Cheng Che era plecat probabil de mai bine de jumătate de lună. Zhou Zhou a continuat să discute cu el pe WeChat. Cu toate astea, era clar că modul lor de a vorbi și subiectele lor de conversație nu se întorseseră la cum erau atunci când aveau o relație. Zhou Zhou îl aștepta pe Cheng Che să se întoarcă. Deși nu știa despre ce aveau să vorbească, Zhou Zhou știa că data viitoare când se vor întâlni, ar putea să renunțe complet la multe lucruri neplăcute și să se îndrepte spre un viitor mai bun împreună.

Zhou Zhou a continuat să meargă la timp la controalele medicale. În mare parte, nu mai luase medicamente. Medicul a spus că nivelul de feromoni ale lui Zhou Zhou se recuperau încet. Deși încă nu putea mirosi feromonii, conform rezultatelor testelor, ar trebui să-și revină în curând.

De asemenea, medicul l-a întrebat pe Zhou Zhou ce ar face dacă ar intra din nou în călduri.

Zhou Zhou s-a uitat în jos.

– Ar trebui… probabil să caut un Alfa care să mă marcheze.

Doctorul i-a înmânat o carte.

– Acesta este numărul centrului de urgență Omega. Ți-am introdus deja adresa în sistem. Dacă ești în călduri și nu ai un Alfa cu tine, sună la acest număr. Ei vor aranja un voluntar pentru tine.

Zhou Zhou știa în adâncul sufletului că nu va recurge niciodată la un voluntar. Dar totuși a luat cardul.

Zhou Qiao a stat în tăcere lângă ei. După o scurtă conversație cu medicul, ea l-a scos pe Zhou Zhou din spital și i-a aruncat o brățară în mașină.

– Este o brățară de monitorizare. Îți poate măsura temperatura trupului și concentrația de feromoni. Odată ce atinge indicele de căldură, va forma automat numărul din interior. Dacă nimeni nu răspunde în zece secunde, va forma automat următorul număr, a spus Zhou Qiao.

– Mi-am salvat deja numărul de telefon în el. Pentru al doilea număr, poți introduce numărul Centrului de urgență Omega. În cazul în care nu răspund la apel, acesta va fi transferat la centrul de urgență pentru a se asigura că un Alfa te poate ajuta în timpul căldurii tale.

– Nu vreau niciun alt Alfa… a spus   Zhou Zhou, privind în jos.

– Zhou Zhou, ai uitat ce s-a întâmplat data trecută?

Zhou Qiao s-a încruntat.

– Nu mai poți lua inhibitori. Trebuie să găsești un Alfa care să te ajute. Lasă-mă să-ți spun adevărul, chiar dacă voi răspunde la apel data viitoare, tot ce pot face este să găsesc un Alfa pentru tine. Nu te gândi să folosești inhibitori.

Văzând tăcerea lui Zhou Zhou, ea a suspinat.

– Știu că vrei ca Cheng Che să fie cu tine. Dar el este în străinătate acum. Cheng Yan a spus că Cheng Che ajută la un proiect acolo și nu știm când se va întoarce. Deci, nimeni nu poate garanta că Cheng Che va fi în țară când vei intra în călduri. Înțelegi?

– Înțeleg, a spus Zhou Zhou încet, uitându-se la brățară.

***

Zhou Zhou se gândise dacă să îi spună lui Cheng Che despre gândurile sale. Știa că, de îndată ce va menționa asta, Cheng Che se va întoarce cu siguranță mai devreme. Cu toate astea, auzise de la unchiul său că acest proiect la care lucra Cheng Che era o colaborare între familia lui Cheng Che, familia lui Jin Wuqi și o firmă terță. Era crucial, iar Cheng Che reprezenta firma familiei sale în străinătate în calitate conducător. În plus, părinții lui Cheng Che doreau, de asemenea, să îi viziteze după examenul de admitere la facultate, pentru a petrece ceva timp împreună ca o familie. Deci, din orice perspectivă, lui Cheng Che i-ar fi fost greu să refuze.

Se gândea că nu ar trebui să intre în călduri atât de curând. Nici măcar nu-și putea mirosi feromonii încă. Zhou Zhou s-a consolat, crezând că poate rezista până când Cheng Che se va întoarce în țară.

Dar lucrurile nu au mers niciodată așa cum se aștepta. La fel ca acum câteva luni când Zhou Zhou a intrat brusc în călduri și Cheng Che nu era lângă el. Nimeni nu putea prezice viitorul.

***

Era o seară înăbușitoare, ca și cum întregul oraș aștepta o ploaie puternică. Zhou Zhou făcuse un duș și se pregătea să își pună brățara pe care i-o dăduse Zhou Qiao, când deodată a simțit pe mână un miros ciudat, dar cunoscut.

Era feromonul său de milkshake de căpșuni.

Trecuse atât de mult timp. Zhou Zhou era oarecum neîncrezător când și-a atins glandele și apoi și-a dus mâna la nas pentru a o mirosi. Era într-adevăr mirosul feromonilor săi.

Dar ceea ce Zhou Zhou nu se aștepta era că reapariția feromonului său însemna că şi căldura lui venea imediat. După ce a adulmecat mirosul său de milkshake de căpșuni pentru câteva clipe, trupul său deja se încălzea.

Senzația era la fel de puternică ca și căldura pe care o experimentase cu câteva luni în urmă, dacă nu chiar mai puternică. Odată cu impulsul reprimat, feromonii au năvălit rapid prin trupul său, purtând o temperatură ridicată insuportabilă care i-a aprins întregul trup într-o clipă.

Zhou Zhou a gâfâit cu gura deschisă, țiuitul din urechi determinându-l să fie incapabil să audă orice sunet extern. S-a sprijinit de perete, uitându-se prin vederea încețoșată la brățara de la încheietura mâinii. Lumina de avertizare s-a aprins portocaliu, apoi a devenit roșie, urmată de un “bip” lung. În cele din urmă a început să sune la numărul de telefon memorat.

Zhou Zhou și-a amintit ce spusese Zhou Qiao, că, dacă răspundea la apel, tot ce putea face era să găsească un Alfa pentru el.

“Asta nu se poate întâmpla… Nu vreau asta…”

Tremurând, Zhou Zhou a încercat să smulgă brățara. Dar era prea târziu. Apelul era deja conectat. Dacă Zhou Qiao răspundea, Zhou Zhou urma să fie predat azi unui străin Alfa, suferind un marcaj căruia nu avea cum să îi reziste.

Trupul său tânjea după dorință și gol. Zhou Zhou a strâns brățara și s-a prăbușit la pământ. El își dorea ca efectul său secundar să fie și mai rău, astfel încât să nu poată auzi vocea lui Zhou Qiao. Îl folosea ca pe o modalitate de a ignora lucrurile cu care nu voia să se confrunte în fața lui.

Au trecut zece secunde și Zhou Qiao nu a răspuns la telefon.

Astfel, sistemul a început să formeze automat următorul număr.

Zhou Zhou s-a târât încet până la marginea patului. Scena de coșmar a disperării s-a repetat din nou în el. Nu voia ca niciun alt Alfa să îl marcheze. Dar Cheng Che nu era cu adevărat de partea lui.

Totuși, de data asta, Zhou Zhou nu-l putea învinovăți nici pe Cheng Che. Pentru că Cheng Che avea un motiv să nu fie prin preajmă.

Dar cum să nu-i fie inima frântă? Era prea trist. De ce pentru două runde cruciale, Alfa al lui nu era acolo pentru el? De ce?

Au mai trecut zece secunde lungi. Zhou Zhou era deja inconștient. Zăcea ud leoarcă pe marginea patului. Nici măcar ochii lui bine închiși nu puteau reține lacrimile. Un tunet îndepărtat se auzea în afara ferestrei, picăturile de ploaie loveau sticla, amintind de scenele de acum câteva luni.

Ce ar trebui să fac…

S-a răspuns la apel.

– Zhou Zhou?

O voce melodioasă a venit prin telefon, tăindu-i vuietul din urechi. Totul a devenit brusc atât de clar.

Era Cheng Che.

Pentru Zhou Zhou, care era în călduri, vocea lui Cheng Che era ca un afrodisiac, inundându-i direct mintea. Zhou Zhou, amețit, își amintea de primul lor weekend împreună, când se rostogoleau în pat, acoperiți de transpirație, îmbrățișând unul pe celălalt fără oboseală, sărutându-se și făcând dragoste. Acele scene au devenit lovituri insuportabile pentru Zhou Zhou în acel moment, chinuindu-l până în pragul nebuniei.

Zhou Zhou tremura peste tot. Inima îi bătea cu putere. Lacrimile îi curgeau pe față în timp ce striga cu o voce înecată:

– Cheng Che… Sunt în călduri. Cheng Che… Ce ar trebui să fac…

“Ești atât de departe de mine, ce ar trebui să fac…”