Chiar și în timp ce mânca alături de grup, ca de obicei, gândurile lui Koi erau complet fixate pe Ashley. El râdea și glumea cu ceilalți ca întotdeauna, dar Koi nu putea face nimic din toate astea. Inima îi bătea cu putere, iar nervii îi erau atât de încordați încât abia putea raţiona. În timp ce își băga cu forța în gură încă o înghițitură din hamburgerul uscat și tare, vocea lui Bill îi străbătu confuzia.

– Apropo, nu l-am găsit niciodată pe tipul care a publicat acea mărturisire că-l place pe Ash, nu-i așa?

Koi a tras instinctiv aer în piept, dar niciunul dintre ceilalți nu a observat. Conversația a continuat.

– Probabil vreun ratat cine știe de unde. Poate că nici măcar nu învață la școala noastră. Ash e faimos, până la urmă.

– Adevărat.

Cineva a râs în hohote.

– Pun pariu că tipul ăla e cu siguranță un Omega, aşa e? Adică, altfel ar fi pur și simplu ciudat.

De data asta, Koi își înghiți băutura în mod audibil. Totuși, nimeni nu-i acordă nicio atenție.

– Evident. Doar Alfa și Omega se comportă așa cu alți băieți. Beta nu, nu-i așa?

Tipul s-a uitat în jur, așteptând să i se dea dreptate, dar Ashley l-a întrerupt brusc.

– Să-ți placă cineva nu înseamnă întotdeauna că vrei să faci sex cu acea persoană.

Ochii lui Koi se fixară pe fața lui Ashley. Ashley se uita în continuare la ceilalți, dar, cumva… simțea că acele cuvinte îi erau adresate lui.

– Păi, da, sigur, a intervenit cineva.

– Dar dacă ți-ar plăcea cineva, Ash, vrei să spui că ți-ar fi bine și fără sex? Nici săruturi?

– Da, sigur. De parcă ar fi posibil.

– Oooo, Ashley Milleeer, mincinosule, mincinosule.

Băieții au huiduit, arătându-i cu degetul mare în jos în mod exagerat. Ashley a râs și și-a luat burgerul. Chiar înainte de a lua o mușcătură, a răspuns.

– Desigur că aș face-o. Îmi doresc atât de mult să o fac acum, încât mă omoară.

Și apoi… Ashley s-a uitat direct la Koi.

Privirea lui era ascuțită și ciudat de intensă, ochii lui se strânseră într-un mod care determină ca inima lui Koi, să cadă direct în stomac. Dar ceilalți au izbucnit toți în același timp.

– Ce?!

– Ce ai spus adineauri?

– Frate, repetă!

Întreaga cantină s-a întors să privească, dar nimănui nu-i păsa. Toată lumea era prea ocupată să țipe la Ashley. Inclusiv Koi — deși mintea lui gonea într-o direcție complet diferită. Mâna lui care ținea burgerul tremura. Era cu siguranță flămând, dar pieptul îi era atât de plin încât îi părea imposibil să mănânce. Se juca doar cu burgerul pe jumătate mâncat din fața lui, incapabil să-l ducă la gură.

Între timp, ceilalți continuau să-l preseze pe Ashley cu întrebări.

– Te întâlneşti cu cineva nou?

– Cine? Când s-a întâmplat asta?

– Amice, și nu ne-ai spus?!

– E cineva de liceul nostru, aşa e? Nu te mai vezi cu nimeni altcineva în ultima vreme.

– Da, în ultima vreme te-ai văzut doar cu Koi.

Și, pur și simplu, toate privirile s-au îndreptat spre Koi.

Trezindu-se brusc la realitate, Koi a tresărit și a scuturat repede din cap.

– Eu? Nu.

– Hei, ați văzut noua listă a echipei de la Liceul Saint Paul? Au schimbat căpitanii.

La țanc, Bill a schimbat subiectul. Conversația s-a mutat odată cu el, iar Koi a răsuflat ușurat în tăcere, apăsându-și o mână pe piept.

Era cât pe ce.

A riscat să arunce din nou o privire către Ashley — el discuta normal cu ceilalți. Dar Koi nu putea să-și alunge din minte amintirea acelei priviri intense pe care i-o aruncase cu doar nişte clipe în urmă.

Ashley m-a privit întotdeauna așa?

– Koi.

În timp ce grupul se ridică de la masă, Ashley îi vorbi brusc. Koi, luat prin surprindere, aproape că se împiedică, dar reuși să-și păstreze echilibrul.

– Ăă, da?!

În timp ce se îndrepta, Ashley întinse instinctiv mâna pentru a-l sprijini, apoi zâmbi.

Avea de gând să aducă în discuție acea conversație? Tocmai aici?

Cantina era plină de zgomot. Koi simțea că inima îi bate în gât. Dar Ashley a spus doar:

– Ai a doua probă azi, aşa e? Să-mi spui cum a mers.

– Poftim? O… da.

Koi dădu repede din cap. Ashley avea dreptate – azi era a doua audiție a echipei de majorete. Ceea ce spusese el era absolut normal. Și totuși… azi nu sună normal.

“Să-mi spui cum a mers.”

Era oare…

Era asta modul lui de a-mi cere să-i spun cum mă simt după aceea?

Koi îl privi, cu inima bătând cu putere. Ashley adăugă cu un zâmbet cald:

– Dă-ţi toată silinţa!

Koi dădu din cap, cu privirea încă ațintită asupra lui.

– Bine.

Simțea că pieptul îi va exploda.

– O voi face.

Și cu asta…

Koi se hotărî. Îl va întreba pe Ashley. Mă placi? Chiar dacă se înșela, Ashley nu ar fi râs de el.

Eu…

Eu…

Inima îi bătea atât de tare, încât nici măcar nu putea să-și termine gândul.

─ ▪ ─

Piciorul lui lovea podeaua în ritmul muzicii, iar sala de sport a amuțit. Koi gâfâia în timp ce aștepta o reacție din partea fetelor care îl priveau. În față, în centru, stătea Ariel, căpitanul echipei.

Avea părul strâns în coada de cal firească și îl privea pe Koi cu o expresie serioasă, cu brațele încrucișate și buzele strânse, fără să scoată un cuvânt. Koi o privea la rândul său, nervos.

– Hmm…

În cele din urmă, Ariel a vorbit.

– Nu-i rău. Nu, de fapt, te-ai îmbunătățit cu siguranță.

Fața lui Koi s-a luminat instantaneu. Dar Ariel nu a cedat.

– Totuși, nu e suficient. Nici pe departe. Nu poți intra în echipa noastră așa. Știi că suntem echipa de majorete a liceului Buffalo, aşa e?

– D… Da.

Koi dădu din cap, din nou tensionat. Ariel se uită peste umăr, apoi continuă.

– Am muncit din greu să ajungem aici. Va trebui să ai aceeași atitudine.

– Desigur! Voi face tot ce pot… nu, voi da tot ce am! a răspuns Koi repede. Așteptarea era insuportabilă. Avea gura uscată. Își împreună mâinile într-o rugăciune tăcută.

– Connor Niles. Ai trecut de a doua probă.

“…”

– Dar…

Tocmai când era pe punctul de a striga de bucurie, Ariel îl întrerupse.

– Condiția ta fizică este o problemă serioasă. Una e să fii slab, dar arăți trist. Stai de luni de zile cu gorilele alea și tot nu ești nici măcar un cimpanzeu?

Ea își încrucișă brațele și adăugă rece:

– Va trebui să te antrenezi serios înainte de începerea sezonului. Nu o să te menajăm, așa că fii pregătit.

– O să… o să fiu!

– Bine.

Ariel dădu din cap.

– Ești oficial membru temporar. Felicitări, Connor Niles. În următoarele trei luni, sunteți alături de noi. Muncește din greu.

Și, pentru prima dată, Ariel zâmbi. Ceilalți aplaudară, încurajându-l. Koi era prea fericit ca să poată vorbi. Doar clipi, cu gura căscată, apoi le mulțumi balbâind, în timp ce se înclina în fața lor.

– M… Mulțumesc. Sincer. Voi da tot ce am mai bun. Mulțumesc…

După toate salutările, s-a alăturat pentru prima dată antrenamentului lor de bază de fitness — și era exact așa cum îl avertizase Ariel. Mult mai dur decât orice făcuse până atunci.

─ ▪ ─

Koi a traversat cu greu terenul, cu picioarele tremurând de oboseală. Nu și-ar fi imaginat niciodată că fetele care se mișcau atât de grațios și zâmbeau atât de strălucitor, făceau în secret antrenamente atât de brutale în culise.

Ei bine, asta explică de ce se pot mișca așa…

Realizând cât de uimitoare erau, se îndreptă mândru. Chiar dacă era doar temporar, acum era unul dintre ele. Trebuia să facă tot posibilul să nu le tragă în jos. Cel puțin în asta putea avea încredere — pentru că, dacă era un lucru pe care Koi nu-l făcea niciodată, acela era să renunțe.

Mai întâi, trebuie să-i spun lui Ash.

Doar gândindu-se la Ashley, pașii lui deveneau mai ușori. Desigur că Ashley ar fi încântat. Și realizând că avea pe cineva alături de care să-și împartă fericirea — era ceva ce Koi nu simțise niciodată înainte. Toată oboseala a dispărut într-o clipă. Fredonând în șoaptă, practic a sărit pe picioare.

Antrenamentul ar trebui să se fi terminat deja…

În mod normal, l-ar fi așteptat pe Ashley la mașina lui, dar azi nu putea. Era prea fericit. Prea nerăbdător să-l vadă chiar și cu o clipă mai devreme.

Așa că şi Koi s-a îndreptat direct spre patinoar.

– O!

De la distanță, a văzut grupul cunoscut plecând — părea că antrenamentul se terminase mai devreme azi. Koi era gata să strige, dar în schimb era cuprins de un impuls jucăuș. S-a apropiat în vârful picioarelor, în liniște.

Ashley îl surprindea mereu. Acum era rândul lui să se furișeze în spatele lui Ashley.

S-a furișat înainte, zâmbind, ascunzându-se în spatele jucătorilor înalți – Ashley nu l-ar fi văzut niciodată așa.

Dar, pe măsură ce se apropia, își dădu seama că Ashley nu era acolo.

Bucuria i-a dispărut de pe chip. A deschis gura să întrebe unde era Ashley, dar unul dintre băieți a vorbit primul.

– Nu crezi că Ash se comportă ciudat în ultima vreme?

Ceilalți au dat din cap.

– Absolut. Nu mai iese deloc cu noi.

– Nici măcar nu era prezent la propria petrecere.

– Și nimeni nu știe de ce s-a despărțit de Elle.

Toți au mormăit în semn de aprobare, apoi cineva a spus:

– Nu crezi că totul a început de când s-a apropiat de Koi?

Numele lui Koi era menționat atât de brusc, încât el s-a ascuns în spatele clădirii mai apropiate, cu inima bătând cu putere. Încă le mai auzea vocile în spatele lui.

– Dacă stau să mă gândesc, Ash chiar e mereu alături de Koi în ultima vreme.

– Frate, mai devreme chiar mi s-a făcut pielea de găină.

– Nu crezi că e Koi, aşa e?

Agitația se intensifică. Koi își acoperi gura cu ambele mâini, cu fața înroșită.

“O, nu, știu. Toți știu!”

– Serios? Tipul ăla cu Ash? Nu se poate.

Apoi se auzi vocea lui Bill.

– Da, Ash stă alături de Koi doar pentru că îi este milă de el.

Poftim?!

Inima lui Koi, care bătea atât de repede cu câteva clipe în urmă, s-a oprit brusc.