Zhou Zhou era foarte cuminte când a studiat cu Cheng Che în ultimele zile. De la ultima dată când a furat un sărut, Zhou Zhou simte că sărutul îi poate susține studiul cinstit pentru o perioadă destul de lungă.

Nu. Asta era doar o prostie spusă de el. După sărut, a simțit că era departe de a fi suficient și a vrut să meargă mai departe și mai departe.

S-a uitat în secret la Cheng Che, care se concentra pe rezolvarea problemelor. Mâinile lui aveau articulații distincte, degete lungi și frumoase, iar la încheieturi avea o nuanță rozalie sănătoasă și frumoasă. Chiar și unghiile sale aveau curbe elegante. Sunt curate și îngrijite, determinându-i pe oameni să vrea să le sărute.

Zhou Zhou era diferit. El voia în schimb să se aplece și să le lingă puțin.

Cheng Che era în mijlocul rezolvării unei probleme când a văzut un cap blănos apropiindu-se de mâna lui. O respirație caldă s-a revărsat pe dosul mâinii sale.

S-a uitat la Zhou Zhou și a întrebat:

– Ce faci?

Zhou Zhou a adulmecat mâna lui Cheng Che și și-a ridicat ochii strălucitori în formă de caise, spunându-i lui Cheng Che:

– Mâna ta miroase atât de bine. Pot să o sărut?

Cheng Che s-a uitat fix la el timp de trei secunde înainte de a-l întreba oarecum sec:

– Eşti beat?

– Nu sunt beat. Sunt foarte treaz.

Zhou Zhou a continuat să coboare capul pentru a mirosi mâna lui Cheng Che.

– Serios, mâna ta miroase atât de bine.

De fapt, Zhou Zhou se simțea un pic stingher zilele astea. El a folosit inhibitori înainte. Chiar și în timpul ultimelor câteva zile de eficacitate a acestora, controlul era încă stabil. Dar de data asta, părea diferit. Simțea că nu-și poate stăpâni impulsurile. Dar nu se împliniseră încă treizeci de zile. Nu putea reaproviziona inhibitorii mai devreme. Era clar menționat în instrucțiuni. O lună era ciclul minim. Așa că trebuia să aștepte treizeci de zile înainte de a le folosi iar.

Zhou Zhou încă nu își dăduse seama că era din cauză că se apropiase atât de mult de Cheng Che. De asemenea, era expus constant la feromonii lui Cheng Che. Combinând asta cu propriile lui suișuri și coborâșuri emoționale, el afișa aceste semne incontrolabile ale unei dorințe ascunse.

El nu înțelegea nimic din toate astea. Tot ce știa era că dorea cu disperare să se apropie de Cheng Che. Simțea o mâncărime adâncă în el. Și devenea din ce în ce mai neliniștit.

– pot să o sărut?

Zhou Zhou tocmai simțea cum senzațiile din interiorul său se intensificau, determinându-l să se simtă din ce în ce mai incomod. Și-a înclinat capul și și-a încruntat sprâncenele. S-a uitat la Cheng Che cu un amestec de implorare și vulnerabilitate. Ochii îi erau umezi. Arăta ca un cățeluș care cerșește ceva.

S-a gândit că sărutarea mâinii lui Cheng Che nu ar fi mare lucru. La urma urmei, nu era ca și cum ar fi cerut un sărut pe buze. Deci, sărutarea mâinii cuiva nu părea prea îndrăzneață. Cheng Che probabil că nu ar fi dat prea mare importanță.

Cheng Che l-a privit în timp ce mărul lui Adam se mișca ușor. Apoi, a șoptit încet:

– Poți.

Ochii lui Zhou Zhou s-au luminat pentru o clipă. Apoi și-a coborât capul și s-a uitat fix la mâna lui Cheng Che pentru câteva secunde înainte de a se apleca ușor și a o săruta.

Buzele moi ale lui Zhou Zhou au frecat mâna lui Cheng Che. Înainte ca Cheng Che să își poată recăpăta calmul, l-a văzut pe Zhou Zhou întinzând o limbă umedă, roșiatică și lingându-i mâna.

Senzația din acel moment era ca un curent electric, trecând de la mână la inimă. Vârfurile degetelor lui Cheng Che tremurau imperceptibil.

Zhou Zhou și-a lins buzele și a sărutat din nou mâna lui Cheng Che. Apoi și-a întors fața, îngropând-o în propriul braț. Urechile îi erau de un roșu aprins, iar vocea îi era drăguţă, emanând de sub brațul său:

– Dulce.

Cheng Che a strâns stiloul în mână. Nodurile i s-au albit de forță. S-a întors să se uite la Zhou Zhou și a întrebat:

– Ai febră?

– Ah?

Zhou Zhou și-a ridicat capul. Întreaga lui față s-a înroșit și și-a întredeschis ușor buzele în timp ce își încrunta sprâncenele confuz.

– Febră? Eu am febră?

Cheng Che și-a frecat tâmpla și s-a întors.

– Te supără ceva? a întrebat Cheng Che, uitându-se la cartea lui.

– Nu…

Zhou Zhou și-a atins părul și a mormăit încet:

– Simt doar că era cam cald în ultimele zile. Și m-am simțit un pic sufocat.

Înainte ca Cheng Che să poată răspunde, Zhou Zhou a continuat:

– Dar mirosul feromonilor tăi mă determină să mă simt mult mai bine, Cheng Che. Pot să te îmbrățișez?

Dacă Yu Yang ar fi fost aici, cu siguranță l-ar fi apucat pe Zhou Zhou de guler și l-ar fi scuturat în timp ce striga: “Ceea ce faci o să te bage în belele! Aahhhh!!!”

Cheng Che era clar luat prin surprindere de acțiunile de azi ale lui Zhou Zhou. El a întrebat din nou:

– Ce se întâmplă cu adevărat cu tine?

– Poți să mă lași să te îmbrățișez?

Zhou Zhou s-a comportat ca și cum nu ar fi auzit întrebarea. În acest moment, voia doar să se apropie de Cheng Che și să îi miroasă feromonii. Simțea că mirosul de sake mentolat clar de pe Cheng Che era incredibil de reconfortant.

Feromonii Alfa erau sursa de declanșare a căldurii Omega Dar erau, de asemenea, un remediu pentru ameliorarea căldurii.

– Pot să te îmbrățișez, te rog?

Zhou Zhou, cu fața spre Cheng Che, și-a întins mâna spre el într-o postură de a cere o îmbrățișare.

– Cheng Che, pot să te îmbrățișez? Te rog?

Nu mai era nimeni în camera de studiu individual. Când Cheng Che și-a ridicat privirea, concentrația de feromoni a crescut brusc. Era ca și cum un val neașteptat s-ar fi prăbușit direct peste Zhou Zhou. L-a lăsat momentan fără suflare.

Cheng Che s-a uitat în ochii lui Zhou Zhou, părând să ofteze.

– Bine.

Zhou Zhou și-a înfășurat imediat brațele în jurul taliei lui Cheng Che, îngropându-și fața în pieptul lui Cheng Che. A inhalat adânc mirosul feromonilor lui Cheng Che și a simțit cum senzația incomodă din inima lui se atenuează încet. S-a relaxat complet.

În timp ce Zhou Zhou se relaxa, Cheng Che nu părea să se simtă la fel de bine.

Mâna lui a atârnat în aer pentru o lungă perioadă de timp înainte de a se apropia încet de spatele lui Zhou Zhou pentru a-l îmbrățișa. A mirosit parfumul plăcut al părului lui Zhou Zhou și și-a încruntat sprâncenele . A închis ochii și părea să se lupte cu ceva din interiorul său.

– Inima ta bate atât de repede.

Zhou Zhou și-a cuibărit capul de pieptul lui Cheng Che.

– Și concentrația ta de feromoni a crescut foarte mult. Ești supărat?

Zhou Zhou, în ciuda faptului că știa că Cheng Che ar putea fi supărat, a continuat să se țină strâns de el în loc să-i dea drumul.

– Nu sunt. Nu vorbi.

Cheng Che a ridicat o mână și a introdus-o în gulerul cămășii lui Zhou Zhou. Palma sa ușor rece a apăsat ușor pe glandele încălzite ale lui Zhou Zhou, ca un gest de confort.

Zhou Zhou a scos un suspin mulțumit cu ochii închiși. Își dorea să poată adormi așa, în brațele lui Cheng Che.

Cheng Che și-a ridicat cealaltă mână și i-a examinat mâna pentru câteva secunde. Apoi a dus-o la propriile buze, sărutând ușor locul pe care Zhou Zhou tocmai îl sărutase și îl linsese.

Ușa ușor întredeschisă din spate s-a mișcat. Era ca și cum cineva ar fi trecut pe acolo.

***

– 21:43 –

@ZZZZZhou: Jur pe Dumnezeu, ce naiba am făcut azi?! Mi-a fost creierul blocat de ceva în acel moment?! De ce am fost atât de nerușinat?! Din fericire, el este o persoană bună. Aaah!! Nu m-a respins… E chiar prea bun, aşa e? După ce l-am hărțuit sexual, tot m-a învățat cu răbdare cum să fac exercițiile. Plâng!