Râvneşte-mă dacă ai curaj / Desire Me If You Can
Capitolul 197 / 18+🔥

Avertizare: 🔞💣

Își mișca doar șoldurile, intrând și ieșind. De fiecare dată când împingea adânc, părea să simtă cum propriul său penis își ridica capul sub burta acoperită de mușchi a lui Dane.

– Așa, așa, așa, ah!

Dane scoase gemete aspre. Sperma îi urcă până la vârful penisului său. Incapabil să-și stăpânească excitația, Grayson își ridică repede trupul. Cu părțile inferioare încă unite, îl strânse puternic pe Dane de piept. Acum, acum, acum, acum.

– Ahhh…

Cu o exclamație care îi clocotea din adâncul sufletului, mișcarea lui se opri brusc. Trupul său masiv tremura intermitent, în timp ce sudoarea îi curgea pe frunte. Din penisul său adânc îngropat, sperma se revărsa în pulsuri palpitante. Fluidele sale corporale umplură Ambrozia până la refuz. Simțind simultan satisfacție și o vagă goliciune, colțurile gurii i se curbară. Râzând fără sens, Grayson rămase nemișcat pentru o clipă înainte de a-și îndrepta privirea încețoșată în jos. Fața lui Dane îi intră brusc în câmpul vizual. Grayson era pe punctul de a râde. Tocmai când deschise gura pentru a-i striga numele, ceva îi atrase brusc atenția.

Împreună cu un sunet slab de tuse, sângele a țâșnit din gura lui Dane.

Poftim?!

– Daaaaane!

Fața care râdea a lui Grayson s-a transformat în teroare. A țipat îngrozit, dar uitase faptul că Virginia era încă în Ambrozia.

În momentul în care penisul său, care era ușor retras, a scos un sunet surd, a pătruns adânc în interior din cauza mișcării bruște a lui Grayson.

“…”

Deodată, ceva s-a împrăștiat pe toată fața lui Grayson. Agitat, a închis reflex ochii și și-a strâns sprâncenele. Era destul de mult. Fiind îmbibat în lichidul corporal oarecum alunecos și lipicios, Grayson a putut să vadă din nou lumea abia după ce acesta s-a așezat.

Nimic nu se schimbase. Dane, care zăcea palid și scuipând sânge, și Grayson, care stătea cu penisul introdus în trupul lui – totul era la fel.

Cu excepția faptului că sperma pe care Dane o eliberase nu numai că îl udase complet pe Grayson, dar era împrăștiată ici și colo pe propriul său trup și peste tot pe pat.

– Dane!

Grayson deveni palid și se apucă de cap. Dar el era singurul care putea rezolva această situație chiar în acel moment. Neștiind ce să facă, se mișcă agitat – ștergând urgent fluidele corporale lipite peste tot, aranjând hainele lui Dane, pornind ventilatorul pentru a purifica aerul. Între timp, Dane rămase pe jumătate inconștient și complet inert, fără să se mişte deloc.

Plăcerea are un preț. Dane zăcea în pat cu o față palidă ca moartea, învățând cu durere această lecție de viață.

– Ce s-a întâmplat aici? a întrebat doctorul palid, cu o voce oarecum ridicată. Era firesc să fie surprins când un pacient despre care credea că evoluează bine a vomitat brusc sânge peste noapte, iar pe tot trupul i-au apărut vânătăi întunecate.

– Ar fi trebuit să stai întins în pat, deci cum s-a întâmplat asta? Ai căzut sau ceva? Spune-mi ce s-a întâmplat!

Doctorul îl presă pe Dane, enervat. Nici Dane, nici Grayson, care privea nervos din spate, nu puteau spune că asta era prea dur pentru un pacient. Pentru că era adevărat că făcuseră ceva ce nu îndrăzneau să spună cu voce tare.

“Am luat analgezice și am făcut sex cu înflăcărare, și asta s-a întâmplat.”

În loc de adevărul acesta, Dane a clipit încet din ochii lui neclari și încețoșați și a mormăit.

– Mă simțeam sufocat, așa că am făcut puțină mișcare.

– Exerciții fizice? Doamne, cu trupul ăsta? Nu te-ai lovit la cap, aşa e?

La aceste cuvinte, ochii lui Grayson au sclipit. Complet inconștient de intenția ucigașă a “cum îndrăznești, față de Dane al meu”, doctorul a continuat să vorbească.

– În ritmul ăsta, spitalizarea ta se va prelungi. Dacă urmează să te miști nesăbuit pentru că te simți sufocat, s-ar putea să ajungi să stai întins așa pentru tot restul vieții. Asta vrei?

– Pe viață?

Poate că doar acel cuvânt din discursul doctorului i-a atras în mod special atenția, deoarece Grayson a întrebat brusc. Dane nu a ratat nici măcar o dată faptul că urechile lui s-au mişcat.

– Nu o voi mai face.

La răspunsul care i-a ieșit cu greu, Grayson a devenit din nou descurajat. “Nenorocitul ăsta, tot nu renunță.”

Dane stătea în tăcere, lăsând cicăleala doctorului să-i intre pe o ureche și să-i iasă pe cealaltă. În cele din urmă, când acesta a plecat și au rămas singuri, Grayson era cel care a vorbit primul.

– Îmi pare rău.

Văzându-l atât de abătut în timp ce își cerea scuze, inima lui Dane s-a înmuiat imediat.

– E bine, asta am vrut eu…

– Totuși… a continuat Grayson cu o voce încă abătută.

– E pentru că eram prea dur. Ar fi trebuit să fiu blând…

– Nu-mi place blândețea.

Dane îi întrerupse imediat vorbele. Când Grayson ridică în sfârșit capul, Dane chicoti și spuse:

– Dacă mi-ar fi plăcut genul ăla de lucruri, aș fi folosit bice sau cătușe? Ar trebui să știi asta până acum.

Era adevărat. Dane prefera cu mult sexul dur în locul celui lent și dulce. Firește, era foarte satisfăcut și de acest sex. Efectele secundare erau doar puțin severe.

– Mai mult decât atât.

Când se încruntă la o amintire care îi veni în minte cu întârziere, îl văzu pe Grayson încordându-se imediat. În loc să-l liniștească, Dane îi spuse:

– Știi, ar trebui să renunți acum.

– Să renunț la ce?

Fără să se uite măcar la Grayson, ai cărui ochi se măriră imediat, Dane spuse:

– Nu mă refer la a renunța la mine.

Expresia lui Grayson reveni la normal. Dane continua să se uite doar la tavan în timp ce vorbea.

– Renunță la gânduri precum… să mă ții cumva legat de pat sau idei similare.

– Nu mai gândesc așa.

Grayson a răspuns fără ezitare. Dane doar s-a uitat la el, aruncându-i o privire, apoi și-a îndreptat din nou privirea în altă parte.

– Atunci e bine.

Se lăsă o scurtă tăcere. Grayson se uită în altă direcție, ca și cum era ruşinat, și mormăi.

– Mai devreme eram tentat doar pentru o clipă. Foarte puţin.

Mormăitul lui părea cumva descurajat. Dane își îndreptă privirea spre el din nou. Văzând că Grayson îi evita disperat privirea, încercă să ridice mâna, dar se feri. Înghițind un geamăt, Dane își ținu respirația pentru o clipă, așteptă ca durerea să se potolească, apoi deschise gura.

– Vino aici.

Când a vorbit cu vocea răgușită, Grayson a clipit încet din ochi. Când privirile lor s-au întâlnit, Dane a repetat.

– Haide, vino aici.

Abia la auzul cuvintelor care se repetau, Grayson a făcut în sfârșit un pas înainte din locul în care stătea. Către cel care a ajuns lângă pat într-o clipă, Dane a întins cu greu o mână. Către Grayson, care a încercat imediat să-i strângă mâna, Dane a spus indiferent.

– Capul.

Abia când Grayson își retrase repede mâna și se ghemui pentru a-și apropia capul, Dane îi mângâie capul.

– Bravo, bravo.

Era ca și cum ar fi rostit o vrajă pentru ca el să fie cuminte. Un astfel de comportament ar fi ceva ce ai face față de un cățeluș, dar, într-un anumit sens, nu era cu mult diferit. Desigur, Grayson Miller nu era un cățeluș. Dacă ar fi să-l compare cu ceva, ar fi un mastiff. Dane și-a amintit curând de forța monstruoasă a acestui bărbat, când acesta sfâșiase trupul unui bărbat masiv cu mâinile goale chiar în fața ochilor lui. Grayson Miller doar își ascundea colții și se purta blând cu Dane. În acest caz, ar fi mai potrivit să spună “câinele meu nu mușcă”?

– Dane?

Dane, care își lăsase gândurile să zboare așa cum ar fi făcut-o într-o stare de amețeală, își reveni brusc la realitate la auzul vocii care îl striga. Grayson îl privea curios. Abia atunci Dane își dădu seama că încetase să-i mângâie capul. Văzând privirea îndreptată spre el, aproape că izbucni în râs. În clipa în care inspiră, rana îl duru, abia reușind să evite criza.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *