Zhou Zhou era trezit în această dimineață de un apel de la Yu Yang.

– Ce naiba! Nici măcar nu te-ai trezit încă! Ai uitat că trebuie să măturăm poarta școlii timp de o săptămână? Scoală-te repede! a exclamat Yu Yang.

– E încă devreme…

Zhou Zhou, pe jumătate adormit, a răspuns:

– Lasă-mă să mai dorm puțin… Am studiat chimia noaptea trecută…

– Nu! Dacă nu terminăm la timp, vom avea amândoi probleme. Scoală-te acum! a îndemnat Yu Yang.

– Bine, bine…

Zhou Zhou a jurat că nu va mai face comentarii sarcastice. Dacă nu ar fi insistat ieri să menționeze un cârnat lung de 1,9 metri în timp ce Yu Yang mânca o chiflă, Yu Yang nu ar fi ajuns să vomite peste tot…

Când Zhou Zhou a ajuns la poarta școlii, Yu Yang deja mătura pământul. Văzându-l apropiindu-se, Yu Yang a luat o mătură sprijinită de un strat de flori și a aruncat-o în el, spunându-i:

– Idiotule! Grăbește-te și mătură!

Zhou Zhou, cu rucsacul în spate, a început cu reticență să măture pământul. În timp ce mătura, poarta școlii a început să fie animată pe măsură ce elevii începeau să intre în campus.

– Hei, hei, hei! Oare mă voi întâlni cu Cheng Che mai târziu?!

Zhou Zhou s-a entuziasmat brusc, împungând pantofii lui Yu Yang cu mătura.

– Dacă sunt prea concentrat pe măturat și nu observ, amintește-mi, bine?

– Ai vrea tu!

Yu Yang și-a dat ochii peste cap.

– Cel serios a făcut vreodată clic cu tine?

Yu Yang s-a uitat la picioarele lui și a sărit imediat în sus:

– Am pantofi noi! Dacă mă înțepi din nou, voi începe o luptă cu tine!

– Tu ai fost cel care a vomitat ieri?!

Zhou Zhou l-a certat.

– Te-ai trezit atât de devreme fiind atât de furios în această dimineață… La ce naiba te gândești?!

– Încă mai ai tupeul să întrebi?

Yu Yang și-a întors capul și l-a fulgerat cu privirea:

– Dacă nu erai tu cel care trăncănea ieri dimineață, nu am fi ajuns aici să măturam dimineața devreme!

– Ar trebui să simțim greutățile de a fi un student de serviciu…

Zhou Zhou a răspuns timid. Era adevărat că provocase această situație pentru că nu-și controlase gura. S-a aplecat mai aproape cu un zâmbet.

– Nu mai fi supărat. Îți voi cumpăra ceva de la magazin mai târziu, bine?

Yu Yang a păstrat cu reticență o față severă și a răspuns:

– Bine. Te voi ierta de data asta.

– Minunat!

Zhou Zhou a dat din cap.

– Îți voi cumpăra un cârnat la grătar.

Apoi cei doi au început să se joace cu măturile lor la poarta școlii.

Zhou Zhou l-a blocat jucăuș pe Yu Yang cu mătura sa, retrăgându-se înapoi. Cu toate astea, el a uitat că se afla pe trotuar. Făcuse doar câțiva pași înapoi când a călcat pe marginea bordurii și a căzut pe spate.

– La naiba!

Zhou Zhou avea un singur gând în minte. Din fericire, încă mai avea rucsacul lui pe el. Când a lovit solul, ar fi trebuit să amortizeze puțin căderea.

El nu s-a lovit de pământ. Cineva l-a prins.

Zhou Zhou s-a izbit de o pereche de brațe prin rucsacul său. În acest moment, soarele de dimineață a apărut prin colțul clădirii de învățământ. Lumina blândă a soarelui a scăldat frunzele proaspete de pe ramurile copacilor, care se legănau în bătaia vântului, ca niște mici oglinzi.

Mirosul de sake cu mentă limpede flutura din spatele gâtului său. Inima lui Zhou Zhou s-a accelerat. Simțea că i se încălzesc glandele.

Chiar își ura rucsacul acum. Îi stătea în cale!

Și-a ridicat capul și s-a uitat în spate. A văzut un maxilar bine definit, buze ușor încrețite, un nas drept și acei ochi negri ascunși sub gene lungi.

Briza dimineții i-a fluturat ușor bretonul lui Cheng Che. L-a ținut pe Zhou Zhou de brațe cu ambele mâini, uitându-se în jos la el și spunând:

– Ești prea glumeţ!

– Nu sunt!

Zhou Zhou s-a îndreptat. S-a întors și a stat în fața lui Cheng Che cu capul plecat, arătând în spate.

– A vrut să mă lovească. Eu doar îl evitam.

Yu Yang se obișnuise să fie țapul ispășitor pentru ticăloșiile lui Zhou Zhou. A recunoscut ridicând din umeri:

– Da, e numai vina mea. Meditez și mă căiesc.

Cheng Che și-a ajustat jacheta uniformei școlare și și-a verificat ceasul.

– Studiul individual de dimineață este pe cale să înceapă. Grăbiți-vă, voi doi.

– Ai auzit asta, Yu Yang?

Zhou Zhou s-a întors spre Yu Yang și a strigat:

– Grăbește-te! Nu te juca!

Yu Yang a răspuns cu un deget mijlociu.

Când Zhou Zhou s-a întors, Cheng Che intrase deja pe poarta școlii. Silueta lui se scălda în lumina dimineții, arătând excepțional de grațioasă.

Zhou Zhou a privit acea siluetă pentru o vreme și apoi s-a întors să se uite la Yu Yang, care era ocupat să măture pământul. El a întrebat:

– Sincer, ce părere ai despre Cheng Che?

– Nu știu, a răspuns Yu Yang fără să ridice capul.

– Dar cu siguranță nu ești demn de el.

În mod neașteptat, Zhou Zhou nu s-a năpustit asupra lui.

Yu Yang și-a ridicat ușor capul. Era puțin îngrijorat că vorbele lui ar fi putut răni sentimentele lui Zhou Zhou. La urma urmei, oamenii în mijlocul unei iubiri secrete puteau fi destul de fragili și predispuși la nesiguranță.

Dar își făcuse griji degeaba. Când a ridicat privirea, tot ce a văzut era un spațiu gol. O mătură zăcea liniștită pe jos, în timp ce Zhou Zhou intrase deja pe poarta școlii.

– Nu te grăbi cu măturatul! Trebuie să mă duc să studiez chimia! i-a strigat vesel Zhou Zhou înapoi, săltând în jurul lui.

– Zhou Zhou, ticălosule!

Yu Yang stătea în fața porții școlii, lamentându-se.