Incendiul era mult mai mare decât se așteptau. Grayson, care tocmai coborâse din mașina de pompieri, și-a pierdut cumpătul în fața flăcărilor uriașe. Ceilalți pompieri, deși surprinși, s-au mișcat rapid, aproape ca și cum era o rutină.

– Aduceți furtunul, aduceți mai întâi furtunul!

– Unde a izbucnit incendiul? Este cineva înăuntru?

– Unde e echipa de intervenție? Pregătiți-vă!

– Avem nevoie de mai multe mașini de pompieri, cereți întăriri și contactați alte stații!

– Repede, avem nevoie de apă! Acum!

Strigătele și sunetul focului care trosnea se amestecau cu zgomotul clădirilor care se prăbușeau. În mijlocul haosului, Grayson era concentrat pe un singur lucru: căsuța cuprinsă de flăcări roșii.

Era casa lui Dane Striker.

Ușa din față, pe care o deschisese mai devreme cu piciorul, era deja carbonizată, abia vizibilă prin focul violent. Ceea ce începuse ca un mic incendiu provocat de frunzele arse se extinsese, arzând casa lui și răspândindu-se la casele din vecinătate. Casa lui era a treia care ardea într-un cartier deja mistuit de flăcări. Ardea de ceva vreme, structura casei fiind deja vizibilă prin flăcări. Era doar o chestiune de timp până când se va prăbuși.

“Poate că era deja prea târziu.”

Grayson se gândi în sinea lui.

– E noroc chior că este o după-amiază de zi lucrătoare, așa că majoritatea caselor sunt goale. Oamenii din interior au reușit să plece în siguranţă, a strigat Ezra cu voce tare. Wilkins dădu din cap și adăugă:

– Oricum, să împiedicăm propagarea focului. Hei, tu de acolo! Ridică apa mai sus!

Pompierii continuau să alerge în toate direcțiile. Niciunul dintre ei nu părea să-și dea seama că era casa unui coleg.

Ei bine, nu era ca și cum ar fi adus pe cineva la el acasă dacă nu era cineva în care avea încredere.

Grayson înțelegea acum. Probabil că știa despre Darling doar din mențiuni întâmplătoare sau din pozele pe care Dane le postase pe dulap. Chiar dacă știa că Darling era înăuntru, era imposibil să încerce să-l salveze în situația asta…

Deodată, i-a trecut prin minte imaginea lui Dane aruncându-se în flăcări pentru a salva câinele unui străin. Nu a putut să înțeleagă asta la momentul respectiv. De fapt, încă nu înțelegea. Chiar dacă s-ar fi aflat în aceeași situație acum, Grayson nu ar fi acționat niciodată ca Dane. Niciodată.

Dar era vorba de Darling al lui Dane.

Rațiunea îi spunea clar. Pisica era moartă. Nu avea cum să supraviețuiască în acel incendiu.

Dar Darling mai supraviețuise unei crize similare înainte. Pisica curajoasă rezistase flăcărilor, supraviețuise, își pierduse vederea și auzul, dar continuase să trăiască.

Până de curând.

“Darling!”

Imaginea lui Dane chemând pisica cu blândețe, mângâind-o ușor, îi reapăru rapid în minte. Ce se va întâmpla dacă Darling va muri?

În ciuda căldurii flăcărilor care se înălțau, a transpirației care îi curgea pe trup, Grayson simți un fior rece pe șira spinării. Clipi și se uită din nou la casa cuprinsă de flăcări.

Era o nebunie.

Grayson își mușcă buza. Știa că era o nebunie. Nu avea sens să facă ceva atât de prostesc.

Dar…

– Miller, ce se întâmplă?

Ezra era primul care a observat și a strigat. Dar Grayson nu a auzit. Fiind hipnotizat, pașii lui s-au accelerat și în curând a început să alerge.

– Miller, Miller?

– Ce se întâmplă? Ce s-a întâmplat?

Alți pompieri au strigat surprinși din spate, dar era deja prea târziu. Grayson sărise deja în flăcări.

– De ce? De ce face asta? a strigat DeAndre, șocat. Ezra a dat din cap, părând agitat.

– Nu știu, a intrat brusc înăuntru.

– Ce? De ce? Cum se poate?!

– Nu știu. Nu știm nimic!

– La naiba, ticălosul! De ce face din nou probleme?

Haosul s-a răspândit, iar strigătele au umplut aerul. Panicat, șeful pompierilor Wilkins și-a recăpătat repede calmul și a dat ordine.

– E prea periculos să intrăm după el; mai întâi vom stinge focul. Voi încerca să-l contactez pe Miller, dar deocamdată concentrați-vă pe casa asta și pe cea din urmă. Nu putem lăsa focul să se extindă mai departe, grăbiți-vă!

Strigând cu putere, a observat repede că echipa sa se împrăștia și a scos stația radio.

– Miller, Miller. Ești acolo? Miller!

A strigat din nou, dar nu a primit niciun răspuns. Wilkins a înjurat în barbă și și-a apăsat mâna pe frunte. Focul continua să ardă cu putere, fără să dea semne că s-ar opri, în timp ce se înălța neîncetat spre cer.

– Uau!

Cu un zgomot asurzitor, flăcările s-au ridicat chiar în fața lui. Grayson a scos un strigăt scurt și s-a dat repede înapoi. Aproape că era prins în flăcări. Deși purta echipament de protecție, pentru un pompier nu este niciodată ușor să fie acoperit de foc.

A aflat pentru prima dată că focul poate scoate un sunet atât de înspăimântător. A simțit un fior în oase și a suspinat scurt în timp ce privea împrejurimile. Peste tot era plin de fum și cenușă. Părți ale clădirii se prăbușeau, iar solul era denivelat, determinând a fi dificil să ai echilibru.

Grayson respira greu în casca sa, în timp ce se uita în jur în grabă.

– Darling, Darling! Unde eşti? Ieşi, Darling!

Strigă el, dar vocea lui era înghițită de flăcări. Grayson încercă absent să-și șteargă sudoarea de pe frunte, dar mâna lui nu făcu decât să-i atingă casca.

E dureros aici, înăuntru.

Impulsul de a fugi în acel moment era copleșitor. “De ce? De ce fac asta? E doar o pisică. O pisică bătrână și urâtă, care e surdă, oarbă și oricum nu va mai trăi mult. Nu, de ce să-mi risc viața pentru o pisică care probabil că a murit deja în acest infern?”

– Darling! La naiba! Ieşi!

Încă o dată, a înjurat și a strigat. Respirația lui greoaie din interiorul căștii începea să-i afecteze urechile. Fie din cauza lipsei de oxigen, fie din cauza panicii, simțea chiar și o ușoară amețeală.

– La naiba, unde ești? a mormăit Grayson pentru sine, înjurând din nou. Camera de zi era deja arsă. Turnul pentru pisici, unde Darling se încălzea odată leneș la soare, se prăbușise de mult. După ce verificase primul etaj, mai rămăsese doar etajul al doilea. Scările se prăbușiseră deja mai mult de jumătate, iar acum Grayson trebuia să riște să cadă și să moară doar pentru a ajunge acolo.

“Pisicile se ascund în momente de pericol”, își aminti brusc o poveste despre pisici pe care o auzise odată. O respinsese, având în vedere că el creștea câini și nu se gândise prea mult la asta. Râsese considerând-o o prostie. De aceea credea că pisicile sunt la fel de inutile ca păsările. Nu protejau casa și nu-și riscau viața pentru stăpânul lor, comportându-se arogant. Când le strigai pe nume, nu veneau, iar când era pericol, se ascundeau, complicându-ți viața.

“Știam eu.”

Grayson mormăi în barbă, strângând din dinți. Darling? Probabil e Lucifer! Repetă numele necuratului în mintea lui și se repezi pe scări. În spatele lui, se auzi ecoul prăbușirii unei alte părți a clădirii în flăcări.

– Darling, Darling! La naiba! Ieşi!

Țipând din toate puterile, Grayson căută la etajul al doilea. Era o casă mică, cu doar trei camere, așa că de ce era atât de greu să găsească un animal atât de mic?

Ridică o bibliotecă prăbușită, sparge cu un topor un dulap încorporat în flăcări și se uită înăuntru, înjurând din nou.

“Unde ești, la naiba!”

În timp ce se zbătea printre resturi, aruncă salteaua din enervare. În clipa următoare, înlemni. Văzu o grămadă de blană ascunsă între perete și saltea. Trupul mic, înlemnit pe loc, era fără îndoială chiar pisica pe care Grayson o căuta.

– Darling!

Grayson a strigat repede numele pisicii și a întins mâna. Dar asta era o greșeală imensă. Pisica, care supraviețuise căldurii intense, era acum incapabilă să vadă sau să audă, dar își amintea foarte bine căldura arzătoare.

De îndată ce salteaua a dispărut, căldura teribilă a lovit pisica, care a intrat în panică. A miaunat brusc și a fugit. Văzând pisica alergând orbește, Grayson a strigat surprins.

– Darling, nu! Oprește-te!

El s-a repezit după ea, dar Darling a fugit cu o viteză incredibilă. Pisica leneșă care odată se întindea pe turnul pentru pisici se mișca acum cu o agilitate la care Grayson nu se așteptase. În stare de panică, și-a pierdut tot calmul.

– Darling, oprește-te! Oprește-te acolo!

A continuat să strige la pisică și să o urmărească. Tocmai când Darling părea să coboare scările instabile, a urcat brusc pe perete. Grayson își amintea cum, anul trecut, pisica alerga pe pereții casei lui Dane când era bine dispusă. Dar acum, articulațiile ei nu mai puteau face față, iar alergatul nu mai era ușor. În această situație de criză, trupul pisicii își aminti de trecut și sări pe perete, dar realitatea nu cooperă. În timp ce Darling se împiedică, pământul de dedesubt se prăbuși cu un zgomot puternic.

– Darling!

Grayson a țipat și s-a aruncat spre pisică.