Volumul 3, Prolog, Partea 5

 

Kazusa se întrebă: ce fel de relație aveau cei doi?

Erau frați? Prieteni? Părea să existe o diferență semnificativă de vârstă între ei. Deși era greu de estimat vârsta bărbatului, prezența și aspectul său matur făceau improbabil ca acesta să fie un adolescent.

Având în vedere că bărbatul acoperea costurile îngrijirii medicale, care probabil erau mari, relația lor nu era probabil una superficială.

Ar putea fi oare… iubiți?

Mintea lui Kazusa a început să zboare cu speculații, iar el a scuturat repede din cap pentru a alunga gândul.

(Oprește-te. Este interzis să te amesteci în treburile private ale unui pacient.)

Kazusa își alungă curiozitatea și ridică privirea, simțind că bărbatul îl privește. Ochii lor se întâlniră.

– Doctore, vă mulțumesc foarte mult.

Vocea bărbatului era sinceră când îi mulțumi, privindu-l pe Kazusa cu ochii lui ca niște pietre prețioase. Din nou, o senzație de furnicătură îi străbătu ceafa lui Kazusa, iar inima îi începu să bată cu putere.

– Păi… totul se datorează primului ajutor prompt pe care l-ați acordat.

Deși cuvintele bărbatului nu erau nimic extraordinar, iar Kazusa era obișnuit să primească mulțumiri de la pacienți și familiile lor, nu putea înțelege de ce inima îi bătea atât de repede.

(Cu siguranță este mai politicos decât mi-a dat de înțeles prima mea impresie.)

Kazusa își readuse cu forța gândurile rătăcitoare la problema de față.

Mai important, era ceva ce trebuia să confirme cu bărbatul.

– Păi…

Kazusa ezită câteva secunde după ce începu. Dar apoi, își adună curajul.

– Aș vrea să te întreb ceva.

Bărbatul ridică o sprânceană, ușor suspicios. Kazusa aruncă o privire spre recepție. Personalul de noapte ar putea să-i audă.

– Ați putea veni cu mine în sala de consultații?

Fără să aștepte un răspuns, Kazusa îi întoarse spatele bărbatului, care rămase cu o expresie nedumerită. Se temea că va fi respins sau că bărbatul își va ridica vocea furios.

Deși nu era sigur dacă bărbatul îl va urma, Kazusa era surprins când acesta a făcut-o ascultător. Revenind pe hol, Kazusa a deschis ușa către sala de consultații și a pășit înăuntru. Apoi s-a întors pentru a-l invita pe bărbat să intre.

– Vă rog, intrați.

Chiar dacă asistenta și Serval se aflau în sala de tratament alăturată, Kazusa simțea un disconfort fiind singur într-un spațiu restrâns cu un bărbat atât de impunător. Totuși, își păstră cât putu de bine calmul exterior.

– Vă rog, luați loc.

Îi făcu semn bărbatului să se așeze pe un scaun rotund, în timp ce el se așeză pe un scaun de birou.

– Deci… a spus bărbatul, așezându-se pe scaun și trecând direct la subiect.

– Ce doreai să întrebi?

Kazusa avea bănuiala că bărbatul și Serval probabil își coordonaseră povestea înainte de a veni la spital. Trebuia să treacă peste asta.

După ce a respirat adânc, Kazusa a vorbit repede.

– Rana era într-adevăr un accident?

Sprâncenele bine definite ale bărbatului se mișcară în semn de răspuns. Kazusa simți o tensiune neliniștitoare venind din partea lui. Picături de sudoare începură să se formeze sub brațele lui, dar acum nu mai era cale de întoarcere.

– Pacientul este stângaci, corect? L-am rugat să-și desfacă singur bandajele pentru a confirma acest lucru. Mișcările sale cu mâna dreaptă nevătămată erau neîndemânatice, lipsite de fluiditatea unei mâini dominante.

Bărbatul rămase tăcut, sprâncenele lui încruntându-se treptat. Aura amenințătoare care radia din el determină ca pielea capului lui Kazusa să se umezească de transpirație. Dar își adună ultimul strop de curaj pentru a continua.

– Ați spus că, după masă, pacientul a încercat să curățe o piersică cu un cuțit de bucătărie, dar a alunecat accidental. Cu toate astea, persoanele stângace nu fac de obicei eforturi speciale pentru a-și folosi mâna dreaptă atunci când mânuiesc un cuțit. Și ar fi imposibil ca cineva să-și taie antebrațul stâng folosind un cuțit în mâna stângă. Rana era pe partea exterioară a antebrațului. Acest tip de rană este de obicei o leziune defensivă, probabil cauzată atunci când cineva ridică brațul pentru a-și proteja fața. Cu alte cuvinte, rana era provocată de o terță persoană.

“…”

– Dacă nu îmi spuneţi circumstanțele exacte ale rănirii, nu voi putea completa fișa medicală electronică. Deoarece am cusut rana azi, vor fi necesare consultații de control pentru îndepărtarea firelor. Dar fără o fișă medicală corespunzătoare, acest lucru ar putea interfera cu tratamentul pacientului în viitor.

“…”

Tăcerea tensionată s-a prelungit aproape un minut. Kazusa a început să se simtă amețit. Tocmai când era pe punctul de a-și pierde speranța, bărbatul a scos un suspin lung și profund și, ca și cum s-ar fi resemnat, a început să vorbească încet.

– Aveți dreptate, doctore. Rana lui era cauzată de o bătaie.

Kazusa aproape că simți cum trupul îi devenea moale de ușurare, dar se stăpâni, reușind doar să răspundă scurt:

– Am înţeles.

– Totuși, nu era nimic grav, doar o dispută internă între prieteni care a scăpat de sub control. Persoana care a mers prea departe regretă profund. Iar Serval, cel care era rănit, recunoaște că era parțial vinovat. Au ajuns deja la o înțelegere prin discuții.

Explicația bărbatului era fluentă și logică. Din ceea ce văzuse Kazusa, Serval părea calm. Așadar, nu părea o minciună faptul că rezolvaseră problema pe cale amiabilă. Totuși, nu era rolul lui Kazusa să judece dacă înțelegerea era corectă.

– Înțeleg. Având în vedere circumstanțele, mă voi asigura că pacientul va continua să primească îngrijiri adecvate. Nu trebuie să vă faceți griji în privința asta. Cu toate astea, rămâne faptul că pacientul a suferit o leziune gravă care necesită o lună pentru a se vindeca și că asta era cauzată de o armă albă. Sunt obligat să raportez acest lucru poliției.

– Asta ar fi o problemă.

Bărbatul îl întrerupse pe Kazusa, cu un ton ascuțit.

– De ce?

Bărbatul ezită o clipă, dar în curând își dezvăluie motivul.

– Amândoi sunt Omega Rătăcitori.

(Deci, sunt Omega Rătăcitori.)

Presupunerea inițială a lui Kazusa era corectă.

– Nu știu dacă ești conștient, dar incidentele în care sunt implicați Omega Rătăcitori rareori sunt tratate corect de către poliție.

Fața severă a bărbatului trăda enervarea lui. Kazusa a răspuns cât se poate de calm:

– Am înţeles.

– Dar… a continuat el.

– Voi nota în raport că s-a ajuns la o înțelegere. Chiar dacă pacientul decide ulterior să depună o plângere, acest lucru nu va avea consecințe legale.

– Chiar și așa, șansa ca o anchetă să înceapă nu este zero. Depinde în totalitate de discreția ofițerului care se ocupă de caz, nu-i așa?

Vocea joasă a bărbatului îi provocă lui Kazusa un fior pe șira spinării. El murmură încet:

– Asta… ei bine, nu pot nega asta.

Omega rătăcitori, care nu aveau număr de identificare național erau clasificați ca “non-cetățeni”. Ei nu existau oficial în societate. Deși existau fizic, erau tratați ca și cum erau invizibili, ceea ce devenea o problemă pentru poliție. Faptul că erau ignorați ca fiind de neatins sau supuși unor investigații discriminatorii și excesiv de entuziaste depindea în mare măsură de noroc.

– Te rog… imploră bărbatul cu sinceritate.

– Nu raporta asta.