Capitolul 41

Da Bao & Er’Bao

Dis-de-dimineață, Wuo Suowei Suowei ieși din dormitor îmbrăcat în pantalonii mamei și maioul lălâi al tatălui său. De fiecare dată când Jiang Xiaoshuai  îl vedea îmbrăcat așa, izbucnea în râs.

– Hei, du-te și schimbă-te, vin pacienți mai târziu.

– Nu-i grabă, răspunse Wuo Suowei, zăpăcit și ciufulit. Mă duc să fac un duș.

Jiang Xiaoshuai  îl privi cu curiozitate.

– Mi-am dat seama că îți place la nebunie să dormi îmbrăcat așa.

Wuo Suowei își scobea nasul pe jumătate adormit.

– Materialul e bun, e bumbac 100%. E cel mai confortabil pentru dormit.

Tocmai când terminase de vorbit, o mașină opri în fața clinicii. Wuo Suowei aruncă o privire pe geam și înțepeni… Era mașina lui Chi Cheng !!

– La naiba, la naiba, la naiba, se bâlbâi Wuo Suowei, panicat. Ce caută aici așa devreme? Nici măcar nu m-am schimbat!

Chi Cheng  deschise portiera și coborî calm din mașină cu Zizi în brațe.

– Mă ascund puțin în baie. Spune-i că nu sunt aici! strigă Wuo Suowei, fugind spre baie și încuind ușa din interior.

Când Chi Cheng  intră în clinică, Jiang Xiaoshuai  se prefăcu că nu-l cunoaște și îl întâmpină cu un zâmbet prietenos.

– Te doare ceva?

Chi Cheng  trecuse direct la subiect.

– Unde e Wuo Suowei?

– A ieșit mai devreme. Îl cauți?

Chi Cheng  auzi ceva mișcare în baie. Se îndreptă spre baie fără să spună nimic. Nu reuși să deschidă ușa din prima, dar la a doua împingere reuși să rupă clanța.

Jiang Xiaoshuai înghiți în sec.

La naiba, tipul ăsta e… tare!

Wuo Suowei își lipise urechea de ușă, încercând să audă ce se întâmplă afară, dar lovitura bruscă îl luă pe nepregătite. Jumătatea inferioară a corpului îi amorțise, iar ușa se deschise larg, dezvăluind chipul lui Chi Cheng.

Maioul murdar și larg, cu găuri în zona pieptului, nu era cel mai rău… dar pantalonii…

Chi Cheng  văzuse tot. Clar.

După două secunde, din baie răsunară urletele lui Wuo Suowei:

– Cum poți să intri așa peste cineva? Asta e baie, nu e sufrageria ta, pentru numele lui Dumnezeu! Și dacă cineva făcea… treaba mare? Și dacă era o fată aici?

Wuo Suowei turuia o avalanșă de reproșuri, dar în cele din urmă își dădu seama că Chi Cheng  nici măcar nu-l asculta. Ochii lui erau fixați pe pantalonii lui înflorați, cu un zâmbet ștrengar pe buze.

Imagine, ai grijă de imagine…  își spuse Wuo Suowei brusc în gând.

Își puse palma pe frunte, apoi, după ce se calmă, ridică privirea:

– Te rog să ieși. Vreau să fac un duș.

Chi Cheng  spuse scurt:

– Grăbește-te, te aștept afară.

Zece minute mai târziu, Wuo Suowei ieși din baie îmbrăcat prezentabil. Se așeză față în față cu Chi Cheng , aprinse o țigară și spuse cu nonșalanță:

– Ce vrei?

Chi Cheng mângâia corpul lui Zizi.

– Er’Bao a mea e cam deprimată în ultima vreme. Speram că poți s-o ajuți.

– Er’Bao? îl tachină Wuo Suowei. Și cine e Da Bao?

– Tu, nu e evident? răspunse Chi Cheng , senin.

(T/N: Bao înseamnă comoară.)

La naiba… Wuo Suowei rămase blocat.

Cum am putut să uit?

Își păstră fața impasibilă și îl privi în gol.

– Ce cauți aici? Asta e o clinică, nu un cabinet veterinar. Și, în plus, nici măcar nu sunt veterinar.

Chi Cheng  râse.

– Sora ta e bolnavă. N-o lași să moară, nu?

De când am eu o soră?

Chi Cheng  citi confuzia pe Chi Cheng pul lui Wuo Suowei și îi explică cu răbdare:

– Tu ești Da Bao, ea e Er Bao. Deci e fratele tău, nu?

– …

Chi Cheng  continuă:

– Și, în plus, îmi datorezi o grămadă de lucruri. Nu crezi că e momentul să plătești?

– Ce-ți datorez eu ție? fruntea lui Wuo Suowei se încreți.

Chi Cheng  începu să înșire încet:

– Tofu, caramele, boabe de soia, gheare de pui, prune, RedBull, biscuiți Wang…

Ticălosule! urlă Wuo Suowei în sinea lui. Le-am dat de bunăvoie! Cum să zici că ți le datorez?

Totuși, pe Chi Cheng pul său nu se citea nimic. Ridică mâna și anunță:

– N-am nimic din toate astea.

– Atunci du-te și cumpără,  zise Chi Cheng  ca și cum i s-ar fi cuvenit.

Wuo Suowei înghiți în sec și răspunse rece:

– N-am bani.

Chi Cheng  scoase câteva bancnote roșii din portofel și i le întinse.

Wuo Suowei le luă, le vârî în buzunar și spuse sec:

– N-am chef să mă duc.