Cucereşte-mă, dacă eşti în stare / Lick me up, if you can
Capitolul 156

– Aici, Koi.

Ariel îi făcu semn să se apropie. Koi, care se uita în jur lângă intrarea în cafenea, o zări și se îndreptă repede spre ea. Dar Ariel nu era singură. Când observă cealaltă femeie care stătea lângă ea, Koi înghiți involuntar un suspin.

– Salut, Koi. Ea este Sara. Sara, el este Koi. Ți-am povestit despre el, îți amintești?

Ariel, care așteptase ca şi Koi să tragă un scaun și să se așeze, i-a prezentat. Sara i-a zâmbit larg și l-a salutat prima.

– Bună ziua.

– Bună.

Koi i-a răspuns ruşinat, apoi s-a întors spre Ariel.

– Scuze că am întârziat. Ai așteptat mult?

Ariel a dat din cap zâmbind.

– Nu, deloc. Sara tocmai îmi povestea ceva foarte amuzant. Sara, te superi dacă ne mai spui o dată?

La rugămintea lui Ariel, Sara zâmbi, puțin ruşinată, și privi alternativ spre Koi și Ariel.

– Păi… nu știu dacă o să ți se pară interesant. E despre un asteroid descoperit recent.

– Un asteroid? Cel descoperit de dr. Hanson?

Urechile lui Koi s-au ciulit imediat. A scos cuvintele pe gură înainte să se poată opri, iar ochii Sarei s-au luminat la răspunsul lui. Văzând reacția dintre cei doi, Ariel a intervenit repede pentru a profita de moment.

– Sara lucrează la NASA. Și lui Koi îi plac foarte mult lucrurile legate de spațiu. Nu-i așa?

– Stai, lucrezi la NASA?

El îi cerea o confirmare, dar el părea să nu o audă deloc pe Ariel. Se întoarse direct către Sara și o întrebă din nou. De acolo, au început rapid o conversație înflăcărată — pornind de la asteroidul nou descoperit și ramificându-se în tot felul de alte subiecte. Ariel îi privea cu un zâmbet satisfăcut și aștepta o pauză în conversație înainte de a interveni.

– Ei bine, am ceva de rezolvat, așa că o să plec. O să vă comand ceva aşa că voi continuaţi să discutați, bine?

Koi s-a uitat la ea, puțin agitat, dar Ariel și-a îndreptat atenția spre Sara fără ezitare. Sara s-a întors de la Ariel spre Koi, zâmbind când i-a întâlnit privirea.

– Un creier sexy? Ăsta e cel mai bun.

Când Ariel a văzut cum roșeața profundă i se întindea pe fața lui Koi, și-a luat la revedere și a plecat. Pentru a menține conversația, ea le-a comandat un prânz ușor înainte de a pleca, plătind nu numai mâncarea, ci lăsând și un bacșiș generos.

De data asta, poate că şi Koi chiar va reuși.

Un zâmbet i se formă pe buze. Pierduse deja numărul de câte ori încercase să-i facă lipeala. Koi făcea întotdeauna o primă impresie excelentă cu aspectul său, dar când venea vorba de întâlniri propriu-zise, de obicei era respins.

E chipeș și un om bun, dar nu prea este de sine stătător… sau nu pare prea interesat… Motivele erau diverse, dar toate se reduceau la un singur lucru: Koi era fără speranță de neexperimentat și stângaci.

Desigur, din perspectiva lui Koi, acestea nu erau deloc întâlniri – păreau mai degrabă proiecte de genul “un prieten care mă prezintă unui alt prieten”. Totuși, eșecurile repetate au enervat-o pe Ariel. Nu se putea abține să nu se gândească că poate asta era exact ceea ce anticipase Ashley. Gândul acesta o înfuria atât de tare, încât abia îl putea suporta.

În acest moment, era hotărâtă să facă viața amoroasă a lui Koi să funcționeze – cu altcineva decât Ashley.

De data asta trebuie să meargă.

Apelase chiar și la rețeaua lui Garrett pentru a găsi candidatul perfect. Văzând cum arătau cei doi împreună chiar acum, se simțea plină de speranță în timp ce mergea pe stradă cu pași lenţi.

─ ▪ ─

Koi a observat că îi sună telefonul abia după trei apeluri pierdute. Trecuse atât de mult timp de când nu mai întâlnise pe cineva care să i se potrivească atât de bine, încât pierduse complet noțiunea timpului în timp ce vorbeau.

Brusc, își dădu seama că stătuseră de vorbă aproape patru ore. Ochii i se măriră. Dar asta nu era nici măcar partea cea mai surprinzătoare. Când verifică numărul apelantului, inima i se opri.

– Scuză-mă, o clipă.

Koi și-a cerut repede scuze, a răspuns la telefon și a spus scurt:

– Te sun eu înapoi. Scuze.

A închis și i-a zâmbit ruşinat femeii din fața lui.

– Să plecăm? Suntem aici de ceva vreme.

– A, da. Chiar așa este.

Sara s-a ridicat imediat, iar Koi, care intenționa să plătească nota, a rămas în picioare, ruşinat, când și-a dat seama că Ariel se ocupase deja de asta.

– Ariel a plătit în avans. A lăsat chiar și bacșiș.

El i-a explicat Sarei în timp ce ieșeau, iar ea a părut și ea surprinsă. Pe măsură ce atmosfera devenea ușor neplăcută, Koi a ezitat, dar Sara a observat asta și a făcut o sugestie rapidă.

– Mergem în altă parte să mai vorbim? Sau poate să mâncăm ceva?

Se apropia deja ora cinei. O situație similară se întâmplase și înainte, dar Koi o refuzase pe femeie fără să-și dea seama și plecase acasă – doar pentru a fi certat de Ariel după aceea. Cu acea amintire proaspătă în minte și bucurându-se sincer de conversația cu Sara, Koi a dat din cap fără ezitare.

Și în acea zi, pentru prima dată, a avut o întâlnire reușită.

─ ▪ ─

Când Koi a ajuns acasă, a făcut un duș, apoi a ieșit și a văzut că avea un apel ratat de la Ariel. Când a sunat-o înapoi, ea a sărit peste salut și a trecut direct la subiect.

– Deci? Cum a mers? S-a terminat bine? Ai condus-o acasă?

Confruntat cu avalanșa de întrebări, Koi a respirat adânc și a răspuns.

– Mulțumesc pentru prânz. Am luat și cina, apoi ne-am despărțit. A spus că va lua metroul, așa că am condus-o până la stație.

– Păi, da. Să o conduci acasă la prima întâlnire era poate prea mult.

Ariel a acceptat acest raționament și a întrebat repede, pe un ton vesel:

– Deci? Ce părere ai despre Sara? Păreați să vă înțelegeți bine. Are și o personalitate grozavă.

– Da. Mulțumesc. Cred că mi-am făcut o prietenă foarte bună.

Ariel a făcut o pauză. Un fior i-a parcurs șira spinării. A coborât vocea și a întrebat cu grijă:

– Koi… Doar n-ai împărțit nota de plată pentru cină, nu-i așa?

– Nu.

Era pe punctul de a răsufla ușurată când şi Koi a adăugat:

– Tu ai plătit prânzul, nu? Și tu ai prezentat-o, așa că m-am gândit că ar trebui să plătesc eu.

Logica era puțin greșită, dar rezultatul era acceptabil. Ariel a respirat adânc și a continuat.

– Oricum, e în regulă. Ai stabilit o altă întâlnire?

– Da. Duminică.

Ariel înclină capul.

– De ce duminică? Ce părere ai de sâmbătă?

Sperase să petreacă ambele zile împreună. Când l-a întrebat, Koi a ezitat și a răspuns.

– Păi… mă întâlnesc cu Ash.

– Ash?

Vocea lui Ariel deveni înăbușită brusc. Auzi tonul ei rece, Koi se agită și îi explică sincer.

– M-a sunat chiar înainte să plec de la cafenea. I-am spus că îl sun mai târziu și am închis. Adică, eram cu cineva — era nepoliticos să răspund la telefonul altcuiva, dacă nu era o urgență… Oricum, am mers la cină după aceea și, în timp ce eram la toaletă, l-am sunat. Mai încercase să mă sune de două ori, așa că m-am gândit că ar putea fi ceva urgent.

– Și? Cum a reacționat Ash?

Ariel a vorbit repede, iar Koi a răspuns, părând abătut.

– Desigur că nu era fericit. Nu i-am răspuns la apeluri.

Dar nu asta era motivul.

Ariel s-a gândit în sinea ei, dar nu a spus-o cu voce tare. L-a îndemnat din nou, iar Koi a ezitat înainte de a continua.

– M-a întrebat dacă am planuri în weekendul ăsta, iar eu i-am spus că da. Așa că mi-a propus să ne vedem sâmbătă. Dar, când am încercat să-mi reprogramez întâlnirea cu Sara, aveam deja planuri cu Ash, așa că i-am sugerat duminica în schimb.

– Înțeleg.

Având în vedere standardele lui Koi, asta era de fapt destul de impresionant. Ariel a respirat adânc încă o dată, s-a calmat și a întrebat:

– De ce a sunat Ash, totuși? Și de trei ori, pe deasupra?

– Păi…

Koi ezită, apoi se corectă.

– De fapt, era de șase ori. Când am verificat, erau deja trei apeluri pierdute de mai devreme.

– Uau.

Ariel scoase un sunet de uimire.

– A spus că vrea să fii fericit, iar acum se comportă ca un hărțuitor? Tipul ăla…

– S…sunt sigur că era doar îngrijorat pentru că nu răspundeam. Nu e un hărțuitor.

– Sigur că nu. Sigur că nu e.

Ariel a respins cuvintele lui Koi, luând partea lui Ashley, ca de obicei, și a tăcut o clipă înainte să vorbească din nou.

– Ai spus sâmbătă, aşa e? Vă duceți la cină?

– Da. Mergem la același restaurant la care am fost data trecută.

Ariel a răspuns drăguţ.

– Bine atunci, Koi. Când te întâlnești cu Ash… poți să-mi faci o mică favoare?

– Poftim?

Surprins de cererea imprevizibilă, Koi clipi și întrebă. Ariel, pe un ton și mai blând, își aruncă vraja.

– Te rog.

Desigur, a funcționat imediat.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *