Capitolul 40

Să pui sare pe rană

Era târziu în noapte. Chi Cheng conducea fără țintă pe strada barurilor din Houhai. Pe scaunul din dreapta, Zizi stătea încolăcită, amorțită și fără vlagă. De când Chi Cheng o forțase să mănânce un hamster crescut în captivitate, își pierduse complet pofta de viață.

Într-un bar, un ospătar chipeș se plictisea, numărând paharele de pe tejghea. Dar în clipa în care o anumită siluetă a intrat pe ușă, ochii i s-au luminat brusc. A sărit aproape instantaneu și s-a agățat de gâtul lui Chi Cheng.

– Chi Shao! De când n-ai mai venit!

Chi Cheng i-a aruncat o privire rece.
– N-am venit pentru tine.

– Îl cauți pe Xiao Bing Guo? Nu mai lucrează aici, l-a dat afară șeful, a spus ospătarul cu un zâmbet ușor satisfăcut.

Chipul lui Chi Cheng era întunecat.
– Nu contează pe cine caut. Dar dă-te jos de pe mine.

– Nu! a chicotit băiatul, lipindu-se și mai tare, frecându-și intenționat fundul de abdomenul lui Chi Cheng. Dacă mă dau jos, sigur alegi pe altcineva. Te aștept de mai bine de o lună. În sfârșit ai apărut.

Chi Cheng a scos calm o grămadă de bancnote din geantă și i le-a îndesat în buzunar.
– Ia banii și lasă-mă în pace.

Spre surprinderea lui, băiatul i-a dat banii înapoi.
– Nu vreau banii. Te vreau pe tine.

Câțiva ospătari de prin jur s-au abținut cu greu să nu râdă. Clienți lipicioși mai văzuseră, dar unul atât de disperat… rar.

– De cât timp n-a mai pus nimeni mâna pe tine? a întrebat Chi Cheng cu voce joasă.

– În fiecare zi vine cineva, a spus băiatul, mișcându-și șoldurile provocator. Dar nimeni nu e ca tine.

Chi Cheng și-a încleștat fălcile, încercând să-și țină firea.
– Fii cuminte. Lasă pe altcineva să se… „ocupe” diseară, bine?

– Nu. Te vreau pe tine. Doar pe tine. Chi Shao, tu nu ești ca ceilalți. Ei vin doar să mă folosească. Eu… chiar te plac.

Dintr-un colț întunecat al barului s-a auzit un hohot disprețuitor:
– Ce piesă jalnică…

Guo Cheng Yu și-a ridicat privirea.
– Pe cine comentezi, Li Wang?

– Pe cine crezi? Pe ticălosul ăla mic!

Guo Cheng Yu a zâmbit pe jumătate.
– Hm, termenul i s-ar potrivi mai bine lui Chi Cheng. Pun pariu că nouă din zece ospătari de aici simt la fel ca el. Doar că n-au curaj s-o spună. N-ai auzit? În afară de „Tipul cu șerpii”, mai are un nume: „Craiul din Beijing.”

Li Wang nu auzise porecla, dar o văzuse cu ochii lui. Încă își amintea cum Xiao Long plângea și gemea ca turbat după o noapte cu Chi Cheng.

Majoritatea băieților de aici erau gay. Iar dacă erau cât de cât atrăgători, aproape sigur fuseseră deja „binecuvântați” de Chi Cheng. Așa că Guo Cheng Yu nu exagera deloc.

Guo Cheng Yu s-a ridicat și s-a apropiat de Chi Cheng, urmat de Li Wang.

– Hei! i-a spus Guo Cheng Yu băiatului, ciupindu-l de fund. Du-te și ține-i companie prietenului meu de acolo. Eu am de vorbit cu Chi Ge. A arătat cu degetul spre Li Wang.

Băiatul știa cine era Guo Cheng Yu. N-ar fi fost înțelept să-l refuze. Așa că, văzând că Li Wang nu arăta rău, s-a desprins cu greu de Chi Cheng, dar nu fără să-i tragă de mânecă și să-i șoptească:
– Chi Ge, să nu uiți să vii după mine când terminați!

Guo Cheng Yu și Chi Cheng s-au așezat într-un separeu elegant, capitonat, și au început să schimbe vorbe aparent relaxate.

– Tot nu ai găsit lotul ăla de șerpi? a întrebat Guo Cheng Yu.

Chi Cheng și-a pus mâna mare pe umărul lui, strângându-l tare. Privirea lui tăioasă i-a întâlnit ochii roșii de oboseală și a zâmbit batjocoritor:
– Ce e? Ți s-a făcut dor de luptă? Nu mai are cine să se bată cu tine pe șerpi?

În acel moment, din poala lui Chi Cheng, Zizi și-a scos capul și l-a privit leneș pe Guo Cheng Yu.

– Oho? a zis acesta prefăcându-se mirat. Încă mai ai unul? Normal… ăsta a fost cadou de la Wang Shuo. Se lipește de tine ca o curea, oriunde mergi.

Fața lui Chi Cheng s-a schimbat brusc. Vocea i-a devenit rece, metalică.
– Să nu mai pronunți numele ăla în fața mea.

Guo Cheng Yu a schimbat imediat subiectul, cu o politețe falsă:
– În fine… Mi-a picat cu tronc un nou băiat frumușel. Are un aer sălbatic. Când îl „cuceresc”, te chem să-l încerci și tu.

Dar Chi Cheng știa prea bine: Guo Cheng Yu nu schimbase subiectul din delicatețe. O făcuse ca să-i învârtă cuțitul în rană.

Și, ironic, nici Guo Cheng Yu nu se simțea mai bine.

După ce a ieșit din bar, Chi Cheng l-a sunat pe Gang Zi.

– Am nevoie să-mi cauți pe cineva. Află unde locuiește.

– Pe cine?

– Wu Suowei.

– „Wú suǒ wèi”? Adică… „nu contează”? Cum dracu’ să caut pe cineva care se numește „Nu contează”?

Chi Cheng a oftat adânc.
– Numele lui e chiar Wu Suowei.

– …