– Aaah!

– Uraaa!

Cuvintele lui Ariel au stârnit reacții din toate părțile. Asta nu era altceva decât un “da”.

– Elle.

Bill s-a uitat la Ariel, cu ochii strălucind de emoție. Fața lui era puțin drăguță, așa că Ariel s-a aplecat și i-a dat un sărut ușor pe buze. A izbucnit un amestec de țipete intense și urale, suficient de puternice încât să zguduie hotelul.

– Doamne, Elle și Bill.

După ce furtuna a trecut, în timp ce se adunau în grupuri mici pentru a discuta și a bea, una dintre surori a luat cuvântul. Celelalte surori au dat din cap în semn de aprobare.

– Nu mi-am imaginat niciodată asta. A, desigur, oricine s-ar îndrăgosti de Elle.

– Așa e.

– Asta spun și eu.

– Problema e Bill.

Vice-căpitanul, care ascultase până atunci, a intervenit. Surorile au tăcut pentru o clipă, în timp ce ea și-a încrucișat brațele și a adăugat pe un ton sever.

– Nu putem pur și simplu s-o dăm pe Elle unei gorile. Trebuie să vedem dacă gorila aia e măcar demnă să o merite pe căpitanul nostru.

– Dar dacă lui Elle îi place, nu putem face nimic, nu-i așa?

Când una dintre ele a ridicat o obiecție, vicecăpitanul a replicat imediat.

– De ce nu putem? Trebuie doar să-l aducem pe Bill la nivelul lui Elle.

La aceste cuvinte, toată lumea dădu din cap în semn de aprobare.

– Așa este, nu putem lăsa lucrurile așa. Nici măcar dacă este gorila șef.

– Să-l întrebăm.

– Cum? I-am verificat deja fizicul.

Când unul dintre ei a întrebat, vicecăpitanul a răspuns de parcă ar fi așteptat întrebarea.

– Nu poate fi vorba doar de trupul lui. Partenerul lui Elle trebuie să fie inteligent. Gândiți-vă la toți băieții alături de care s-a întâlnit Elle până acum. Bill este singurul care se ocupă doar de sport.

– Așa e, nu putem accepta un creier cu mușchi.

– Cu siguranță nu, s-ar putea să aibă copii dacă se căsătoresc, așa că trebuie să luăm în considerare și asta.

După ce s-a asigurat că toată lumea este de acord, vicecăpitanul a sugerat un plan.

– Să-l chemăm separat înainte să plecăm din Est. Vom afla acolo la ce nivel este.

– Bine.

– Bine.

Surorile care au dat din cap și-au îndreptat privirile spre Koi. Koi, care până atunci privise absent, s-a speriat și a întrebat.

– Și eu?

– Desigur, ești una dintre surorile noastre.

Vice-căpitanul a răspuns fără ezitare. Koi era mișcat de loialitatea lor de a-l include și pe el, dar era reticent să ia parte la interogatoriul lui Bill.

Dacă îl ajut pe Bill?

Ideea i-a venit brusc în minte lui Koi, iar ochii i s-au luminat. Nu ar fi chiar mai bine așa? Atunci Bill ar avea cel puțin o persoană de partea lui.

Elle are atâția oameni de partea ei, așa că e bine dacă eu îi iau partea lui Bill, aşa e? Gândindu-se la asta, simți un val de încredere. Koi zâmbi larg și dădu din cap. Koi și surorile își așezară mâinile peste mâna vicecăpitanului și ridicară brațele în semn de urale. Totul se desfăşura ca pe roate.

─ ▪ ─

În timp ce toată lumea era beată și complet amețită, Koi l-a sunat pe Ashley și a părăsit hotelul. Ashley băuse doar o sticlă de bere, dar, datorită constituției sale, nu era afectat de alcool sau droguri, așa că s-a pus la volan fără ezitare.

– Mulțumesc că ai fost drăguț cu surorile azi.

În timp ce conduceau, Koi a inițiat conversația, iar Ashley a răspuns indiferent.

– E doar ca să te simți bine.

– Așa e.

Koi, simțindu-se puțin ruşinat, a râs stânjenit și s-a scărpinat în ceafă. Se îndreptau spre noua lor casă. Plănuiau să organizeze nunta la noua casă a doua zi. Înainte de asta, Koi voia să viziteze casa împreună cu Ashley.

– Trebuie să repavăm drumul, a mormăit Ashley în timp ce conducea pe drumul îngust care ducea la conac. Vechiul drum era îngust și destul de accidentat. Se concentraseră pe conac și nu au avut timp să repare drumul, dar era adevărat că era nevoie să-l repare în viitor.

– Bernice a spus și ea asta, dar a spus că ar dura câteva luni să reparăm drumul.

Ashley dădu din cap la cuvintele lui Koi.

– Nu am ce face. Pot să iau un elicopter ca să ajung la muncă…

Era doar o mormăială, dar Koi îl privi pe Ashley cu ochii mari. Desigur, conacul în care locuiau acum avea un heliport, dar chiar trebuia să meargă atât de departe? Nu puteau pur și simplu să rămână în apartamentul lor actual până când construcția era terminată? se gândi Koi, dar își închise gura, gândindu-se că, dacă Ashley chiar voia să facă asta, nu era problema lui să spună ceva. Între timp, mașina a ajuns la conac.

– O, bine ați venit.

Angajatul de la cabina de securitate de la poarta principală îl văzu pe pe Ashley la volan și îl salută în grabă, deschizând poarta.

Uau.

Grădina, care era îngrijită meticulos până în dimineața aceea, îl lăsă pe Koi cu gura căscată încă de la intrare.

Copaci de diferite dimensiuni și înălțimi formau forme perfecte, fără nici o frunză care să iasă în afară, și erau aliniați regulat de la poartă până la conac. Florile înfloreau în cerc în jurul fântânii centrale, iar el auzise că florile erau schimbate în fiecare sezon. Auzise că iarna, zăpada se acumula pe ramurile uscate ale florilor, oferind un alt fel de plăcere. Fântâna cu statuia mare era situată în mijlocul grădinii, mândrindu-se cu o măreție extraordinară, iar pe măsură ce conacul se apropia, nu se putea abține să nu admire frumusețea fântânii.

– Va fi foarte frumos dacă o decorați pentru Crăciun.

Bernice a spus asta cu un zâmbet mulțumit. Deoarece iarna nu era apă în fântână, era o idee bună să o decoreze în schimb.

Și cel mai important lucru, conacul…

– E incredibil de mare.

Koi, care coborî din mașină, privi conacul magnific și mormăi în sinea lui. Se simți infinit de mic în comparație cu dimensiunile acestuia și stătea acolo cu gâtul întins, când Ashley, care coborâse din mașină, își puse brațul în jurul umerilor lui și îl trase aproape.

– Avem nevoie de atâta spațiu pentru a crește trei copii.

– Câte unul pe etaj?

De asta are trei etaje? Koi îl privi pe Ashley, îndepărtându-și privirea de la conac, iar Ashley, interpretând greșit privirea lui, îl sărută brusc pe Koi pe buze. Koi clipi, luat prin surprindere de sărut, dar Ashley spuse cu firesc:

– Intrăm? Doream să-ți arăt interiorul, nu-i așa?

– Poftim?! O!

Nici Koi nu văzuse casa terminată. Amânase vizita pentru că voia să vină împreună cu Ashley și să o viziteze împreună, dar acum că o vedea în fața lui, emoția era de câteva ori mai mare decât se așteptase.

Uau…

Când a deschis ușa de la intrare și a pășit înăuntru, primul lucru care i-a sărit în ochi era un candelabru imens și ornamentat, la fel de mare ca și conacul însuși. Lumina candelabrului uriaș ilumina puternic holul imens, aruncând o strălucire subtilă pe pereții și podelele de marmură.

Pe o parte a conacului se afla un lift, dar Koi urcă scările împreună cu Ashley. La etaj se aflau facilități precum o sală de jocuri, un birou, un cinematograf și o sală de sport, iar la subsol se aflau o pivniță de vinuri, o saună, o piscină și chiar un patinoar. În total erau trei piscine, una la ultimul etaj, una la subsol și una în aer liber, cea din aer liber fiind cea mai mare.

În timp ce se uitau în jur, au ajuns în sfârșit la dormitorul principal. Era camera pe care Koi și Ashley o vor împărți.

– Uau.

Un suspin de uimire i-a scăpat lui Koi când a deschis ușa și a intrat. Dincolo de fereastră, se desfășura o priveliște largă asupra peisajului nocturn al orașului. Koi a rămas pentru o clipă uimit de întinderea vastă de lumini, la fel de vastă ca cerul, fără nimic care să-i obstrucționeze vederea.

– Frumos.

În timp ce mormăia pentru sine, Ashley zâmbi și îl îmbrățișă din spate. La sunetul pe care îl scoase când inspiră adânc, Koi își dădu seama că elibera feromoni.

– Am fost neatent pentru că sunt cu tine, a spus repede Koi, temându-se că ar putea înțelege greșit, iar Ashley chicoti scurt.

– Știu. De aceea mă simt bine.

Koi se zvârcoli și râse când simți un sărut pe creștetul capului, urmat de senzația buzelor care se frecau de ale lui. Koi se întoarse în brațele lui și își înclină capul în sus, iar buzele lor se întâlniră. Koi își scoase limba și îi linse buzele lui Ashley, urmând limba care îi lingea buzele jucăuș și blând. Râseră spontan și se priviră, zâmbind.

– În sfârșit ne căsătorim, a spus Koi, iar Ashley răspunse:

– Da. A trecut mult timp.

– Îți amintești când m-ai cerut în căsătorie în liceu?

– A, desigur.

Ashley se încruntă jucăuș.

– Ce ai spus? Să locuim împreună?

Apoi i-a ciupit nasul lui Koi fără să-l rănească. Koi a scos un sunet, prefăcându-se că îl doare, și l-a sărutat pe Ashley pe bărbie cu un pocnet.

– Acum vom trăi împreună pentru totdeauna.

– Da, acum nu mai poți fugi, a spus Ashley cu subînțeles și îl îmbrățișă pe Koi și mai strâns. Urmă un alt sărut, de data asta mai lung. Când buzele lor se despărțiră, amândoi gâfâiau.

– Păi, mulțumesc că ai venit azi.

Koi abia reuși să spună, iar Ashley răspunse firesc:

– Ți-am spus să vii chiar dacă era târziu.

– Da.

Momentul sosise în sfârșit. Koi simți cum inima îi bătea nebunește și deschise gura.

– Vreau să-ţi dau ceva.