– Nu te purta ca un cățeluș, e enervant.

Chiar dacă spunea asta respirând greu, Dane zâmbea. Apoi Grayson și-a ridicat trupul de parcă ar fi așteptat momentul acela și l-a sărutat pe buze. În situația asta, Dane nu putea să-l împingă. Nici nu voia neapărat să-l împingă. Dane s-a gândit că nu voia să vadă acest cățeluș răsfățat dezamăgit pentru că i-a refuzat sărutul. Era de neimaginat înainte.

– Te iubesc, Dane.

Grayson, care îi supse ușor buza superioară și o eliberă, șopti:

– Și îmi pare rău că te-am rănit.

– E bine. Eu am vrut asta, așa că nu trebuie să-ți ceri scuze.

La scuzele repetate, Dane a răspuns indiferent. Apoi a râs și a adăugat:

– Nu o să mai fac sex sub influența medicamentelor pentru tot restul vieții.

Efectele secundare erau enorme. Suficiente pentru a-i limpezi complet mintea. Indiferent cât de desfrânat ar fi trăit Dane, nu luase niciodată medicamente, așa că nu știa că va fi atât de rău.

“Nu trebuie să mai fac asta niciodată în viitor.”

Dane, care luase această hotărâre, se încruntă brusc la un gând care îi veni în minte. Dacă stau să mă gândesc bine…

– Ce s-a întâmplat?

Grayson, care observă imediat că ceva nu era bine, îl întrebă. Dane răspunse după un scurt suspin.

– Deoarece externarea mea este amânată, nu o voi mai putea vedea pe Darling pentru mult timp. Darling va fi îngrijorată.

– Sunt aici!

Fără să-i dea șansa să spună mai mult, Grayson strigă. Când Dane se opri și se uită la el, el continuă înflăcărat.

– Lasă totul în seama mea, voi avea grijă de ea. Și Darling mă place foarte mult.

– Păi… a mormăit Dane cu o expresie pe jumătate sceptică. Dar nu avea altă opțiune. Nu putea să aducă o pisică la spital. După ce se gândi o clipă, Dane se uită brusc la Grayson și își aminti ceva.

– Hei, dă-mi jacheta ta.

– Poftim? O!

Deși nedumerit, își scoase jacheta și i-o înmână. Dane o ținu în mână și închise ochii pentru o clipă. Văzându-l cum își revărsa feromonii pe jachetă, Grayson privi cu ochi mari.

– Poftim.

Înapoind jacheta îmbibată cu feromoni, Dane spuse:

– Dacă îi dai asta, Darling se va simți și ea în largul ei. Pune-o lângă perna sau turnul pentru pisici unde Darling se joacă de obicei.

– Bine!

Grayson o luă în stare de amețeală. Văzându-l cum privea în tăcere jacheta, Dane îl întrebă:

– Ce, era o jachetă la care țineai mult?

“Ar fi trebuit să întreb mai întâi?” se gândi el prea târziu, dar Grayson scutură din cap.

– Nu, nu e asta… Nu contează.

Zâmbetul de pe fața lui părea oarecum sinistru. “Probabil e doar imaginația mea”, gândi Dane. Zâmbetul acela e mereu la fel. Era prea obosit ca să-l analizeze în profunzime. Ignoră suspiciunea care îi trecuse fugitiv prin minte și adormi repede. Totuși, presimțirea amenințătoare pe care o respinsese ca fiind simplă deveni realitate a doua zi.

Grayson a apărut în salonul de spital purtând un halat de baie enorm de mare.

– Ce-i asta?

Dane aruncă o privire la halatul de baie care îi era așezat pe piept în timp ce stătea întins. Era atât de mare încât îi acoperea întregul trup și chiar mai mult. Nu era nicio îndoială că era al lui Grayson.

– De ce ai adus asta?

La întrebarea lui Dane, Grayson a răspuns vesel.

– Ca să i-l dau lui Darling.

Era uimitor să-l vadă așteptând, de parcă i-ar fi spus să se grăbească și să pulverizeze feromoni pe el. Să îndrăznească să invoce scuze legate de pisică în timp ce făcea ceva cu motive ascunse atât de evidente…

– I-ai dat jacheta aia lui Darling ieri, nu-i așa?

La auzul vocii pline de suspiciune, Grayson a devenit serios și a scos imediat ceva dintr-o pungă mare de cumpărături. Era exact jacheta pe care Dane o îmbibase bine cu feromoni cu o zi înainte. Grayson a arătat în tăcere cu degetul spre jachetă. Peste tot unde îl atingea degetul său, se vedeau fire albe de blană de pisică lipite de el.

– Vezi? a spus Grayson triumfător și o îndesă neglijent în sacoșa de cumpărături. De parcă nu-i păsa dacă se va șifona sau nu.

De ce a adus-o acolo, de la bun început?

Se aștepta ca Dane să-l suspecteze? Gândindu-se la asta, îi păru cumva rău. Era vina lui Dane că îl suspectase pe Grayson fără motiv.

– Îmi pare rău.

Când Dane și-a cerut sincer scuze, Grayson a declarat triumfător.

– Voiam doar să-i dau lui Darling ceva mai pufos și mai moale, ca să se simtă mai comod.

– Da, îmi pare rău.

Dane și-a cerut din nou scuze. Abia atunci Grayson a arătat spre halatul de baie, parcă mulțumit.

– Acum, acoperă-l bine.

La cererea lui îndrăzneață, Dane a turnat fără ezitare feromoni și i-a înapoiat halatul. Abia după ce Grayson a acoperit bine fiecare colț al halatului uriaș cu parfumul lui Dane a părut mulțumit și l-a pus cu grijă deoparte. Până în acel moment, totul era bine. A doua zi, și a treia zi, Grayson a continuat să aducă obiecte noi și să i le prezinte lui Dane. Văzându-l cum lua cu grijă perne, pernuțe și chiar cearșafuri după ce le îmbiba cu feromonii lui Dane, suspiciunea a apărut în mod natural.

Ce pune la cale ticălosul ăla?

În momentul în care a văzut o jucărie uriașă de pluș în formă de focă, care părea să aibă jumătate din mărimea lui Grayson , Dane era sigur. Se întâmpla ceva. Ce plănuia să facă cu toate astea? Chiar dacă ar fi întrebat, răspunsul era evident.

– E pentru Darling.

Ridicol. Dane a râs în sinea lui. În mintea lui, toate nebuniile pe care Grayson i le arătase până atunci s-au derulat ca o panoramă. Dintre ele, cea mai îngrozitoare era, firește, clipa când alergase gol pe coridorul conacului său. Amintindu-și acel incident, Dane nu mai putea sta întins acolo în liniște.

– Grayson!

– Da?

Când i s-a strigat numele, Grayson, care ținea fericit sigiliul, s-a întors să-l privească. Dane a zâmbit și a continuat.

– Vino aici.

Grayson a așezat cu grijă păpușa pe canapea și s-a întors la el, așa cum i se spusese. Dane i-a făcut semn lui Grayson să se aplece, apoi l-a tras cu îndemânare spre buzele sale. Când s-au sărutat, cu un sunet drăguț de pufăit, Grayson a zâmbit larg. Curând, buzele lor s-au suprapus, iar cei doi s-au sărutat jucăuș, dar senzual, împletindu-și limbile și saliva. Când atmosfera s-a încins puțin, Dane și-a ridicat mâna pentru a-i mângâia părul lui Grayson și i-a șoptit:

– Grayson.

– Da?

Sărutul s-a mutat repede spre gâtul lui. Dane a lăsat buzele răutăcioase, care se îndreptau pe furiș spre destinația lor evidentă, să-și facă de cap. A descheiat chiar în mod deliberat halatul de spital. Dane, care aștepta cu nerăbdare ca buzele să se grăbească spre Venus, a vorbit brusc chiar când Grayson a deschis gura cu un “ah” și i-a luat o mușcătură mare din piept.

– La ce ai de gând să folosești asta?

La vocea joasă care i-a scăpat viclean, Grayson nu a răspuns imediat. Dane l-a privit în tăcere cum îi sugea cu bucurie pieptul, făcând sunete de sorbire, apoi i-a apucat brusc părul.

– Ah!

– Hei!

Grayson era forțat să se desprindă, iar Dane l-a întrebat strângând din dinți.

– Te întreb la ce o să folosești aia.

Grayson era pe punctul de a spune “Darling”. Dar în momentul în care buzele lui au format un D, ochii lui Dane s-au ridicat furios. Întâlnind acea privire ucigătoare, Grayson și-a închis gura strâns și și-a întors privirea. Un indiciu tăcut că nu va vorbi.

“Nenorocitul ăsta! Ar trebui să-l acopăr cu feromoni?” se gândi Dane, simțind cum îi pulsează venele de la tâmple. Ar fi foarte ușor. Să-l supună pe Grayson cu feromoni și să-l determine să-i dezvăluie secretele ascunse în interior. Dar dacă ar fi făcut asta, Grayson i-ar fi purtat cu siguranță pică lui Dane când și-ar fi recăpătat conștiința mai târziu. Gândindu-se atât de departe, nu putea elibera feromoni cu ușurință. Nu era prima dată când folosea metode necinstite pentru a afla secrete. Mai degrabă, nu simțise niciodată vinovăție pentru asta înainte, dar acum ezita astfel. În cele din urmă, dădu drumul părului lui Grayson pe care îl strângea.