă au venit împreună la școală așa.

– El știa despre diferenţiere, îți amintești?

Bill a suspinat și a răspuns.

– Încă nu știm nimic sigur. Hai să tăcem din gură până când Ashley spune ceva. Poate că şi Koi doar îi face pe plac ca prieten.

– Da, adevărat.

Altul era de acord.

– Dacă aș fi un Beta și un Alfa sau un Omega de același sex mi-ar spune că mă place, m-aș simți destul de incomod.

– Hai să ne prefacem că nu știm.

– Da, să ne comportăm de parcă am uitat.

Și-au reafirmat prietenia și s-au îndreptat spre sălile de clasă respective.

Faptul că Ashley își arătase sau nu sentimentele nu schimba faptul că el era în continuare prietenul lor. Oricare era motivul din spatele mărturisirii sale, era o problemă între el și Koi. Ei intenționau să respecte sentimentele prietenului lor cât de bine puteau. Și aveau dreptate să facă asta.

─ ▪ ─

– A mers bine, nu-i așa? a spus Koi în timp ce se îndreptau împreună spre clasă. Ashley se uită la el și zâmbi.

– Ți-am spus eu că așa va fi.

A spus asta dinainte, dar, sincer, nici măcar Ashley nu era sigur.

Nu poți cunoaște cu adevărat oamenii până nu se întâmplă ceva. Chiar dacă erau coechipieri de ani de zile, nu exista nicio garanție. El a spus asta doar pentru a-l liniști pe Koi, dar văzând că prietenii lui răspundeau cu mai mult decât simpla politețe, Ashley era cu adevărat fericit.

Poate că aș fi putut chiar să le spun că sunt un Alfa Extrem.

Dar asta era exclus. Secretara tatălui său îl avertizase deja – dacă se afla, măsurile de securitate erau intensificate.

Alfa Extremi, datorită rarității lor, atrăgeau adesea o atenție nedorită. Erau mulți oameni care îi urau pentru presupusa lor promiscuitate sau din alte motive. Pentru siguranță, bodyguarzii erau practic necesari. Dar să te lauzi cu asta la un liceu banal era ca și cum ai striga: “Uitați-vă la mine!”

Iar Ashley nu era genul acela de prost. Voia să termine liceul în liniște și să absolve ca oricine altcineva. Așa că secretul trebuia să rămână secret.

– Hei, o să le spui după absolvire, aşa e? îl întrebă Koi, iar Ashley dădu din cap.

– Da. După aceea, voi fi liber.

– Bine.

Koi dădu și el din cap, iar Ashley vorbi din nou.

– Când vom absolvi, Koi…

– Da?

Încetinind, se apropiau de clădirea școlii, fără nimeni în jur. Ashley întrebă în șoaptă:

– Vii cu mine pe Coasta de Est?

– Poftim?!

Întrebarea îl determină pe Koi să încremenească pe loc. Nu se așteptase deloc la asta. Uimit, se uită la Ashley, care continuă:

– Vino cu mine. Mă voi ocupa eu de tot acolo.

Văzând că şi Koi era încă prea șocat ca să răspundă, Ashley a adăugat:

– Inclusiv taxele de studiu la facultate.

– Asta e…

Koi nu știa cum să răspundă. Nu voia să se despartă de Ashley.

Știa de la început că Ashley se va întoarce în Est. Dar, în mintea lui, cel mult se gândise că se vor vedea în timpul vacanțelor. Niciodată nu-i trecuse prin cap să meargă cu el. Confruntat cu propunerea imprevizibilă, Koi nu putea decât să-l privească pe Ashley în tăcere, uluit.