Koi a reușit să se liniștească abia în după-amiaza următoare. După ce Ariel plecase la muncă, s-a trezit târziu și, simțindu-se încă fără vlagă, s-a dus până în bucătărie. Când a desprins bilețelul pe care Ariel îl lăsase pe frigider și l-a citit, un zâmbet abia schițat i-a apărut pe buze fără să-și dea seama.

“Mănâncă orice îți place din frigider. Mă întorc până la ora 7. — Elle.”

Urmând instrucțiunile din bilet, Koi a luat leneș câteva ingrediente și și-a pregătit un sandviș. Apoi, gândindu-se că va pregăti cina pentru când ea va ieși de la muncă, s-a dus să se spele și să-și facă o cafea. Atunci a auzit brusc o notificare de mesaj.

Ash?

Speriat, s-a grăbit să-și verifice telefonul — dar fața i s-a întristat instantaneu de dezamăgire. Mesajul era de la un expeditor imprevizibil. După ce l-a citit, Koi a rămas nemișcat mult timp, recitindu-l în tăcere de mai multe ori.

─ ▪ ─

– Ai primit un mesaj de la Julie?

Ariel, care stătea alături de Koi la masa de seară, mâncând mâncarea pe care o pregătise, a întrebat surprinsă. Koi a dat din cap cu o privire ruşinată.

– Nu era nimic special. Doar un mesaj de genul “Ce mai faci?”.

– Și ce i-ai răspuns?

Când Ariel a întrebat, Koi a ezitat o clipă și a răspuns în șoaptă.

– I-am spus că mă simt bine.

Prostul ăsta.

Ariel s-a uitat fix la fața lui, fără să spună nimic.

Simțind greutatea privirii ei, Koi a întors privirea, ruşinat. După ce l-a privit o vreme, Ariel a suspinat în cele din urmă și a spus:

– Să începem cu testul de aflare a genului secundar.

Koi deschise gura ca și cum ar fi vrut să spună ceva, dar Ariel îl întrerupse înainte să apuce să vorbească.

– Se spune că Omega extrem apar ca Beta. Așadar, dacă rezultatul este tot Beta, asta ar confirma că ești un Omega extrem. La urma urmei, ai trecut printr-un ciclu de căldură.

Ea voia să facă mai multe teste, dar situația financiară a lui Ariel era precară, iar Koi nu avea nici el prea mulți bani. Trebuiau să economisească pentru situații de urgență.

Dacă nu m-aș fi despărțit de Garrett, lucrurile erau puțin mai ușoare.

Chiar și acoperirea chiriei era o provocare — nu aveau niciun fel de marjă de manevră. Regreta că nu a mai rezistat încă nişte luni, dar era prea târziu. Ariel a decis să se concentreze pe ceea ce aveau în față și a continuat:

– Și dacă păstrăm secretul pentru moment – faptul că ești un Omega extrem?

Koi clipi confuz, iar Ariel îi explică.

– Omega extremi sunt foarte de rari. Dacă se află, cine știe ce fel de situație ar putea provoca asta. Așa că hai să rămână între noi deocamdată și să vedem cum merg lucrurile. Dacă va veni momentul în care va trebui să spui ceva, spune doar că ești un Omega, nu unul extrem.

Deodată, îi veni în minte ce a spus Angel – cum voia să țină secretă întâlnirea lor. Oare ăsta era motivul?

Gândul că Angel încercase să-i protejeze identitatea îi provocă lui Koi o durere în piept. Voia să-l revadă — dar probabil era imposibil. Tot ce știa despre el era numele “Angel”. Și chiar și acela ar fi putut să nu fie cel real.

– Crezi… că ar fi bine să-i spun lui Ash? Adică… dacă sunt un Omega…

Koi nici măcar nu a putut să spună cu voce tare “omega extrem” și s-a oprit. Ariel a răspuns:

– Dacă ești sigur în privința lui Ashley, atunci poate. Dar tot aș prefera să nu-i spui – deocamdată.

– De ce nu?

Lui Koi nu-i plăcea ideea de a ascunde secrete de cineva pe care îl plăcea. Ariel observă cât de incomod părea și i-a spus blând:

– Nici măcar nu știm dacă el știa că ești un Omega. Dacă știa și ți-a ascuns asta, e o problemă, aşa e? Hai să așteptăm și să vedem mai întâi.

Apoi, ca și cum ar fi vrut să-și îndulcească poziția, Ariel a adăugat:

– Dar asta e doar părerea mea. Dacă vrei să-i spui, nicio problemă. E viața ta. Decizia ta contează cel mai mult.

Koi rămase tăcut. Voia să spună că nu se poate ca Ashley să-l mintă, dar cuvintele i se opriră în gât. Poate că, în adâncul sufletului, nu era pe deplin sigur. Această îndoială îl lăsă neliniștit și incapabil să vorbească.

Văzându-l ezitând, Ariel a schimbat subiectul.

– Vrei niște ceai? Mai e puțin rămas de data trecută.

– Da. Mulțumesc.

Ariel își luă timpul necesar pentru a prepara ceaiul, dându-i lui spațiu să se gândească.

– Deci, ce ai de gând să faci în legătură cu Julie?

– Poftim?

Koi tresări la auzul subiectului uitat, iar Ariel își duse ceșcuța la buze.

– Te-a căutat după mult timp, aşa e? De ce nu te întâlnești cu ea? E o ocazie bună să te revanșezi pentru cât de nepoliticos ai fost data trecută.

Chiar ești surprinzător de popular.

Văzându-l pe Koi transpirând abundent în fața ei, Ariel își aminti cum a trebuit să-și ceară scuze în numele lui când ultima lor întâlnire a mers atât de prost. Ea îi explicase cât de timid și de neîndemânatic social era Koi — și, surprinzător, Julie era fermecată.

– Doamne, Elle. Nu e doar drăguț – e practic o specie pe cale de dispariție.

Julie părea de fapt mai interesată după ce a auzit toate astea, ceea ce a lăsat-o pe Ariel atât sceptică, cât și amuzată. Dar acum că Julie a făcut primul pas, era clar că vorbise serios. Totuși, Ariel se simțea puțin neliniștită. Potrivit lui Garrett, chiar și Sara părea să fie interesată de Koi.

În ritmul ăsta, Koi o să ajungă să se încurce cu toată lumea.

Chiar și ca Omega, putea totuși să se întâlnească alături de cineva – atâta timp cât era sincer. Unii oameni chiar preferau asta, știind că nu exista riscul unei sarcini. Și, oricum, a te întâlni cu cineva nu însemna căsătorie.

Nu-mi spune că ticălosul ăla vrea doar să facă sex cu el și să plece.

Alungând gândul urât, Ariel a luat cuvântul.

– Oricum, nu crezi că ar trebui măcar să-i răspunzi celui care a avut curajul să te caute?

– Dar cel care îmi place este Ash… a mormăit Koi, nesigur.

– Nu-ți spun să te întâlnești cu Julie.

Ariel păstră un ton răbdător.

– Doar întâlnește-te cu ea și spune-i cum trebuie. Ai fost nepoliticos data trecută, așa că ia asta ca pe o răsplată pentru datoria ta.

Era corect. Koi încă se simțea vinovat, iar cuvintele lui Ariel îl împingeau în direcția cea bună.

Ash ar fi înțeles – cel puțin atât.

Dar gândul la Ashley determina din nou ca inima să-i bată cu putere. Încă nu primise niciun semn de la el. Koi şi-a spus că Ashley probabil era încă inconștient din cauza rutului. Era singura explicație pe care putea să o accepte.

– O să… o să fac asta.

Când Koi a acceptat în cele din urmă, Ariel a dat din cap și a adăugat:

– Sun-o și pe Sara. S-ar putea să mai aștepte.

– Bine.

Gândindu-se la trecut, Koi își dădu seama că tratase multe persoane fără tact. Fața i se înroși de rușine. Ariel, observându-i postura aplecată, îl încurajă cu blândețe.

– E bine să fii clar în privința sentimentelor tale. Îți place Ash, așa că e normal să-i refuzi pe ceilalți în mod corespunzător, nu crezi?

– Da. Și eu cred la fel.

Koi dădu din cap.

– O să le spun clar.

– Bine.

Ariel zâmbi și ridică ceșcuța de ceai ca pentru un toast. În acea seară, au decis să facă un test simplu a doua zi și apoi s-au dus la somn.

─ ▪ ─

Koi a primit telefonul chiar când adormea, după ce se învârtea în pat de ore întregi. La început, nu a auzit sunetul și a căutat cu mâinile pe saltea pentru a-și găsi telefonul. Înainte să apuce, a auzit o voce.

– Connor Niles?

Vocea monotonă, robotică, l-a determinat pe Koi să se ridice brusc în pat. Apelantul a continuat.

– Sunt domnișoara Bernice. Îmi pare rău că sun atât de târziu, dar am ceva să-ți spun.

– S-a întâmplat ceva cu Ash?!

Aproape că a strigat, fața lui fiind palidă. Ea a făcut o pauză, apoi a răspuns calm.

– Junior este bine. Și-a recăpătat cunoștința acum puțin timp. Doar că… a apărut o mică problemă.

– Problemă?

Inima lui Koi se strânse în timp ce insista să primească răspunsuri. Bernice îi explică.

– Nu e ceva care să te alarmeze. Doar că…

După o scurtă ezitare, ea a continuat.

– Are probleme de memorie din cauza rutului. Înțelegi? Amintirile lui despre tine ar putea fi diferite.

Koi încremeni. Amintirile lui Ashley despre mine sunt… diferite? Nu putea să răspundă. Bernice continuă.

– M-am gândit că ar trebui să-ți spun dinainte, ca să nu existe confuzii. Junior s-a culcat la loc. Odată ce își va reveni complet, te va suna el însuși. Te simţi bine? Unde ești?

– Păi… Mă simt bine. Sunt la o prietenă… la Elle. Ash ar ști.

Agitat de întrebarea imprevizibilă, s-a bâlbâit. Bernice a răspuns simplu.

– Îmi cer scuze încă o dată pentru apelul târziu. Odihnește-te.

Păstrându-și tonul impersonal, ea a închis. Koi s-a uitat mult timp la telefon, dar nu a mai primit niciun mesaj. S-a întins din nou, dar nu a dormit deloc până dimineața.

─ ▪ ─

– Mulțumesc că m-ai invitat la un restaurant atât de frumos.

Julie, așezată alături de Koi cu un zâmbet strălucitor, i-a mulțumit, iar Koi a răspuns cu un zâmbet timid. Restaurantul la care o dusese pe Julie era localul francez pe care Ashley i-l prezentase odată. Era singurul restaurant de lux pe care Koi îl cunoștea — și singurul din acea categorie pe care și-l putea permite. Nu a avut de ales. I-a mulțumit în tăcere lui Ashley pentru că aranjase lucrurile în avans, astfel încât Koi să poată veni aici singur dacă dorea.

– Mă bucur că îți place. Și… îmi pare foarte rău pentru data trecută.

Când el și-a cerut din nou scuze, Julie a dat din cap, ca și cum ar fi vrut să spună că e în regulă. Koi se hotărâse deja să o refuze politicos după cină. Între timp, intenționa să-i acorde toată atenția. Julie era o persoană alături de care se discuta ușor și aducea în discuție tot felul de subiecte, ceea ce determina ca şi conversația să fie plăcută – așa că nu era prea dificil.

Până când chelnerul a adus meniurile, au discutat prietenos, împărtășind mici povești și râzând împreună. Chelnerul le-a înmânat fiecăruia un meniu și a rămas în picioare lângă masă. Koi l-a acceptat cu un zâmbet și a deschis prima pagină fără să se gândească de două ori – doar pentru a încremeni pe loc.

Poftim?

A clipit de câteva ori, dar nimic nu s-a schimbat. Prețurile din meniu, afișate lângă feluri de mâncare, aveau cu cel puțin un zero mai mult decât orice văzuse el vreodată. Mintea i s-a golit de panică.

Ce naiba se întâmplă?

În timp ce Koi stătea nemișcat ca o statuie, managerul s-a apropiat repede. Împingând chelnerul la o parte, a scos un alt meniu și a spus:

– Ne cerem scuze, domnule. Acesta este meniul corect. Am actualizat meniurile și se pare că şi chelnerul v-a dat din greșeală o versiune de probă. Vă rugăm să ne înțelegeți.

I-a înmânat noul meniu și l-a luat imediat pe cel vechi înapoi. Meniul pe care Koi îl ținea acum în mână avea prețuri identice cu cele pe care și le amintea.

– Uau, m-am speriat. Prețurile erau atât de exorbitante, încât aproape că am leșinat, a spus Julie râzând, apăsându-și o mână pe piept. Dar Koi nu putea râde deloc.

Ceea ce a spus managerul nu se potrivea. Dacă meniurile erau doar actualizate, de ce cel pe care îl ținea acum arăta exact la fel ca înainte – cu excepția prețurilor?

Nu se poate.

Zâmbetul lui Ashley i-a trecut prin minte lui Koi. Ce a spus el când au venit prima oară aici? Că prețurile erau mari pentru că era un local doar pentru membri? Atunci… acela era un meniu pentru membri? Dar dacă era doar pentru membri, de ce ar fi existat un meniu separat?

Ashley m-a mințit?

Julie încă vorbea, dar Koi nu se putea concentra. Gândurile lui se întorceau mereu la Ashley, într-o buclă nesfârșită de întrebări.

– Of…

Scuzându-se, Koi s-a dus la toaletă, își stropi fața cu apă rece și încercă să-și revină. Își verifică din nou telefonul, dar tot nu avea apeluri pierdute.

Ar trebui să sun eu primul?

Își spunea că-l aștepta pe Ashley din politețe, dar, de fapt, era doar o scuză. Își dădu seama că încă îi era frică de domnișoara Bernice.

Revino-ți. Cel care contează acum este Ash.

S-a pălmuit puternic peste obraji de câteva ori și s-a uitat fix în oglindă, întărindu-și hotărârea.

Ashley urma să sune după ce testele lui Koi se terminau și lucrurile se linișteau. Din ce citise, cineva în călduri putea dormi cel puțin două zile, uneori chiar până la cinci.

Chiar dacă își recăpătase pentru scurt timp cunoștința, adormise din nou — așa că ar fi durat mai mult.

Mai e timp. Nu te grăbi.

Își repetă gândul în sinea lui.

Amintește-ți de ce te afli aici, în primul rând.

Koi a încercat din răsputeri să rămână calm. Venise aici să lămurească lucrurile înainte de a-l revedea pe Ashley. Era și o chestiune de respect față de Elle. Deocamdată, trebuia să se concentreze pe Julie.

Chiar dacă Ashley a mințit, probabil a făcut-o pentru binele meu.

Expirând adânc, Koi și-a ținut un ultim discurs de încurajare și s-a întors la locul său. Din fericire, restul cinei a decurs fără incidente. În timp ce ieșeau după ce au plătit nota, cineva care intra a trecut pe lângă ei — și, în timp ce Koi a făcut instinctiv un pas înapoi, Julie s-a luminat la față.

– Doamne, Mel! Ce surpriză să te întâlnesc aici!

– Julie!

S-au strâns călduros de mână, vizibil încântate să se revadă. Koi privea fără să înțeleagă nimic în timp ce cele două femei stăteau acolo – Mel era o frumusețe delicată și elegantă, care părea să provină dintr-o familie înstărită. Ea zâmbea strălucitor, iar Julie continua să vorbească fără oprire.

– Ce mai faci? A trecut o veșnicie!

– Da, mă simt bine. Îmi pare rău că nu am ținut legătura – eram ocupată.

Văzând zâmbetul timid și inelul de pe mâna lui Mel, fața lui Julie s-a luminat și mai mult când a observat bărbatul care stătea în spatele ei.

– Doamne! Vorbești serios?

Când Mel a dat din cap, i l-a prezentat pe bărbat ca fiind logodnicul ei. Julie a zâmbit larg, apoi și-a deschis brațele larg pentru o îmbrățișare. Cuplul s-a îmbrățișat călduros, privindu-se unul pe celălalt cu ochii sclipitori, înainte ca Julie să facă un pas înapoi.

– Trebuie să-mi povestești totul mai târziu.

– Desigur. Te sun eu.

Mel i-a aruncat o privire discretă lui Koi, apoi i-a aruncat lui Julie o privire semnificativă și a plecat. Privind-o cum pleacă, Julie s-a întors în cele din urmă spre Koi cu o expresie de scuze.

– Îmi pare rău pentru asta… M-am întâlnit cu o veche prietenă și m-am lăsat purtată de val.

– Nu contează. Se întâmplă și astfel de lucruri, a răspuns Koi cu ușurință, luă cheile mașinii de la valet și se urcă în mașină. Conducând mașina pe care i-o împrumutase Ariel, o însoți pe Julie acasă într-o tăcere neplăcută. Încercând să spargă tensiunea, în cele din urmă luă cuvântul.

– Părea o prietenă apropiată.

Julie dădu din cap, apoi îi explică fără ezitare.

– E o prietenă din liceu. E foarte amabilă. Familia ei e incredibil de bogată, dar ea nu se dă niciodată mare cu asta, așa că toată lumea o iubea. Nu mai știam nimic de ea de ceva vreme și habar n-aveam că s-a logodit. Mă bucur foarte mult să văd că îi merge bine acum.

– Se pare că a trecut printr-o perioadă grea înainte?

Când a cotit colțul, Julie a suspinat și a dat din cap din nou.

– Era pe punctul de a se logodi în facultate, dar logodna s-a rupt. A afectat-o foarte mult. Nu cunosc detaliile, dar tipul era cu siguranță de vină – fără îndoială.

Vocea ei deveni puțin aprinsă, de parcă își amintea ceva neplăcut.

– Adică, cum a putut cineva ca ea să se încurce cu un nemernic ca ăla? Un adevărat ratat.

Clădirea în care locuia Julie a apărut în fața ochilor lui. Koi a aruncat o privire spre ea și a vorbit fără să se gândească prea mult, în timp ce își aduna gândurile.

– A avut ghinion, cred. Dar măcar acum e cu cineva bun, aşa e?

– Adevărat. A, poți opri aici.

Julie arătă spre un loc, iar când Koi parcă, ea zâmbi și adăugă firesc:

– Adică, nu e ca și cum ar fi ajuns cu un alt nemernic ca Ashley Miller.

Koi, care tocmai se pregătea să-și desfacă centura de siguranță și să coboare din mașină, încremeni.

Au trecut câteva clipe până când a reacționat.

– Ce ai spus adineauri?