Podeaua s-a cutremurat din nou. De data asta, vibrația s-a simțit de undeva mai aproape. Dane a analizat cu atenție punctele de impact care se deplasau odată cu fiecare explozie. Pe jumătate îndoielnic, sperând că previziunea lui era greșită în timp ce aștepta următoarea, de data asta exploziile au avut loc în succesiune.

“La naiba!” a înjurat Dane în sinea lui. Nenorociții ăștia nebuni, cred în Dumnezeu și totuși fac așa ceva?

“Simţeam cum clocoteşte furia în interiorul meu, dar mai întâi trebuia să-i ajut pe acei tipi să scape.”

La naiba, Dane a scuipat înjurături și a tras asupra unui bărbat care a apărut în depărtare. Grayson a alergat pe lângă el, în timp ce acesta s-a prăbușit instantaneu, fără ezitare. Ca un cal de curse a cărui traiectorie era prestabilită, fără să se abată nici măcar un centimetru. “Bine”, s-a gândit Dane, privind spatele bărbatului cu părul blond-miere care alerga în față.

Oare Josh observase și el situația actuală?

Când cei doi se gândiseră la același lucru mai devreme, Joshua ar fi putut, de asemenea, să prevadă situația până în acest moment, la fel ca Dane. Motivul pentru care nu o spusese cu voce tare era probabil pentru că o considerase o îngrijorare excesivă. Dane făcuse la fel.

La naiba, cine ar fi crezut că sunt niște nebuni în asemenea măsură?!

Dacă exploziile continuau, chiar și cel mai solid munte s-ar fi crăpat. Poate că fisurile începuseră deja să apară. Dacă mai aveau loc încă trei explozii ca asta, atunci…

– Josh!

Când a strigat brusc, bărbatul care alerga în față s-a uitat înapoi. Deși doar ochii lui s-au mișcat pentru o clipă, lui Dane nu i-a păsat și a continuat să strige.

– Ce se întâmplă? Cei de la fostul DMV? Unde sunt?

Joshua a încercat să-și verifice ceasul de mână în timp ce alerga. Chiar în acel moment, pământul s-a cutremurat din nou și Grayson, care alerga în față, s-a clătinat.

– Grayson!

Văzând că bărbatul dispăruse instantaneu din câmpul său vizual, Dane strigă îngrijorat. Când el și Joshua alergau cu viteză maximă, concurând pentru primul loc, Grayson zăcea prăbușit pe podea, gâfâind după aer.

– A pierdut prea mult sânge.

– E din cauza tuturor rănilor.

La cuvintele lui Joshua, Dane a răspuns scurt. În timp ce Joshua își manipula ceasul încercând să ia legătura cu “echipa”, Dane s-a aplecat și l-a ajutat pe Grayson să se ridice. Grayson, care gâfâia greu și își ridica umerii, s-a uitat la Dane și a zâmbit.

– M-am împiedicat.

– Știu, a spus Dane indiferent, ca de obicei.

– Odihnește-te puțin, băieții trimiși de Ashley Miller vor ajunge în curând.

În mod neașteptat, Grayson nu a mai vorbit aiurea și s-a mulțumit să zâmbească slab. Era mai bine dacă ar fi vorbit aiurea. Dane a simțit cum îl cuprinde frica și s-a ridicat brusc în picioare.

– Situația nu e bună.

Când Dane se opri în fața lui, Joshua vorbi imediat.

– Vrei să auzi mai întâi veștile bune? Sau veștile proaste?

– Spune orice, repede.

La insistența nerăbdătoare, Joshua a expirat scurt și a continuat într-un ritm la fel de rapid ca al lui Dane.

– Mai întâi, veștile bune. Se pare că băieții care fugeau au dat peste echipa care venea. S-au ocupat de toți, majoritatea au murit, dar au lăsat doi în viață.

– Veștile proaste?

– Din cauza alunecării de teren, nu mai există niciun drum, așa că echipa nu poate urca. Trebuie să-l doborâm noi înșine pe ticălosul ăla.

– La naiba!

Dane a spus fără milă înjurături și a lovit cu piciorul în pământ. Joshua l-a privit în tăcere cum își dădea nervos părul dezordonat la o parte.

– Bombele? a întrebat brusc Dane, care își pusese o mână pe frunte.

– Ce s-a întâmplat cu bombele? Știau și tipii ăia?

– Știau.

Așa cum era de așteptat, Joshua răspunse fără niciun semn de surprindere.

– Se pare că i-au interogat pe cei capturați și au aflat. Au chemat echipa de geniști și se îndreaptă în direcția aceea. De aceea echipa nu poate veni pe aici, trebuie să deschidă un drum ca echipa de geniști să poată ajunge la acel punct.”

Asta însemna că vor pleca aducându-l pe Grayson în această parte. Nu se poate face nimic, deși rănile sunt grave, ar trebui să reziste până când vor coborî de pe munte.

– Ambulanța așteaptă jos, nu-i așa?

– Desigur.

La răspunsul prompt al lui Joshua, Dane a dat din cap și a mormăit pentru sine.

– Echipa de geniști trebuie să ajungă acolo la timp…

Dane, care vorbise, ezită. Ceva era ciudat.

– Nenorociții ăia le-au spus unde e ultima bombă? Fără să se opună?

“Prea repede!” se gândi el îngrijorat. Având în vedere hotărârea nemernicilor care încercaseră să oprească grupul lui Dane cu prețul vieții lor, era greu de acceptat că renunțaseră și dezvăluiseră totul doar pentru că erau prinși încercând să fugă.

– Unde se află bomba? Întreabă-i, repede!

La strigătul urgent al lui Dane, Joshua se agită și contactă din nou în grabă echipa. Curând după aceea, când Dane vizualiză în minte coordonatele pe care i le dăduseră, culoarea îi dispăru imediat de pe faţă.

– Nu! a strigat el cu voce dură.

– Nu e asta, proştilor! E exact invers!

Strigă din toată puterea, dar curând se auziră sunete de interferență. Ceasul d era clar defect sau exista o interferență de semnal. Joshua, care își dădu seama că şi comunicarea nu mai era posibilă, îl privi la fel de palid.

– Nu e ciudat?! Atunci ticăloşii ăia ne-au păcălit intenţionat?

– Da, complet greșit. La naiba! La naiba!

Dane își strânse capul în mâini și începu să înjure. E de rău. Ce să facem? Nu mai avem mult timp. Joshua repetă cu privirea pierdută, de parcă sufletul i-ar fi părăsit trupul.

– O să fie o alunecare de teren.

– Știu, și eu.

Când Dane mormăi, Joshua adăugă urgent.

– Întregul sat de jos va fi îngropat. Trebuie să o oprim.

– Am spus că știu și eu, a spus Dane din nou. Joshua avea dreptate. Dacă și bomba aceea ar fi explodat, solul nu ar mai fi rezistat. Gândindu-se la satul care urma să fie îngropat sub avalanșa de pietre și pământ, nu era timp de ezitare.

– Du-te tu jos cu ticălosul ăla.

– Ce? Dar tu? a întrebat Joshua surprins. Dane răspunse fără ezitare.

– Eu rămân aici.

Când Joshua, surprins, încercă să spună ceva, Dane vorbi primul.

– Trebuie să dezamorsăm bomba rămasă. Tu ai grijă de Grayson, eu mă ocup de bombă.

– Nu spune prostii, cum poți tu singur…

Joshua a obiectat imediat, dar Dane nu și-a schimbat cuvintele.

– Pot s-o fac. Știi și tu de ce sunt în stare.

Nu putea nega aceste cuvinte. Joshua văzuse de multe ori performanțele lui Dane în timp ce erau împreună în armată. Cu toate astea, lui, care ezita, Dane i-a spus dur:

– Gândește-te ce ai fi făcut dacă eram în armată acum, Joshua Bailey.

Joshua se opri și înlemni. Apoi, răspunsul era decis. Dar totuși…

– E singura cale?

La întrebarea lui Joshua, Dane îi răspunse:

– Atunci ar trebui să-i lăsăm pe acei oameni să moară?

Joshua își frecă ambii ochi cu o mână, ca și cum era tulburat. Văzându-l așa pe Joshua, Dane își calmă vocea şi adăugă:

– Există posibilitatea să mă înșel. Dacă acei nemernici ar deveni, din întâmplare, drăguți și ar spune adevărul, vor îndepărta bomba de acolo, iar atunci nu va mai fi nimic acolo unde cred eu. Șansele sunt 50-50.

Dane îi dădu o palmă pe braț lui Joshua, spunând:

– Haide.

Dar mai rămânea o problemă.

– Dar ce facem cu ticălosul ăla? El nu mă va asculta niciodată.

Când Joshua a arătat cu degetul mare în spate, Dane a răspuns imediat:

– Mă ocup eu de el.

De îndată ce cuvintele i-au ieșit din gură, Grayson a trecut din întâmplarepe lângă ei și să se oprească în fața lor.

– Ce s-a întâmplat? Despre ce vorbiți?

– Nimic important.

Dane a ignorat firesc cuvintele lui și l-a privit de sus până jos.

– Arăți bine.

– O să-mi revin după ce mă odihnesc puțin.

Grayson zâmbi larg, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Deși era îmbibat de sânge, Dane clătină din cap în sinea lui, dar se uită în tăcere la Joshua.

– Haide, du-te.

Când îi făcu un semn ușor cu bărbia, Grayson clipi nedumerit.

– Poftim?! De ce?

Când Grayson s-a uitat între cei doi, Dane a spus:

– Du-te mai întâi jos cu Josh.

– Dar tu?

La întrebarea imediată, Dane a răspuns firesc:

– Nu ți-am spus că pompierii pleacă ultimii? Ascultă şi grăbește-te.

– La ce te gândești?

O voce ascuțită îi răspunse imediat. Era extrem de obosit din cauza pierderii de sânge și a rănilor și, poate din această cauză, simțurile îi deveniseră mai ascuțite decât de obicei.

“Dane ascunde ceva.”

Își dădea seama instinctiv. Că nu ar trebui să aibă încredere în Dane în acest moment.

– Tu mergi primul. Urmează Josh, iar eu sunt ultimul.

Grayson era serios. Văzându-l stând ferm, de parcă nu ar fi cedat niciodată, Dane se încruntă și strânse ochii. Cățelușul ăsta…

Respirând scurt, deschise gura ca și cum ar fi fost enervat.

– Dacă nu pleci acum…

Chiar în acel moment, Joshua îl întrerupse.

– Îți spun de pe acum, chiar dacă ticălosul ăsta moare, nu o să fac niciodată sex cu tine, absolut niciodată.

“Nenorocitul ăsta.”

Dane îl privi amenințător, dar Joshua nici măcar nu clipi. Când simți că îl apucă o durere de cap în fața a doi proşti care nu voiau să-l asculte deloc, Grayson deschise gura.

– Nu știu ce gândiți voi, dar eu nu plec singur, absolut nu.

Apoi a adăugat cu tărie.

– Ți-am spus, aşa e? Dacă mori tu, mor și eu.

La aceste cuvinte, Dane ezită. Pentru o clipă, doar sunetul vântului ascuțit al nopții se auzea între ei.

“Nu fi încăpățânat fără rost.”

Cu siguranță intenționase să spună asta. Nu știi cât de gravă este situația acum, câte vieți ar putea dispărea din cauza ta, ce știi tu să te comporți așa, etc. etc.

Nenumărate cuvinte îi treceau prin minte, dar niciunul nu-i ieșea din gură. Dane doar își mișcă buzele și, în cele din urmă, îl privi pe Grayson în tăcere. Pentru o clipă, păru că multe amintiri îi trecură prin fața ochilor.

Foarte multe amintiri.

– Ah…

Dane, care scosese un scurt suspin, zâmbi amar.

– Știu, prostule.

Deodată, ochii i se umeziră. Grayson îl privi surprins. Dane întinse mâna. Mâna care îi cuprinse ceafa îl trase spre el. Grayson își înclină capul ascultător, ca și cum era vrăjit. Când buzele lui le atinseră pe ale lui Dane, închise ochii în mod natural. Un fior plăcut îl străbătu la senzația moale și răcoroasă.

Ah, acest miros… Simțindu-și inima bătând cu putere, își aminti vag.

Feromonii lui Dane…

În acel moment, mintea i se golise brusc. Vederea i se încețoșase instantaneu, iar conștiința îi devenise încețoșată. Mai trăise același lucru și înainte. Era a treia oară. Dane își elibera feromonii dintr-o dată pentru a-l lăsa fără cunoștință.