Zhou Zhou a urcat scările și s-a apropiat în liniște de ușa camerei de studiu unde el și Cheng Che petrecuseră timp împreună data trecută. A aruncat o privire pe furiș și l-a văzut pe Cheng Che stând pe același scaun de lângă fereastră ca înainte, absorbit de cartea sa. Perdelele se legănau ușor în bătaia vântului, iar lumina care trecea prin ele desena pe fața lui Cheng Che umbre mișcătoare, determinându-l să pară când limpede și ușor de citit, când ascuns și misterios.

Cheng Che a întins mâna pentru a ajusta perdeaua și apoi s-a întors să privească afară. Vântul îi răvășea părul. Zhou Zhou aproape că își putea imagina expresia lui Cheng Che în acest moment. Probabil cu ochii închiși, bucurându-se de briza plăcută.

În realitate, Cheng Che se uita la copacii de dedesubt, amintindu-și de capul pe care îl zărise la intrarea în camera de studiu cu doar câteva clipe în urmă. O urmă de zâmbet i se zărea în colțul buzelor.

Zhou Zhou și-a trecut degetele prin păr și a strâns pumnul. A bătut ușor în perete pentru a-și aduna curajul. Apoi, cu privirea în jos, a mers repede. S-a frecat de biroul lui Cheng Che. Apoi s-a așezat pe scaunul care era la distanță de Cheng Che. După ce și-a liniștit inima, a strigat încet:

– Cheng Che.

Cheng Che și-a întors capul.

Nu se așteptase, dar era acolo.

Privirea lui s-a oprit asupra puloverului roz și delicat al lui Zhou Zhou.

Zhou Zhou strângea un stilou între dinți. Era ușor cocoșat și nu îndrăznea să se întâlnească alături de ochii lui Cheng Che. Vântul i-a dat părul la o parte, dezvăluindu-i fruntea deschisă. Pielea sa delicată și albă, încadrată de puloverul roz, avea o ușoară roșeață. Mai ales buzele lui, care erau roșii și rotunjite, ca niște flori care înfloresc în zăpadă. Gâtul îi era subțire și frumos. Sub decolteul rotund se putea vedea o fărâmă din claviculă, extrem de atrăgătoare ca și cum era sculptată.

Cheng Che era ușurat că Zhou Zhou nu îndrăznea să ridice capul pentru a-i întâlni privirea în acel moment. Altfel, era sigur că Zhou Zhou ar fi fost speriat de privirea lui intensă.

A întors capul și și-a mutat privirea spre cartea sa, întrebând calm:

– Ai adus hârtiile de practică?

– Le-am adus.

Zhou Zhou și-a atins nasul și a scos foile de practică completate pentru a le preda. Se simțea un pic enervat. De ce nu-i ceruse Cheng Che să stea lângă el? De asemenea, nu-i venea să creadă că Cheng Che nu părea să reacționeze deloc la felul în care era îmbrăcat.

A spune că nu era descurajat era o minciună. Zhou Zhou s-a prăbușit peste birou cu un pic de dezamăgire și a întrebat pe un ton înăbușit:

– Deci, ce fac în continuare?

– Am marcat punctele-cheie pe care să le studiezi, a spus Cheng Che, ridicând un manual.

– Ia-l ca să memorezi. Voi începe să-ţi corectez lucrările de practică.

Când Cheng Che a predat manualul, la jumătatea lui, mâna a rămas în aer. S-a uitat la scaunul gol de lângă el și a spus:

– Vino aici.

Zhou Zhou s-a mutat imediat lângă Cheng Che, ca un cățeluș chemat de stăpânul său. A prins puțin curaj și a întrebat întâmplător în timp ce răsfoia cartea:

– Crezi că arăt bine în puloverul ăsta?

Și-a dat seama ce a întrebat abia după ce i-a ieșit din gură. La naiba, era mult prea direct! De ce nu se putea controla mai bine?!

Cuvintele lui Yu Yang, “Arăți atât de cochet”, au început să se audă în urechile lui Zhou Zhou pe un sistem digital 3D surround.

Mâna lui Cheng Che care ținea stiloul a ezitat pentru o clipă. Apoi a bătut ușor stiloul pe hârtia de antrenament. Și-a întors capul pentru a-l privi pe Zhou Zhou și a spus direct:

– Ești foarte chipeş.

Bine.

Melodia “Pari atât de sexy”, s-a oprit şi era eliminată din lista de redare.

Melodia “Arăţi aşa de bine” era adăugată la lista de redare și redată într-o buclă continuă.

Zhou Zhou nu putea găsi cuvintele pentru a-și descrie emoțiile actuale. Își simțea doar inima bătându-i rapid, ca și cum i-ar fi putut sări din piept în orice moment. La naiba, poate că Yu Yang avea dreptate. Unor Alfa chiar le plăcea acest gen de lucruri.

Zhou Zhou a încercat să reprime tumultul pasional din el și și-a amintit în mod repetat: puritate, demnitate, fragilitate, fără provocare, fără desfrânare!

Astăzi nu mai avea chef să studieze chimia. Continua să se agite și voia doar să stea de vorbă cu Cheng Che. Cu toate astea, Cheng Che era concentrat pe notarea lucrărilor.

Zhou Zhou era neliniștit. Nu adusese nicio gustare azi. Atenția lui era împrăștiată și părea agitat.

Stiloul lui Cheng Che a bătut de două ori pe hârtie, scoțând un sunet.

Într-o clipă, Zhou Zhou s-a liniștit. Inima lui a început să bată din nou. Nu era de la emoție. Ci de nervozitate și teamă. Simțea că s-ar putea să-l deranjeze pe Cheng Che.

Cheng Che s-a întors spre el și a împins o hârtie notată spre Zhou Zhou.

– Pagina 47 din manual. Acoperă conceptele legate de întrebările pe care le-ai greșit la test. Încearcă să revizuiești și vezi dacă îți dai seama singur.

Zhou Zhou a dat din cap.

– Bine.

Cheng Che s-a uitat la expresia lui ușor enervat. Și-a strâns buzele și apoi a spus:

– Fii cuminte. Am de gând să trag un pui de somn. Încearcă să o corectezi singur. Și dacă nu poți, trezește-mă.

Zhou Zhou nu prea a înţeles ce a spus. Era doar cu totul captivat de cuvintele “fii cuminte”.

– Bine, bine, era complet fermecat de acele cuvinte și a dat absent din cap.

– Poți să tragi un pui de somn. Eu… eu… nu te voi deranja…”

– Nu mă deranjezi, a răspuns Cheng Che. El și-a pus mâinile pe birou și s-a aplecat ușor spre fereastră. Vocea lui era purtată de briză până la urechile lui Zhou Zhou.

– Dacă ai nevoie de ceva, doar trezeşte-mă.

– Bine.

Zhou Zhou s-a liniștit în cele din urmă și a început să se concentreze asupra corectării cu atenţie a întrebărilor.