Nu este niciodată ușor să găsești pe cineva într-un aeroport care este mereu plin de oameni care vin și pleacă. Dar este altfel când există circumstanțe speciale. Koi nu-și putea stăpâni emoția în timp ce ieșea în grabă din mașină și se îndrepta spre sala de așteptare privată, pasul lui accelerându-se involuntar.

– A trecut ceva vreme de când n-ai mai fost la aeroport, nu-i așa? a întrebat Ariel, practic alergând pentru a ține pasul alături de Koi. Koi dădu din cap, încercând să încetinească.

– Da, atunci am venit singur.

– Probabil că e o senzație diferită.

Koi chicoti la cuvintele lui Ariel. Amintindu-și de acea perioadă, situația actuală i se părea un vis. Își dorise doar să-l poată întâlni pe Ashley.

Acum se pregătea să se căsătorească alături de Ash.

Și chiar vor avea un copil. Un copil al lor și faptul că el era un Omega, totul era o serie de evenimente surprinzătoare. Nu știa cum să le explice asta prietenilor săi, dar, din fericire, Ariel s-a ocupat și de asta. Toată lumea era șocată să afle despre genul ascuns al lui Koi, dar și-au exprimat loialitatea și solidaritatea, spunând:

– Indiferent ce se întâmplă, suntem tot surori!

Gândul acesta i-a încălzit inima, iar emoția l-a determinat să devină din nou nerăbdător.

În cele din urmă, a ajuns la ușă și era pe punctul de a apuca mânerul când Koi s-a întors și a văzut-o pe Ariel apropiindu-se, încercând să-și recapete respirația. Simțind un regret, Koi a rămas acolo și a așteptat ca Ariel să se apropie înainte de a o întreba: 

– Te simţi bine? Îmi pare rău, am mers prea repede.

– Nu, mă simt bine. Cred că nu sunt în formă, trebuie să-mi dezvolt puțin mușchii, a spus Ariel cu un zâmbet, apoi făcu un gest subtil cu ochii.

– Deschide-o, repede.

– A, bine.

Koi dădu scurt din cap și deschise ușa. Imediat, gălăgia fetelor care pălăvrăgeau se revărsă, iar dincolo de ușa larg deschisă, scena pe care o așteptase se desfășură.

Sala de așteptare spațioasă era plină de prietenii lui din echipa de majorete și de foștii colegi din echipa de hochei pe gheață, toți vorbind gălăgios. Își coordonaseră programele pentru a lua același zbor spre Coasta de Est. Koi respiră adânc și deschise gura.

– Salut, băieți, bine ați venit!

Cu asta, toate privirile s-au îndreptat spre el deodată, iar toată lumea a aclamat și s-a repezit spre Koi.

– Koi, Koi!

– Koi, mulțumim că ne-ai invitat! A trecut atât de mult timp!

– Elle, a trecut o veșnicie!

– Unde e Ash? Ai venit singur?

Koi era copleșit de cuvintele care se revărsau din toate părțile. Gândindu-se că trebuie să-i conducă mai întâi la cazare, a încheiat pe scurt saluturile și a ieșit din aeroport.

– Uauuuu!

Toți au răsuflat uimiți la vederea autobuzului limuzină care apăruse în fața lor, așteptând la locul stabilit. Koi s-a scărpinat în cap, ruşinat, și a spus.

– Ariel a spus că un autobuz ar fi mai potrivit, având în vedere că suntem atât de mulți…

– Haideți, urcați cu toții!

Înainte să apuce să termine de vorbit, prietenii lui s-au înghesuit în autobuz. Abia după ce toată lumea s-a așezat și toate bagajele erau încărcate, autobuzul a plecat în sfârșit.

– Doamne! Parcă mergem la un meci în deplasare, ca în liceu!

A strigat cineva, iar de pretutindeni au izbucnit urale. Bill, care stătea în față, s-a ridicat în picioare și a fluturat pumnul către toată lumea, strigând.

– Buffalo, Buffalo!

– Buffalooo!

Ovațiile îi zumzăiau în urechi. Au continuat să cânte imnuri și să danseze pe scaune, menținând atmosfera fericită.

– Uită-te la clădirea aia! Uau, chiar o văd cu ochii mei!

– Uau, ia te uită! Putem ieși separat mai târziu? Trebuie să ne plimbăm pe străzi!

– Am salvat atâtea locuri, o să le vizitez pe toate!

– Grozav, hai să facem o listă, sigur o să se suprapună multe!

– O să plec azi, vreau să fac parte din asta…

Toată lumea a început să cânte împreună melodia pe care cineva o începuse. Koi a simțit că mintea i se golește, dar nu s-a putut abține să nu zâmbească. În sfârșit, toată lumea se adunase.

─ ▪ ─

Hotelul rezervat de Ashley se afla în inima orașului. Datorită faptului că au închiriat un etaj întreg, grupului i s-au alocat două persoane pe cameră. În prima zi, s-au adunat la un bar din oraș și au băut mult, punându-se la curent cu vechile vremuri. Ashley s-a alăturat după muncă, pe la ora 9. De îndată ce a apărut la intrare, prietenii lui au început să strige de parcă l-ar fi așteptat.

– Ash!

– Nenorocitule, cel mai bun avocat din Est!

– Nu, cel mai bun avocat din univers care reprezintă America!

– Noroc!

Toată lumea a aclamat, ridicând paharele. Ashley s-a oprit la vederea prietenilor săi care făceau dezordine, apoi a dat din cap ca și cum nu ar fi putut face nimic.

– Ce-i cu toate astea? Serios.

Respiră, dar prietenilor lui nu le păsa. Aveau lucruri mai importante.

– Nenorocitule, cum îndrăznești să ne înșeli de atâta timp?

Un tip își puse brațul în jurul gâtului lui Ashley din spate, iar altul se alătură.

– Te întâlnești alături de Koi de atunci, dar ai ținut secret față de noi toți! Nu putem lăsa asta așa.

– Să bem! Să bem!

Băieții au urlat. Ariel i-a șoptit lui Koi, care era agitat.

– Băieții ăia s-au transformat din nou în gorile.

De îndată ce a auzit aceste cuvinte, Koi a izbucnit în râs. Ei bine, Ash nu se îmbată. Gândul acesta l-a determinat să se simtă ușurat, iar expresia lui s-a îndulcit. Ashley părea să aibă același gând, întrucât s-a încruntat și apoi a suspinat.

– Nenorociții ăștia, serios… a mormăit Ashley ca și cum s-ar fi plâns, apoi își scoase brusc sacoul și își agăță degetul de cravată, trăgând-o în jos. Acesta era un semnal clar că urma să se alăture petrecerii. În mijlocul gorilelor care urlau, luă un pahar mare de bere și îl bău pe tot fără să se oprească.

– Uraaa!

– A reușit, a reușit!

– Așa cum era de așteptat de la Ashley Miller! Liderul gorilelor!

– Cine e gorila, ticălosule.

Ashley l-a mustrat cu voce aspră, dar toată lumea a izbucnit în râs. Văzându-l pe Koi apropiindu-se de Ashley și îmbrățișându-se afectuos, Ariel, care a prins momentul potrivit, s-a ridicat în picioare, a ridicat o sticlă de bere și a strigat.

– Bine, toată lumea, să toastăm. În primul rând, pentru Ashley Miller și Conor Niles, care ne-au invitat pe toți aici, vă mulțumim foarte mult.

Ea și-a pus o mână pe piept și și-a exprimat recunoștința sinceră, apoi s-a uitat în jur la ochii ațintiți asupra ei și a spus.

– Pentru voi doi, care vă căsătoriți în curând, să pregătim cea mai frumoasă nuntă din toate timpurile. Ash și Koi, felicitări!

– Felicitări, Ash!

– Koi, Ash, arătați atât de bine împreună!

– Felicitări!

Koi era copleșit de avalanșa de felicitări și nu a putut decât să repete:

– Mulțumesc, mulțumesc.

Deodată, i-a revenit în minte amintirea momentului în care a venit pentru prima dată pe Coasta de Est. Nu și-ar fi putut imagina că va veni o zi atât de fericită.

Simțind o furnicătură în nas, Koi a tras de nas, iar Ashley l-a întrebat de deasupra capului său.

– Ce s-a întâmplat? Nu te simți bine?

Era surprins și recunoscător pentru grija lui Ashley, care îi observase starea imediat, chiar și în această situație haotică, dar îi părea și rău. Simțind că strica atmosfera fără niciun motiv, Koi a scuturat repede din cap și a răspuns.

– Doar că sunt prea fericit.

Ashley se încruntă scurt, de parcă ar fi vrut să spună: “Plângi din cauza asta?”, dar Koi nu-și putea ascunde bucuria debordantă și zâmbi larg.

Pe măsură ce timpul trecea, grupul s-a împărțit, echipa de majorete așezându-se la o masă alături de Koi, iar echipa de hochei pe gheață la o masă cu Ashley. Lăsând în urmă gălăgia echipei de hochei pe gheață, echipa de majorete a început să discute serios despre nuntă.

– Mâine îți iei rochia la probă?

– Modelul e deja ales. Trebuie doar să ajustăm mărimea.

– Dacă Elle a ales-o, cu siguranță e bună. Abia aștept să o văd.

– Hei, dar chiar e marca C? Și chiar ne-o dai nouă?

Ariel a dat din cap în semn de răspuns la întrebarea cuiva.

– A spus că și rochiile pentru petrecerea de după eveniment sunt cadouri. Nu-i așa, Koi?”

– Da, așa este, a spus Koi timid.

– Fiecare dintre voi își poate alege propria rochie pentru petrecerea de după nuntă. Uitați-vă mâine la modele, în timp ce vă probați rochiile de domnișoare de onoare.

– Mulțumesc, este prima mea experiență cu un produs C! O să-l păstrez ca pe un tezaur pentru totdeauna!

– Și eu, și eu!

El privea fericit cum surorile sale se bucurau, când, deodată, vice-căpitanul a luat cuvântul.

– Dar nu dai o petrecere a burlacilor?