Nathaniel stătea singur în sufrageria goală, gândindu-se iar și iar, apoi o idee i-a trecut prin minte și s-a grăbit spre bibliotecă. Anticipase posibilitatea ca şi Chrissy să scerceteze casa și să găsească cheia bibliotecii, așa că lăsase o mică “momeală” pentru a-l împiedica să renunțe. Dar nu putea găsi elementul cheie.

Desigur. Chiar dacă şi Chrissy Jin ar fi devenit brusc un geniu al calculatoarelor și ar fi spart codul, tot era imposibil. Încă de la început, Nathaniel Miller nu a avut încredere în nimeni și în nimic. Din acest motiv, păstrase toate informațiile importante în mintea sa. Era absolut imposibil ca şi Chrissy să obțină informațiile pe care le dorea, decât dacă le afla direct de la Nathaniel.

Cu siguranță.

Se grăbi să urce scările, încercând să le ia câte trei odată, dar bastonul îi îngreuna mișcarea.

– La naiba.

În cele din urmă, Nathaniel și-a aruncat bastonul, s-a agățat de balustradă și a sărit repede pe scări până la etajul al doilea. Deși șchiopăta urât, nu s-a oprit și a continuat să avanseze, datorită căruia a ajuns repede la bibliotecă. Cu un zgomot puternic, Nathaniel a deschis ușa cu brutalitate, rămânând acolo și uitându-se încet înăuntru. Camera era întotdeauna perfect aranjată, exact așa cum o știa, fără niciun singur pas greșit.

Cu excepția unui singur loc.

Ochii lui ageri au zărit o diferență ușoară, atât de subtilă încât era imperceptibilă pentru oamenii banali. Imediat ce a observat-o, a pășit înainte și a scos o grămadă de documente.

– Hm…

Un scurt suspin îi scăpă lui Nathaniel, pentru că o parte din documente au dispărut.

Cum de s-a gândit la asta?

Nathaniel era nevoit să admită că şi Chrissy Jin era mai capabil decât credea și a trecut imediat la acțiune. Atunci, era evident încotro se îndrepta acest bărbat. Era nevoie să-l găsească imediat; dacă nu-l prindea pe Chrissy la timp, atunci…

– La naiba.

Era rar ca înjurăturile să-i iasă din gură lui Nathaniel, dar nu avea chef să acorde atenție acestui lucru; în mintea lui nu exista decât un singur gând. Va muri.

 

─ ▫ ─

 

– Domnule procuror! Ce s-a întâmplat? Te simți mai bine?

Asistentul procurorului a răsuflat surprins când Chrissy a apărut brusc în birou, apoi a mormăit confuz, cu o expresie nedumerită pe chip.

– Păi… Ah… Stilul tău… e cu adevărat nou…

A fost mai mult decât amabil din partea lui să încerce să găsească o modalitate de a o spune fără să fie prea nepoliticos. Pentru că şi Chrissy arăta absolut devastat, de parcă tocmai s-ar fi ieşit dintr-un sac. Dar Chrissy nu avea timp să explice lucrurile.

– Așa stau lucrurile. Cum merge cazul cât timp sunt în concediu? O să spun eu primul: am motivele mele și nu am nicio intenție să renunț la slujba de procuror.

– Desigur.

Procurorul adjunct a răspuns totuși cu o expresie șocată.

– Nu înțeleg ce vrei să spui… Procurorul general a spus că o să-ți iei vreo săptămână liberă din cauza gripei, toată lumea își face griji pentru tine. O, ți-a trecut complet gripa?

Nenorocitul ăla.

Chrissy se sufoca de furie și înjura în tăcere în inima sa. Demisia nu era deloc un lucru ușor de gestionat. Deși era supărat că Nathaniel Miller îl mințise din nou, avea alte lucruri pe care era nevoie să le rezolve în acel moment. După ce Nathaniel a plecat la muncă, Chrissy s-a cufundat pentru o vreme în autocompătimire. Tot ce făcuse de când ajunsese aici era să se facă de râs în fața acelui bărbat. Acum era rănit în halul ăsta. Nici măcar cea mai proastă și mai idioată persoană din lume nu ar fi putut să găsească scuze. Scena în care declarase cu îndrăzneală mai devreme “Nu voi face sex cu tine” era acum ridicolă, având în vedere că el era cel care îl sedusese primul și chiar eșuase. Poate că ideea ca un Beta ca el să seducă un Alfa condus de feromoni pentru a-i declanșa rutul era o iluzie încă de la început. Așadar, care era ultimul lucru pe care îl putea face? Să găsească indicii.

Chrissy și-a adunat curajul și s-a dat jos din pat. Să-și pună greutatea pe glezna umflată, de două ori mai mare decât în mod normal, nu era ușor, dar nici imposibil. A strâns din dinți, manevrându-și încet trupul pentru a găsi cheile și a se îndrepta spre bibliotecă. Pentru o clipă, i s-a părut că înțelege sentimentele lui Nathaniel legate de faptul că era nevoit să folosească un baston, dar a respins repede gândul acela. Era karma lui, nu a sa.

Situația mea actuală este din vina mea.

Chrissy a suspinat amar și a deschis ușa bibliotecii. Camera era exact așa cum o încuiase cu o seară înainte. Locul lui Anthony era încă gol. Așadar, următorul loc unde trebuia să caute era…

Jonathan Davis.

Numele îi trecu fulgerător prin minte, determinându-l pe Chrissy să întindă imediat mâna după următorul set de documente, răsfoind rapid paginile și oprindu-se la un anumit loc. Iată-l. Jonathan Davis!

De ce nu se gândise la numele acela mai devreme? Chrissy a suspinat când și-a dat seama cât de îngustă era mintea lui. Era nevoie să-l caute pe Jonathan imediat ce aflase că dosarele lui Anthony dispăruseră. Era atât de concentrat pe Anthony, încât nu luase în calcul alte posibilități.

Revino-ți în fire, Chrissy Jin.

A scuturat energic din cap, ca un câine care iese din apă, apoi s-a concentrat asupra documentelor. Majoritatea conțineau informații pe care le aflase în timpul pregătirii procesului, apoi privirea i s-a oprit brusc asupra unui punct. MC.

Chrissy înclină capul, intrigat de acronimul scris cu caractere aldine de la sfârșit. Ce era asta? Părea un acronim…

– MC… MC….

Chrissy repeta cuvântul, fără să-i vină în minte nimic legat de el. După un moment de gândire, a citit dosarul iar și iar. Probabil lipsea ceva. Era nevoie să afle, cu orice preț.

Jonathan Davis.

Fiul directorului general al Davis Pharmaceuticals. Davis Pharma tocmai anunțase un nou medicament. Pe piață circulau medicamente noi, neprobate. Traficantul de droguri al lui Bahamas dispăruse. Iar legătura lui cu Anthony…

– Ah.

Deodată, i-a venit ceva în minte. Chrissy s-a uitat la documentul pe care era scris acronimul.

MC.

– Fiul Lunii?

Mintea i se deschise brusc. “Fiul Lunii” despre care vorbise Simmons. Iar acum, MC apărea în dosarul lui Davis. Acesta era cu siguranță o abreviere pentru “Fiul Lunii”. Oare Jonathan Davis era cel pe care îl căuta? Totul se potrivea perfect. Nu știa de ce avea nevoie de o astfel de poreclă, dar era cu siguranță un indiciu important. Așadar, următorul lucru pe care era nevoie să-l confirme era… În cele din urmă, cheia fiecărui caz se afla tot în mâinile lui Anthony. Era nevoie să reexamineze dosarele cazurilor; cu siguranță îi scăpase ceva. Ceva la care nu se gândise niciodată.

– Ah.

Chrissy a pus cu grijă documentele la locul lor inițial, pentru a nu lăsa nicio urmă a ceea ce văzuse, apoi s-a întors în grabă să plece, dar a scos un mic strigăt. Chrissy uitase de glezna care îl durea și se mișca prea repede, dar nu era momentul să-i pese de astfel de lucruri. A strâns din dinți, s-a îndepărtat clătinându-se și a părăsit biblioteca. Își găsise telefonul mobil, dar nu și hainele. În loc să piardă timpul căutându-și propriile haine, Chrissy a îmbrăcat o pereche de pantaloni pe care Nathaniel îi luase și a plecat. Omul acela arogant nu se gândea, evident, că şi Chrissy ar fi ieșit din casă pe cont propriu. De aceea era atât de liber.

Ar trebui să-i mulțumesc că nu m-a tratat din nou ca pe un câine? zâmbi disprețuitor în sinea lui, îndreptându-se direct spre parcare. În parcarea privată a lui Nathaniel erau aliniate mașini de lux despre care auzise doar. Chrissy se urcă în cel mai apropiat Lamborghini ca să arunce o privire înăuntru. Așa cum se aștepta, cheile mașinii erau lăsate neglijent înăuntru.

Desigur. Orice hoț suficient de priceput încât să pătrundă aici, ar avea mai puțină bătaie de cap să spargă o bancă sau un muzeu.

Își aminti brusc de momentul în care aproape că-și pierduse viața distrugând Jaguarul lui Nathaniel. Cu asta, omul ăsta avea să învețe și el să nu mai aducă oameni în casa lui și să-i dreseze ca pe niște câini, gândi el în timp ce porni mașina. Chrissy reușise în sfârșit să scape din curtea lui Nathaniel Miller. Acum, după ce a aflat că Nathaniel îl mințise cu nerușinare, Chrissy a ajuns la concluzia că faptul că ieșise cu Lamborghini-ul din curte nu era decât karma lui și apăsă accelerația.

– Am nevoie de dosarele cazului lui Anthony Smith. Poți să mi le aduci pe toate?