Aerul din interior era încărcat cu feromoni Alfa și Omega extrem de puternici. Era același miros cunoscut alături de care Grayson se obișnuise, dar azi îi provoca un sentiment ciudat de disconfort. Poate că era din cauză că, așa cum spusese gazda, trecuse “mult timp”.

Grayson stătea la bar, bea și cerceta împrejurimile. La petrecerile cu feromoni, gazda oferă de obicei un număr de parteneri pentru a îndeplini scopul de a elibera feromoni. Unii veneau din curiozitate, alții pur și simplu se bucurau de sex, dar majoritatea erau acolo ca parte a meseriei lor.

A avea de-a face cu un Alfa suprem, plin de feromoni, precum Grayson, nu era ceva ce se putea face fără o pregătire serioasă. Riscul era prea mare dacă cineva voia doar să-și satisfacă şi curiozitatea. Prin urmare, persoanele care erau aduse în mod regulat la aceste petreceri erau, de obicei, aceleași. Grayson avea o regulă strictă: nu făcea sex cu același partener de două ori. Acest lucru crea o problemă aici.

Își aducea întotdeauna propriile partenere sau elibera feromoni către cele noi pe care le întâlnea în acea zi, deși, ocazional, se întorcea cu mâna goală. Pentru a se pregăti pentru aceste momente, Grayson își elibera adesea feromonii în avans, ceea ce era întotdeauna o alegere înțeleaptă. Chiar dacă sărea peste câteva petreceri, asta nu cauza probleme semnificative.

De aceea se afla aici azi. Nu avea de unde să știe când avea să-și întâlnească iubirea vieții, așa că, dacă nu-și regla feromonii în mod corespunzător, s-ar fi putut să nu fie în toate mințile când avea să sosească momentul acela. O astfel de situație îngrozitoare trebuia evitată cu orice preț.

Chiar dacă nu era perechea lui destinată, putea oricând să facă sex cu cineva.

Făcuse asta de nenumărate ori înainte. Uneori, chiar și având o parteneră, el elibera feromoni către altcineva pentru o aventură de o noapte. Făcuse asta întotdeauna și nu se simțise niciodată plictisit sau împovărat de asta. Chiar și când o făcea mecanic, nu-l deranja.

Dar azi, de ce se simțea atât de descurajat?

În fața lui se petreceau tot felul de desfrânări și haos, dar el nu simțea nicio emoție. Nu se putea gândi decât să elibereze feromonii și apoi să se ducă acasă să se odihnească.

Nu era genul lui.

Deodată, simți privirea cuiva asupra lui. Întorcând capul, se uită imediat în ochii unui tânăr cu chip adolescentin. Ținuta provocatoare, care îi expunea mai mult de jumătate din piept, îl identifica clar ca fiind un Omega. Pe măsură ce se apropia de Grayson, mirosul cuoscut al feromonilor unui Omega plutea în aer.

– Bună, eu sunt Frankie. E prima dată când vin la petrecerea asta.

– Nu mai spune!

Grayson zâmbi relaxat în timp ce răspundea, iar Frankie clipi surprins.

– De unde știi?

Răspunsul era simplu. De parcă era evident, Grayson întinse brațul, trăgându-l pe Frankie mai aproape de talie.

– Am văzut toate fețele banale de la petrecere. Aș ști.

Auzind răspunsul, Frankie un râse scurt. Respirația îi deveni grea, era clar emoționat.

– Te-am observat de când ai intrat.

Frankie mărturisi, aproape șoptind, în timp ce îi mângâia obrazul lui Grayson.

– Vrei să eliberezi feromoni alături de mine azi?

Asta era o frază firească la petrecerile cu feromoni. În esență, în limbajulul acela, însemna “Hai să facem sex”. Și, de obicei, exact asta se întâmpla pe loc, sau găseau un loc potrivit pentru asta. La petrecere erau multe locuri unde se putea face sex. Nu era greu. Dar, din anumite motive, Grayson nu simțea nicio dorință.

Îi apucase reflex fundul lui Frankie, masându-l, dar apoi se încruntă. “Oare cum ar fi fundul tipului ăla?”

Imaginea bărbatului cu părul roșu îi trecu prin minte și, pentru o clipă, Grayson se sperie. “De ce el? De ce acum?”

Un suspin profund îi scăpă. Impactul acelui piept era prea puternic. De aceea nu putea să-l scoată din minte pe tipul acela.

Dar erau piepturi peste tot aici, nu-i așa? Chiar și bărbatul cu chipul drăguț din brațele lui își expunea pieptul, și totuși el era acolo, ruinând momentul din cauza pieptului unui bărbat care nici măcar nu era în fața lui.

Motivul era evident. Era același motiv pentru care Grayson venise aici.

– Feromonii mei sunt în exces.

– Poftim?! a întrebat Frankie, confuz de mormăitul lui Grayson.

Grayson zâmbi slab, ignorând întrebarea.

Frankie, care aruncase o privire în lateral, se așeză firesc în poala lui Grayson și își înclină capul. Limba lui atinse mai întâi, apoi buzele lor se uniră. Fără ezitare, Grayson își strecură mâna în pantalonii lui Frankie și îi mângâie fundul gol.

Ar trebui să termine aici?

Nu avea nicio dorință să se mute în alt loc. Tot ce trebuia să facă era să desfacă fermoarul și totul s-ar fi terminat. Nu era dificil. O făcuse de multe ori înainte.

Dar…

Grayson deschise ochii și încruntă sprâncenele. Frankie, încă pierdut în sărut, cu ochii închiși, nu era conștient, dar Grayson se plictisise deja. De fapt, nici măcar nu era excitat de la început. În ciuda feromonilor copleșitori, partea inferioară a trupului său a rămas nemișcată, complet indiferentă la sărutul pasional al lui Frankie. În schimb, mintea lui era plină doar de enervare.

Frankie s-a îndepărtat de sărut și s-a uitat la fața lui Grayson. Grayson, care privea în gol, a deschis gura.

– Știai că uniformele pompierilor sunt cele mai urâte dintre toate?

– Poftim?!

Frankie clipi, neînțelegând ce tocmai auzise. Grayson mormăi, încă încruntat.

– Uniformele ar trebui să arate sexy indiferent de situație. Dar singura care nu arată așa este uniforma de pompier. Desigur, este evident. Acoperă trupul atât de larg. Chiar dacă este un design destinat scopului său, nu trebuia să fie așa? Ce părere ai?

– Nu sunt sigur.

Frankie a dat un răspuns vag, părând ruşinat, dar a încercat repede să revină la ceea ce făceau.

– Nu ar trebui să continuăm ce făceam? Ne putem gândi mai târziu.

Încercând să-l tenteze din nou pe Grayson, Frankie i-a sărutat fața în mai multe locuri. Și-a frecat fundul de coapsa lui Grayson în mod sugestiv, dar Grayson nu a dat niciun semn de reacție. În cele din urmă, Frankie, complet descurajat, a izbucnit furios.

– Nenorocit inutil! Du-te și mori!

Țipând din toate puterile, se întoarse și plecă repede. Grayson doar îl privi plecând. Era ciudat. Ceva ce înainte era atât de simplu, doar să îl bagi și să termini odată, brusc părea atât de plictisitor.

– La naiba! a mormăit Grayson încet, terminând dintr-o singură înghițitură băutura din fața lui. Când se dădu jos de pe scaunul de bar și începu să traverseze holul, gazda, care îl observase, îl strigă surprinsă.

– Grayson! Pleci deja? Grayson, Grayson Miller!

El l-a strigat de mai multe ori, dar când s-a întors, Grayson dispăruse deja. Gazda, înclinând capul în semn de nedumerire, s-a uitat în direcția în care plecase Grayson.