– Ca să trec direct la subiect, vreau ca domnul Yu-Irim să se retragă.

– Pot să întreb de ce? a întrebat tatăl lui Yu-Irim cu o voce calmă și joasă. Era profesor sau ceva de genul ăsta? Avea acea atmosferă meticuloasă tipică savanților. Era ciudat să vezi o astfel de aură pe un chip care semăna atât de mult cu al lui Yu-Irim.

– După cum știți, abilitățile mele sunt suficiente pentru a avea grijă de domnul Yu-Irim.

– Știu asta. Domnul Seo Muyoon este șeful Seogeum Group, una dintre cele mai importante firme din Coreea, deci trebuie să fie capabil să facă asta. Cu toate astea, doar pentru că o astfel de persoană are o relație cu Yu-Irim al nostru, nu înseamnă că devine întreţinătorul lui Yu-Irim.

– Să ai un iubit ca el este un mare lucru!

– Taci!

La mustrarea mamei sale, Yu-lrim și-a bosumflat buzele și și-a sprijinit capul pe umărul lui Muyoon. Muyoon i-a aruncat o privire lui Yu-Irim, dar s-a simțit puțin ruşinat să arate o asemenea intimitate celorlalți, așa că l-a îndepărtat ușor.

– Din nou, din motive personale, vreau ca domnul Yu-Irim să rămână acasă. Nu mă deranjează că lucrează, dar vreau să fie acasă seara. Așa că nu pot permite slujbe care necesită multe nopți albe, cum ar fi filmele și dramele.

– Nici măcar nu sunteți căsătoriți încă și, chiar dacă ați fi, nu-i pot permite lui Yu-Irim să se bazeze financiar pe soțul său și nici nu vreau ca Yu-lrim să stea acasă fără niciun simț al responsabilității.

– Cel puțin, sperăm că are capacitatea de a fi independent. Nu vrem ca Yu-Irim să devină o persoană inutilă.

Yu-Irim este o persoană a cărei existență este valoroasă. Doar stând acolo, îi poate face pe alții să se simtă bine doar cu chipul său. Dar auzind aceste cuvinte de la cei care l-au adus pe Yu-Irim în această lume, Muyoon nu a putut doar să asculte cu indiferență.

Dacă era altcineva, ar fi refuzat pur și simplu să asculte și ar fi plecat cu Yu-Irim. Cu toate astea, ei erau părinţii lui Yu-Irim. Muyoon dorea să se poarte frumos cu ei și să le respecte opiniile.

– Este necesar ca el să devină actor?

– Ei bine, nu. Dar problema este că îi lipsește talentul pentru orice altceva și nici măcar nu încearcă.

– Hmm…

Muyoon s-a gândit pentru o clipă și s-a uitat la Yu-Irim, care stătea cu buzele îmbujorate, la părinții lui Yu-Irim și la directorul executiv al agenției, care stătea cu un teanc de scenarii.

– Dacă transfer o parte din averea mea domnului Yu-Irim, tot mai insiști ca el să lucreze?

– Nu este vorba despre bani. Avem deja venituri suficiente pentru cheltuielile noastre de întreținere.

– Hmm…

Muyoon s-a gândit să-i ofere lui Yu-Irim un post în firmă, având în vedere că s-a specializat în media, dar era deja prea cunoscut ca vedetă. Nu l-ar face doar pe el să se simtă incomod, ci și pe ceilalți angajați.

În plus, nu exista nicio garanție cu privire la capacitatea lui Yu-Irim de a ocupa un astfel de post. În calitate de proprietar al firmei, lui Muyoon i-a fost greu să accepte o astfel de decizie privind personalul.

În plus, își făcea griji dacă Yu-Irim ar putea face față mediului de birou stresant, mai ales având în vedere tendința sa de a atrage atenția și de a provoca disconfort în rândul colegilor.

Preocupările lui Muyoon nu erau foarte diferite de cele ale părinților lui Yu-Irim. Cei trei au vorbit o vreme, apoi au tăcut, iar Yu-Irim a pocnit din limbă, neîncrezător.

– Nu cumva toată lumea mă ignoră? Știu că mă pot enerva ușor când mă deranjează ceva, dar am limite, știi? Domnule Muyoon, ați fost și pe platoul meu de filmare.

– Ce-ar fi să devii model în loc de actor? Nu doar în reclame, ci și pe podium, și concentrându-vă doar pe proiecte interne.

– Nu e chiar ceea ce vreau.

Este mai bine să stai departe de industria divertismentului în sine. În timp ce acceptarea unor roluri precum reclame sau ședințe foto ar putea implica mai puține conflicte cu alte celebrități, modelingul este diferit. Muyoon nu poate tolera să-l vadă pe Yu-Irim lucrând cu astfel de oameni într-o lume plină de Alfa și Omega.

Cei trei au continuat să își împărtășească îngrijorările, dar nu a apărut nicio soluție.

– Pot să încerc să fac altceva?

Cu toate astea, ei păreau să nu țină cont de cuvintele lui Yu-Irim, ca și cum nu l-ar fi auzit. Yu-Irim, cu o expresie oarecum enervată, i-a dat o palmă dureroasă lui Muyoon. Muyoon doar a îndepărtat mâna lui Yu-Irim fără să se uite la el.

Buzele lui Yu-Irim se curbează într-o îmbufnare.

Ei mai schimbă câteva cuvinte, dar nu ajung la o înțelegere.

Nu că Muyoon nu îi înțelegea pe părinții lui Yu-Irim, dar nu putea face compromisuri.

Yu-Irim stătea pe canapea, privind în altă parte, ca și cum ar fi renunțat complet. În timp ce directorul general al agenției așezat între ei nici măcar nu putea să lase scenariile pe care le ținea în mână și le ținea stângaci în poală, cu o expresie ruşinoasă.

– Ai de gând să continui să faci asta toată ziua?

– Pentru cine facem asta?!

Mama lui Yu-Irim a pălmuit antebrațul lui Yu-Irim. Muyoon s-a simțit puțin ofensat, dar cum era mama lui Yu-Irim, a lăsat-o să-l pleznească. Dacă o va face din nou, probabil că o va avertiza să nu o mai facă, dar deocamdată, trece asta cu vederea.

Yu-Irim și-a frecat brațul de durere și a sărit în picioare. Toți ochii erau ațintiți asupra lui.

– Oricum nu există nicio soluție. Ambele părți sunt încăpățânate și nimeni nici măcar nu se preface că mă ascultă. Mă voi retrage.

– Yu-Irim!

– Și voi pleca și de acasă.

– Domnule Yu-Irim, vă rog.

Muyoon se ridică brusc de la locul său. Yu-Irim încă îl privește cu o față plină de frustrare. Ochii lui, ascuțiți și pătrunzători îl străpung pe Muyoon, care simte că îl mănâncă palma fără motiv, așa că strânge ușor mâna.

– Sunteți toți la fel, Yu-lrim nu poate face asta, domnul Yu-Irim nu poate face asta. Pur și simplu vă uitați de sus la oameni așa. Chiar dacă aş avea o personalitate murdară, m-aș simți bine să tot aud aceste lucruri?

– Nu poți ieși din casă.

– Vezi? Iar nu mă asculți. Sunt eu un fel de secretar a directorului general…

Yu-Irim s-a oprit din vorbit și a făcut o expresie ciudată. Muyoon era puțin ruşinat, așa că și-a pus mâna pe Yu-Irim și l-a împins. Tatăl lui Yu-Irim, care stătea jos, s-a ridicat și el în picioare, dar Yu-Irim încă se uita la el cu o expresie ciudată.

– Domnule Yu-Irim? Vă simţiţi bine?

– Tocmai am o idee.

– O idee bună?

– Vreau să lucrez ca secretar personal al domnului Muyoon.

– Poftim?!

– Cred că pot lucra din greu la asta! Tu ce crezi? Ar accepta mama și tata dacă aș lucra în secretariat la firma grupului Seogeum? Este o corporație mare! Ar exista asigurare și beneficii de pensionare!

– Ei bine, asta e…

Părinții lui Yu-Irim păreau agitați și nu au putut răspunde imediat, dar Yu-Irim, cu o expresie hotărâtă, a smuls scenariul din mâna directorului general și l-a aruncat la gunoi.

Muyoon nu a putut să îi spună lui Yu-Irim, care îl privea cu ochi strălucitori, că ar putea fi o idee proastă. Părinții lui Yu-Irim păreau de asemenea înclinați să accepte această opinie, așa că nu a putut spune mai mult.

– Ei bine, hai să încercăm pentru câteva zile…

– Bine!

– Așa s-a întâmplat, dle secretar Yeo.

Întrucât expresia secretarului Yeo nu arăta prea bine, Muyoon abia a reușit să schițeze un zâmbet de scuză. Stând lângă el, Yu-Irim i-a făcut semn vesel secretarului Yeo.

– Dacă este ceva legat de domnul Muyoon, sunt încrezător că pot lucra din greu, așa că vă rog să-mi dați sarcini!

– Secretariatul nostru nu aduce personal din afară. Doar angajații de elită recunoscuți pentru abilitățile lor în cadrul firmei trec prin interviuri și teste separate pentru a se alătura. Nu contează cât de apropiat ești de director, acest lucru brusc…

– Considerați-l doar un post onorific. Fă-i doar o carte de vizită și un loc. Doar suficient ca părinții domnului Yu-Irim să fie de acord…

– Nu! Îmi pot face meseria. Dacă îmi atribuiți sarcini legate de îngrijirea stării directorului și de gestionarea sănătății, sunt foarte încrezător că pot lucra din greu. Desigur, îi gestionez deja perioada de căldură într-o oarecare măsură.

– Domnule Yu-Irim!

– Se pare că am îndeplinit deja, într-o oarecare măsură, unele sarcini de secretariat.

Muyoon a oftat scurt și l-a împins pe Yu-Irim în biroul său.

– Domnule secretar Yeo, dacă este incomod să îl aveți pe domnul Yu-Irim în aceeași cameră cu ceilalți angajați, puteți înființa un loc pentru el în biroul meu. Nu va veni prea des la muncă.

– Adică vrei să spui că va lucra?

– Te rog, e o rugăminte.

Yu-Irim l-a apucat de braț pe Muyoon și era pe cale să îi mai spună ceva secretarului Yeo, dar Muyoon l-a împins înapoi în interiorul biroului astfel încât să nu poată ieși, apoi l-a urmărit înăuntru și a trântit ușa.

– O voi face doar în măsura în care părinții tăi vor fi de acord.

– Chiar mă pot descurca.

– Nu am de gând să te determin să muncești, domnule Yu-Irim.

Muyoon a apucat bărbia lui Yu-Irim și l-a sărutat ușor.

Acesta este iubitul lui. Dar asta nu înseamnă că este un fel de validare a abilității. Sincer, Muyoon nu știa cât de multe performanţe ar avea Yu-Irim la locul de muncă. Nu, el credea că nu se va descurca bine. Credea că Yu-Irim era angajat datorită unor condiții speciale și nu avea nicio intenție să îi ofere lui Yu-Irim, care nu avea nicio experiență sau calificare în acest domeniu, o muncă adevărată.

Muyoon trebuia doar să se prefacă suficient de mult timp pentru a-i convinge pe părinții lui Yu-Irim. După aceea, plănuia să-l determine pe Yu-Irim să se liniștească, să renunţe şi să-i dea doar niște bunuri pentru a-i crea mijloace financiare.

– Nu lucrează, are grijă de domnul Muyoon.

– Doar faptul că îl am pe domnul Yu-Irim este suficient pentru a mă stabiliza, așa că nu este nevoie să fac nimic altceva.

Muyoon și-a înfășurat brațele în jurul taliei lui Yu-Irim și și-a apăsat buzele pe toată fața lui. Buzele lui Yu-Irim s-au plimbat și ele pe faţalui Muyoon.

– Eu chiar cred că mă pot descurca. Nu poți să ai încredere în mine măcar o dată?

– Am încredere în tine, dar ar putea fi greu pentru secretarul Yeo să aibă încredere în domnul Yu-Irim.

– Am nevoie doar de încrederea domnului Muyoon.

Cine ar putea refuza când acest om șoptește cu o voce așa de joasă? Nu va merge, el trebuie să spună că nu va merge, dar el ar gândi acest lucru, nu l-ar spune cu voce tare.

În cele din urmă, Muyoon a adus un birou pentru Yu-Irim, iar câteva zile mai târziu, ignorând plângerile secretarului Yeo, l-a pus pe Yu-Irim să vină la serviciu.