În timp ce mergeau împreună, Ashley lăsa vorbăria neîncetată a lui Bill să-i intre pe o ureche și să-i iasă pe cealaltă. Potrivit lui Koi, se pare că existau zvonuri că Ariel îl lovise pe Ashley, dar, sincer, nu-i păsa.

Așa cum se aștepta, conversația lui Bill era plină doar de detalii banale. În cele din urmă, după ce a auzit cum câinele pe care îl plimbaseră cu o zi înainte se uşurase pe stradă, Ashley abia s-a abținut să nu caşte.

– A venit cineva să te vadă cât eram plecat la antrenament? a întrebat Ashley, încercând în mod deliberat să schimbe subiectul. Bill a răspuns cu un simplu “Nu”.

– Nimeni? a întrebat Ashley, gândindu-se în sinea sa. Oare uitase complet de întâlnirea alături de Koi?

– I-ai spus lui Koi, aşa e? Că Ariel m-a părăsit.

– Koi?

Bill înclină capul, nedumerit.

– Tipul ăla mic și slăbuț? De ce ar face asta? O, stai…

Pocni din degete, ca și cum și-ar fi amintit ceva.

– Da, a trecut pe aici cât timp te odihneai și m-a întrebat de ce nu ești pe aici. I-am spus că te odihnești pentru că ești bolnav.

Bill fredonă în barbă, continuând să meargă, în timp ce Ashley se încruntă ușor.

– Asta e tot?

– Da, asta e tot. De ce? Ce s-a întâmplat? a întrebat Bill cu o privire nedumerită, dar Ashley își întoarse repede capul, prefăcându-se că nu știe despre ce vorbește. Începu să-și scoată în grabă cămașa și schimbă subiectul.

– Deci, ce s-a întâmplat cu acel câine mai devreme?

– Poftim? O, da. Păi, voiam să strâng după el, dar am uitat să aduc o pungă…

Bill continua să vorbească fără oprire, iar Ashley lăsa cuvintele să-i intre pe o ureche și să-i iasă pe cealaltă.

Deci nu era nimic important.

Ashley nu s-a obosit să menționeze că şi Koi venise să-l încurajeze. Doar el și Koi era nevoie să știe asta.

În acel moment, un grup de fețe cunoscute venind din cealaltă parte i-au făcut cu mâna.

– Ash, ai venit!

– Hei, de ce nu te ridici la înălțimea ta? Asta e deja a cincea oară, aşa e?

Băieții mari, care nu-l mai văzuseră de ceva vreme, l-au salutat cu înflăcărare, bătându-l pe spate. După o scurtă îmbrățișare, Ashley și-a îndreptat atenția spre pregătirea pentru oră. Îl căutase pe Koi și, acolo, în depărtare, a zărit un cap cunoscut și a zâmbit.

Koi.

Indiferent de câte persoane erau adunate, Ashley l-a găsit imediat pe Koi. Era o experiență ciudată și nouă. În mijlocul atâtor oameni, Koi ieșea în evidență, strălucind puternic. Era ușor de zărit, chiar și dintr-o scurtă privire.

Koi își deschise dulapul. Părea să-l scotocească înainte de a-l închide și de a se întoarce. Ashley așteptă ca el să-l observe.

Privirile lor s-au întâlnit.

Ashley.

Putea vedea clar cum buzele lui Koi îi rosteau numele. Zâmbetul lui Ashley s-a lărgit, iar Koi i-a zâmbit și el și i-a făcut cu mâna.

– Plec.

După ce și-a luat rămas bun de la grup, Ashley a mers repede spre Koi. A străbătut mulțimea, îndreptându-se rapid spre un singur punct.

– Koi!

În timp ce îi striga numele și se îndrepta spre el, Koi scoase un geamăt ușor.

“Îmi place de tine.”

Ashley simți un val de bucurie în timp ce îl strânse puternic pe Koi în brațe.

─ ▪ ─

– Vrei să te alături echipei de majorete?

Ariel, căpitanul echipei de majorete, îl privi pe Koi cu o expresie șocată. Koi îi răspunse cu un zâmbet ruşinat. Ezitase mult, dar, în cele din urmă, bătuse la ușa echipei de majorete.

– Vorbești serios? Știi că va trebui să porți fustă, aşa e? a întrebat Ariel, încruntându-se.

În loc să răspundă direct, Koi schimbă subiectul.

– O să-mi dau toată silinţa.

– Ar fi bine să faci mai mult decât să-ţi dai toată silinţa. Asta nu înseamnă nimic, a spus Ariel.

Koi se așteptase deja ca ele, să fie diferite de el, așa că nu avea niciun contraargument real. În schimb, se înroși de rușine. Văzându-i reacția, Ariel vorbi din nou.

– Ești sigur de asta? Sezonul a început deja. Dacă te retragi brusc, vom avea probleme.

– Te rog, lasă-mă să particip.

Koi o imploră disperat. Ariel își încrucișă brațele și îl privi de sus până jos. Expresia ei era serioasă, clar cufundată în gânduri. Koi își ținu respirația, așteptând decizia ei.

Cu o privire sceptică, Ariel făcu brusc un pas mare spre el. Luat prin surprindere, Koi se feri, dar apoi ea îi șopti cu voce joasă.

– Știu că faci asta pentru punctele extracurriculare.

Koi înghiți în sec, în timp ce Ariel strânse ochii și îi adresă un avertisment.

– E grozav că ai venit aici de bunăvoie să câștigi puncte, dar dacă ne distrugi echipa, o să mă asigur că o să regreți asta mult, mult timp.

Un fior îi străbătu șira spinării lui Koi, iar el dădu repede din cap.

– Bi… Bine.

– Bine.

Ariel a făcut un pas înapoi. A revenit la personalitatea sa severă de căpitan și s-a adresat lui Koi, care era încă încordat de emoții.

– Suntem într-o situație dificilă acum, dar asta nu înseamnă că vom accepta pe oricine. Dacă se ajunge la asta, vom schimba pur și simplu rutina și vom termina sezonul fără a umple locul vacant. Ai înțeles?

– Da, am înțeles.

– Bine.

Ariel dădu din cap din nou și îi înmână o foaie tipărită. În timp ce Koi se grăbea să o ia, ea îi explică.

– Astea sunt mișcările de bază. Te vom testa să vedem la ce nivel ești, așa că exersează-le. Dacă greșești, ești eliminat imediat. Fii atent.

– B… Bine. Mulțumesc.

În timp ce Koi parcurgea în grabă foaia tipărită, Ariel își scoase telefonul pentru a verifica datele.

– Testul va avea loc în această zi. Fii pregătit până atunci. Întreaga echipă va urmări și va decide dacă treci.

– Am înțeles. Voi fi pregătit.

Koi a băgat repede foaia tipărită în geantă și era pe punctul de a ieși din cameră când…

– Stai puțin, Connor Niles.

– P… Poftim?!

Se opri din mers și se întoarse. Ariel îl privea cu suspiciune.

– Doar ca să mă asigur… știi să patinezi, aşa e?

– S… Să patinez?

Întrebarea neașteptată îl luă pe Koi prin surprindere, iar el se bâlbâi. Ariel se încruntă.

– Evident. Nu știi că echipa de hochei pe gheață a școlii noastre este campioana națională a liceului? Desigur, echipa de majorete trebuie să-i susțină.

– D… Da.

“Uitasem complet. Nu, nici măcar nu mă gândisem la asta de la bun început.”

În timp ce fața lui Koi se înțepeni la realizarea bruscă, expresia lui Ariel se schimbă imediat.

– Vorbești serios? Nu știi să patinezi?!

– N… Nu! Desigur că nu! Știu să patinez, evident!

Panicat, Koi a scos pe gură cea mai puternică negare pe care a putut-o găsi. Ariel încă părea sceptică, dar nu a insistat.

– Ei bine, indiferent cât de bine patinezi, dacă nu poți face mișcările de bază, oricum ești eliminat.

Spuse ea simplu, înainte de a se întoarce și de a se îndrepta spre ceilalți membri ai echipei, care făceau întinderi.

Koi ezită o clipă, apoi practic o luă la fugă afară din cameră.

“Sunt terminat.”

În clipa în care a ieșit afară, realitatea l-a lovit ca un camion. Fața i-a devenit palidă, în timp ce își ţinea capul de groază.

“Să patinez? Nici măcar nu m-am gândit la asta. Se așteaptă să patinez ȘI să execut o coregrafie?”

“Nici măcar nu am o pereche de patine!”

Koi a rămas nemișcat, cu mintea goală de panică. Nu avea nicio idee cum să gestioneze această situație.

Cum pot rezolva asta? Ar trebui să spun pur și simplu că nu pot s-o fac? Dar atunci cum rămâne cu punctele mele extracurriculare? Ar trebui să cer să trec la altceva? Nu, asta era ultima mea șansă. Dacă dau greș, media mea… chiar nu există altă cale?

În timp ce gemea de disperare…

– Koi? Ce faci aici?

O voce cunoscută se auzi din spatele lui. Speriat, Koi se întoarse repede. În clipa în care văzu chipul cunoscut apropiindu-se, simți un val imens de ușurare cuprinzându-l.

– Ash!

Strigându-i numele cu înflăcărare, Koi a alergat spre Ashley și s-a oprit chiar în fața lui. Ashley, care îl aștepta, a înclinat capul ușor confuz, dar a zâmbit.

Koi înghiți în sec înainte de a vorbi.

– Ascultă, eu… ăăă…

Chiar când era pe punctul de a explica, ceva i-a trecut prin minte. Ashley se întâlnea cu Ariel. Chiar dacă nu mai erau împreună acum, sportivii și majoretele erau întotdeauna apropiați. Probabil că știa și el despre locul vacant din echipă.

Stai, atunci… știe și despre fuste?

Era inevitabil să se ajungă la asta, dar Koi nu se putea hotărî să o spună. Mai ales lui Ashley.

Ashley se uită la Koi, nedumerit de ezitarea lui. Era pe punctul de a întreba ce s-a întâmplat când, brusc, ușa echipei de majorete se deschise, iar vocile mai multor fete umplură holul.

Fără să spună un cuvânt, Ashley îl apucă pe Koi de braț și îl trase deoparte.

– Să plecăm noi primii.