Când l-a văzut pe Jin Wuqi întorcându-se cu o privire inocentă, Yu Yang nu s-a mai putut abține și a spus furios:

– Să nu crezi că nu am văzut. În această dimineață, te prosteai cu acel Cheng Che de la școala mea la poarta școlii. Crezi că sunt orb? Îți trimit mesaje pe WeChat de zile întregi și nu mi-ai răspuns. Se pare că ești cu un alt Alfa. Ce rost are să vii acum pe la mine? Cheng Che nu este disponibil să te însoțească în seara asta?

Jin Wuqi a înțeles în sfârșit. Yu Yang avea parte doar de o dramă interioară, imaginându-și prea multe.

Sprijinindu-se de mașină cu brațele încrucișate, s-a uitat la Yu Yang și a spus:

– Dacă eram cu adevărat cu un alt Alfa, nu ar fi trebuit să poți mirosi alţi feromoni pe mine?

Yu Yang era luat prin surprindere. Era într-adevăr prea preocupat de furie și nu se gândise la asta. Dacă Jin Wuqi era cu adevărat cu un alt Alfa, fie că era vorba de o “marcă” temporară sau permanentă, ar fi avut mirosul unui Alfa. Cu toate astea, feromonii lui Jin Wuqi au rămas neschimbați.

– Și ce dacă?

Yu Yang a replicat cu încăpățânare.

– Atâta timp cât glanda nu este perforată, nu există aproape nicio schimbare în feromoni. În plus, cu toate aceste inhibitoare disponibile acum, mascarea este floare la ureche.

– Hmm…

Jin Wuqi și-a frecat bărbia și a spus oarecum tulburat:

– Dar ceea ce ai spus este adevărat. Cheng Che este într-adevăr ocupat în seara asta.

– La naiba!

Yu Yang, care tocmai nutrea o licărire de speranță, era acum cu adevărat furios la auzul cuvintelor lui Jin Wuqi. S-a uitat fix la Jin Wuqi cu o expresie foarte neplăcută.

– Să nu te mai văd!

– Încă nu am terminat de vorbit.

Jin Wuqi s-a apropiat de el cu un zâmbet tachinator, apăsându-l pe Yu Yang, vizibil furios. El a vorbit încet:

– Vărul meu mai mic ar trebui să fie acum la iubitul lui, aşa e? Cum îl cheamă pe micuțul ăla? A, da, Zhou Zhou. Am auzit că e destul de familiar cu tine, nu-i așa?

“Care văr?! Ce iubit? Ce omuleț? Ce spui de Zhou Zhou? Ce vrei să spui prin familiar?”

Fața lui Yu Yang s-a încețoșat în timp ce încerca să lege punctele în minte. Și apoi a înlemnit.

– Chiar nu ai răbdare, aşa e? Am fost în străinătate doar câteva zile și nu ai putut aștepta? J

in Wuqi l-a bătut pe umăr pe Yu Yang, privindu-l în ochi.

– Bunicul meu a murit. Cheng Che este vărul meu. Bunicul meu este bunicul lui matern. Am plecat împreună în străinătate. Abia azi ne-am întors. Cheng Che a insistat să meargă mai întâi la școală pentru a vorbi cu iubitul lui Zhou Zhou. Eu doar l-am însoțit. Cine ar fi crezut că ne vei vedea și vei veni cu toate aceste idei?

Jin Wuqi și-a sprijinit capul pe umărul lui Yu Yang, uitându-se la gâtul acestuia. Degetele lui se jucau cu cureaua rucsacului lui Yu Yang în timp ce continua să vorbească:

– Tocmai voiam să răspund la WeChat-ul tău și să-ți explic. Dar apoi mi-am dat seama că m-ai șters. Te-am așteptat cu nerăbdare jos și cine ar fi crezut că încă mai ai o atitudine atât de rea fără să iei în considerare sentimentele mele?

Tonul său nu conținea nicio urmă de plângere, păstrându-și calitatea obișnuită moale și leneșă. Cu toate astea, Yu Yang se simțea destul de vinovat.

În același timp, a suspinat uşurat. Simțea de parcă o greutate îi era luată de pe umeri. Mărul lui Adam al lui Yu Yang a săltat ușor înainte de a întinde încet mâna pentru a-l îmbrățișa pe Jin Wuqi. A întrebat cu o voce joasă:

– Ești obosit?

– Obosit. Sunt foarte obosit.

Jin Wuqi s-a agățat de gâtul lui Yu Yang.

– Dar mi-a fost dor de tine. Așa că am venit să te văd.

S-a aplecat aproape de gâtul lui Yu Yang, suflând intenționat o respirație caldă în sus. Cu un ton sugestiv, a spus:

– Dar văzându-te pe tine nu mă obosește deloc. Ce părere ai să-mi dai un sărut, Yu Yang?

Tonul urmărit părea să se transforme într-un cârlig palpabil, determinând ca gâtul lui Yu Yang să se strângă. L-a tras imediat pe Jin Wuqi câțiva pași înapoi într-un colț unde lumina lămpii nu ajungea și l-a sărutat pasional.

***

După câteva minute în care lumina slabă s-a amestecat cu sunete ambigue, Yu Yang și-a ridicat ușor capul. El a apucat mâna lui Jin Wuqi, care era încă în jurul gâtului său. Apoi i-a mângâiat încheietura mâinii lui Jin Wuqi. Respirând ușor, a întrebat cu o voce joasă:

– Te-am rănit mai devreme?

Jin Wuqi și-a ridicat ochii. Erau încă strălucitori în lumina slabă. A scos un bâzâit ușor:

– Știi că poți fi destul de nemilos, aşa e? Aproape că mi-am rupt oasele acolo.

Yu Yang i-a mângâiat încheietura mâinii fără să spună un cuvânt. Jin Wuqi s-a aplecat pentru a-i da un sărut pe bărbie.

– Devii atât de gelos. Ai un temperament atât de feroce ca un copil mic.

– Nu sunt gelos, a negat Yu Yang cu o voce înăbușită.

– În acest moment, încă mai ești încăpățânat?

Jin Wuqi a tachinat cu un zâmbet.

– Puștiule, nu te da în spectacol în fața adulților. Vei fi expus într-o clipă, știi?

– Cine e un copil?

Yu Yang și-a strâns buzele și l-a lipit pe Jin Wuqi de perete, vorbind cu voce joasă:

– Nu ţi-a mai tras-o nimeni până acum, aşa e?

Jin Wuqi a chicotit în timp ce se agăța de Yu Yang ca și cum era fără oase. Un parfum bogat de trandafir îl învăluia pe Yu Yang. Vocea lui Jin Wuqi, leneșă și atrăgătoare, avea un ton seducător în timp ce îi vorbea la ureche:

– Într-adevăr, nu mi-a tras-o nimeni încă…

Roșindu-se, Yu Yang și-a întors capul. A ciupit talia lui Jin Wuqi în timp ce vorbea cu o voce răgușită:

– Nu mai fi atât de cochet.

– Tu erai cel care m-a întrebat…

Jin Wuqi și-a cârligat gâtul, frecându-și nasul de bărbia lui Yu Yang.

– Dacă poți, determină-mă să tac.

Yu Yang și-a strâns strânsoarea pe talia lui Jin Wuqi și i-a ridicat bărbia cu o strânsoare fermă. El a răspuns provocării lui Jin Wuqi cu un alt sărut pasional.