Sâmbătă, Zhou Zhou s-a trezit devreme. Își făcuse planuri alături de Cheng Che să iasă la desert azi.

Zhou Zhou se învârtea prin casă. Zhou Qiao era într-o călătorie de afaceri în ultimele câteva zile. Așa că nu era nimeni care să îl certe.

– Ce ar trebui să fac, ce ar trebui să fac, ce ar trebui să fac…

Zhou Zhou mormăia singur:

– Ce ar trebui să port? Ar trebui să folosesc parfum? Unde a pus sora mea rujul?

Era extrem de nervos și și-a luat telefonul pentru a-l suna pe Yu Yang.

Zhou Zhou: “Yu Yang, sunt atât de emoționat. Azi am o întâlnire cu Cheng Che!”

Yu Yang: “Trezește-te! Doar cuplurile merg la întâlniri. Voi doi doar vă întâlniți.”

Zhou Zhou: “Nu-mi pasă! Grăbește-te și spune-mi ce ar trebui să port ca să arăt cât mai bine?”

Yu Yang s-a întrebat pentru o clipă și apoi a spus: “Puloverul roz pe care l-ai purtat data trecută… e destul de bun.”

– Serios?

Zhou Zhou s-a gândit un moment și a întrebat din nou:

– Ce ar trebui să port pe partea de jos?

– Desigur, pantaloni! Te gândești să furi fusta surorii tale pentru a o purta?

Yu Yang a suspinat exasperat.

– De ce creierul tău nu funcționează cum trebuie acum?

Zhou Zhou a ignorat ironia lui Yu Yang și a întrebat:

– Ce fel de pantaloni ar trebui să port, atunci? Blugi? Pantaloni de trening? Pantaloni cargo?

Yu Yang a ales unul la întâmplare:

– Blugi, cred.

– Bine!

Zhou Zhou era pe punctul de a închide pentru a-și schimba hainele când s-a gândit un moment și a întrebat:

– Dar tu și Jin Wuqi? Cum merge cu el? A ținut legătura cu tine?

– Nu e… nu e mare lucru, Yu Yang s-a uitat la Jin Wuqi de pe scaunul șoferului.

– Am ceva de făcut. O să închid acum. Sună-mă dacă ai nevoie de ceva.

– Bine.

Yu Yang a închis telefonul și l-a pus în buzunar în timp ce se uita pe fereastră.

Cu câteva zile în urmă, Jin Wuqi îi trimisese un mesaj în care dorea să vorbească. Dar Yu Yang nu răspunsese. Totuși, azi, când a coborât să cumpere micul dejun, a văzut o mașină sport albă ca zăpada parcată mai jos. Jin Wuqi era sprijinit de mașină într-un pulover revelator, albastru acvatic. Arăta atrăgător și delicat. Era ca și cum nu ar fi avut oase în trup. Părul său albastru, buzele roșii și privirea seducătoare din ochii lui, combinate cu mirosul de trandafiri în briza dimineții, aproape că l-au determinat pe Yu Yang să se împiedice pe scări.

La urma urmei, el zgâriase mașina lui Jin Wuqi și refuzase să negocieze. Așa că Yu Yang s-a simțit puțin vinovat. Cu reticență, a urcat în mașină cu Jin Wuqi.

Jin Wuqi a condus mașina și s-a uitat la Yu Yang, care evita contactul vizual. El a zâmbit:

– Doar cuplurile merg la întâlniri. Și ce înseamnă asta pentru noi?

Yu Yang și-a întors capul și s-a încruntat. Apoi s-a uitat la el:

– Negocieri.

– Chiar nu-ţi place de mine?

Jin Wuqi s-a prefăcut că pare tulburat în timp ce își mângâia bărbia:

– Dar chiar îmi place de tine, să știi.

Această mărturisire neașteptată l-a lăsat pe Yu Yang atât de surprins încât nici măcar nu a putut vorbi.

– Hei… dacă ai ceva de spus, spune-o direct. Nu vorbi despre toate prostiile astea.

Mâna lui Yu Yang a strâns cu putere centura de siguranță în timp ce se uita nervos la Jin Wuqi.

– Asta este ceea ce vreau să spun direct. Cum să fie o prostie?

Jin Wuqi i-a aruncat lui Yu Yang o privire în lateral. Privirea lui a pătruns direct în inima lui Yu Yang.

– Ți-a atras cineva atenția în ultima vreme?

Yu Yang s-a simțit extrem de incomod sub privirea lui intensă și a răspuns cu voce scăzută:

– Nu.

La școală, era înconjurat de Alfa. Și deși Zhou Zhou era un Omega drăguț și adorabil, Yu Yang crescuse cu el ca un frate. Așa că relația lor era mai mult ca o familie. Dintre ceilalți Omega pe care îi cunoștea, Yu Yang nu dezvoltase încă sentimente pentru nimeni.

– Atunci… poate mă iei și pe mine în calcul? a spus Jin Wuqi.

Tonul dezinvolt și frivol al lui Jin Wuqi începea să-l enerveze pe Yu Yang.

– Nu-mi mai vorbi despre asta. Nu am timp să mă joc cu tine. Găsește pe altcineva.

– Altcineva?

Jin Wuqi a chicotit.

– Am întâlnit atât de mulţi “altcineva”. Dar cu adevărat nu pot găsi pe nimeni altcineva care să mă intereseze la fel de mult ca tine.

Yu Yang nu voia să-l audă vorbind despre aceste lucruri. Așa că a întrebat:

– Unde mă duci?

– Nu ai luat micul dejun, aşa e?

Jin Wuqi a întors volanul. Încheietura lui arăta la fel de frumoasă ca zăpada. El a spus:

– Te duc să mănânci.

– Nu e nevoie. Am cumpărat deja ceva de la intrarea în cartier, a răspuns Yu Yang cu o expresie neutră.

– Ei bine, eu te urmăresc acum. Așa că trebuie să-ți ofer ce e mai bun, aşa e? Cum altfel aș putea să te cuceresc? a spus Jin Wuqi în timp ce își întindea mâna, ciupind mâna lui Yu Yang cu palma.

– Nu te uita așa de urât. Zâmbeşte-mi!

Yu Yang și-a smuls mâna înapoi ca și cum era mușcat de un șarpe și a exclamat:

– Nu mă mai atinge oricând vrei!

– Bine. Voi fi mai atent data viitoare.

Jin Wuqi și-a cerut scuze cu sinceritate. Un zâmbet îi juca în colțul gurii.

Yu Yang și-a întors capul spre fereastră. Jin Wuqi a văzut cum urechile lui Yu Yang s-au înroșit ușor. El a zâmbit viclean și sugestiv.