– Eu… Păi, asta… Nu se poate! a spus Yu-Irim cu o voce slabă. Nici măcar nu-și scosese ochelarii de soare și încă avea fața acoperită cu o mască, când a rostit aceste cuvinte. Doctorul părea să înțeleagă ce încerca să spună fără să fie nevoie să audă detaliile și a zâmbit.

– Sunteți un Alfa dominant, așa că este probabil mai degrabă un factor psihologic decât o disfuncție sexuală. Dar hai să facem niște teste.

– Nu văd nimic care să sugereze că este ceva psihologic.

– Asta spune toată lumea.

Doctorul a râs și s-a ridicat în picioare, iar Yu-Irim și-a frecat fruntea.

Din acea zi, Yu-Irim a mai încercat să se masturbeze de câteva ori, dar nu a reușit niciodată. Nu a îndrăznit să întâlnească pe nimeni. Se temea că, dacă ar fi întâlnit pe cineva și nu ar fi rezistat, ar fi putut da naștere la zvonuri.

Deși nu-l deranja în mod deosebit faptul că era un Alfa, i-ar fi fost foarte rușine dacă s-ar fi răspândit vorba că nu putea rezista.

Așa că a rămas acasă și a suferit. După trei zile, nu a mai putut suporta și a venit la spital.

“Te rog, să fie diferit. Te rog.”

O cauză mentală, o cauză necunoscută. Este mai bine să ai o cauză clară decât ceva de genul ăsta. Dacă este ceva care poate fi tratat sau îmbunătățit în mod natural, este mai bine.

Teste de urină, teste de sânge, o ecografie și un chestionar de completat, Yu-Irim a așteptat cu nerăbdare rezultatele. Doctorul nu l-a determinat pe Yu-Irim să aștepte prea mult și, cu o expresie sumbră, Yu-Irim și-a strâns ambele mâini, a clipit din ochi și a implorat mental de mai multe ori în timp ce se uita la buzele doctorului.

– Eşti marcat!

– Poftim?!

Medicul a spus-o fără menajamente. Nu au existat felicitări sau cuvinte reconfortante. Yu-Irim a crezut că a auzit greșit și a întrebat din nou. Sprâncenele i s-au ridicat ușor, iar buzele i s-au întredeschis puțin…

– Eşti marcat!

– Nu, în niciun caz! Ceva nu e bine.

– Rezultatul este clar. Aveți vreo idee cine ar putea fi?

– Nu, nu. Nu se poate. Pentru o vreme, eu…

Yu-Irim a făcut o pauză. Numele cuiva foarte așteptat i-a venit instantaneu în minte.

– Vă rog să vă gândiți cu atenție. Dacă marcarea este unilaterală, ar putea pune o mare presiune pe trupul tău…

Doctorul a întrebat cu precauție dacă reacția lui Yu-Irim părea ciudată, dar fața lui Yu-Irim s-a strâmbat și mai mult. În acest moment, singurul Omega la care se putea gândi era o singură persoană.

“Eu?! Cu Seo Muyoon?!”

Da, el și Muyoon erau compatibili fizic. Făceau sex destul de des și chiar au împărtășit împreună prima lui căldură. Se simțeau bine unul în preajma celuilalt, iar lui Yu-Irim îi plăcea mirosul lui. Cu toate astea, el era bărbat, iar Yu-Irim nu se gândise niciodată serios la un bărbat ca partener romantic.

Muyoon era chipeș. Excluzând faptul că era un Omega, Yu-Irim s-ar fi putut culca cu el dacă ar fi vrut. Cu fața lui atractivă, un corp bine făcut, musculos, întotdeauna îmbrăcat impecabil în costume bine ajustate, și acele picioare lungi, era fără îndoială o persoană atrăgătoare, indiferent de sex.

Așa că, în ziua în care a descoperit că Muyoon era un Omega, a simțit un sentiment de curiozitate și dorința de a face sex cu el. Și au făcut-o, asta e tot.

Relația lor era limitată la asta. Trebuia să se limiteze la asta. Erau foști parteneri de sex, legați de o curiozitate de moment. Relația lor nu trebuia să fie niciodată mai mult de atât.

Au fost cândva parteneri de sex, mânați de curiozitate pentru o vreme. Cum relația lor părea să devină complicată, Yu-Irim a rupt-o singur. Nu era loc pentru cuvântul “marcare” în acel spațiu.

– Sunteți sigur de rezultate?

– Da, pentru că acum nivelurile hormonale sunt…

– Ar putea fi o afecțiune temporară sau ceva similar din cauza unei alte boli?

Yu-Irim a întrerupt cuvintele doctorului și a întrebat disperat. Doctorul, ca și cum era obișnuit cu astfel de situații, nu a răspuns și s-a uitat direct la Yu-Irim.

– Nu există altă boală, nu este temporară și este sigură. Chiar dacă ați vizita un alt medic pentru retestare, ați obține același rezultat, și chiar dacă ați cumpăra o grămadă de medicamente ciudate pe baza acelor pliante lipite pe pereții toaletelor publice, acestea nu vor avea niciun efect în afară de vătămarea organismului.

– Dar…

– Nu există “dar”. Rezultatul este sigur, şi domnule Yu-Irim, ați fost marcat. Dacă este o marcare unilaterală, vă recomand să veniți periodic la spital pentru control.

Doctorul a spus ferm. Dar nu i-a fost ușor lui Yu-Irim să accepte. Chiar dacă doctorul vorbea cu convingere, Yu-Irim nu putea să înțeleagă.

Seo Mu-yoon era o persoană enervantă.

Lui Yu-Irim nu-i plăcea că încerca să-l îngrădească, că se forța asupra lui. A încercat să accepte acest lucru pentru că nu putea face nimic, dar chiar și faptul că trebuia să accepte acest lucru, fără nicio putere de a-l schimba, îl enerva. Uneori, se enerva atât de tare, încât rupea lucruri când era singur.

Pentru Yu-lrim, Seo Muyoon era doar atât. O persoană enervantă, dar cu trup care se potrivea suficient de bine pentru ca el să tolereze asta. Pentru că trupurile lor se potriveau, a fi împreună era plăcut, luând în considerare doar aspectul fizic. Avea un miros plăcut, iar când nu se purta enervant, chiar îl determina să se simtă bine când erau împreună.

Yu-Irim era pierdut în gânduri și apoi a revenit brusc la realitate.

“Nu, nu se poate. Nu are niciun sens.”

Gândindu-se la ceea ce făcuse el pentru a pune capăt acestei relații, acest lucru devenea și mai nerezonabil.

Yu-Irim s-a îndepărtat de spital, strângând puternic volanul și apăsându-și capul de el. Chipul lui Muyoon nu-i ieșea din minte.

[Ah, inhibitor, inhibitor…]

[Dl Yu-Irim m-a înjunghiat cu un cuțit. Destul de adânc pe aici.]

Chipul lui Muyoon, prea excitat și în căutare de inhibitoare în mijlocul întâlnirilor lor sexuale, se suprapunea cu chipul care părea să sufere, dar se prefăcea că nu suferă.

Știa că punctul slab era acolo și știa că țintise spre el, dar nu se aștepta să se întoarcă așa.

“O, într-adevăr…”

Yu-Irim s-a lovit cu capul de volan, provocându-și dureri în frunte. Cu toate astea, trecutul nu se putea schimba și nu exista nicio modalitate de a opri graba târzie de regret. Nu dorea să regrete, mai ales în relațiile cu oamenii.

“Nu poate fi real. Serios, gândește-te la asta! Nu are sens. Cum aș putea… cu Seo Muyoon…”

Yu-Irim a pornit mașina.