Volumul 3, Prolog, partea a 3-a
Acești vagabonzi, sau “Omega rătăcitori”, care scapă printre crăpăturile sistemului de control, nu pot primi inhibitori și nici nu pot avea slujbe stabile. Se spune că majoritatea ajung să lucreze ca lucrători sexuali în cartierele roșii.
Ei transformă instinctul de călduri al unui Omega într-un mijloc de supraviețuire.
— Poate plăti tratamentul?
— Persoana care îl însoțește a spus că va plăti în numerar.
Fără asigurare, costul — inclusiv taxa de consultație inițială — era mare. Dar, atâta timp cât puteau plăti numerar, spitalul nu avea obiecții. Unii doctori ar fi refuzat un astfel de caz, mai ales în afara orelor normale, ca să nu-și bată capul. Dar Kazusa nu era genul care să lase pe dinafară pe cineva rănit doar pentru că era un Omega rătăcitor.
— Înțeleg.
Aruncă din nou o privire la formularul pacientului. Adresa pacientului: “Zona de jos a orașului”. Vârsta: 20. Sex: masculin. Numele era…
— Serval?
Omega rătăcitori, neavând număr național de identificare, nu aveau nici nume oficial înregistrat. Cei mai mulți aveau părinți tot rătăcitori, fără concept de nume de familie.
De aceea, majoritatea își trăiau viața sub porecle date de părinți.
(Serios acum, chiar nu puteau să aleagă un nume mai normal?)
— Poftiți-l înăuntru.
Asistenta încuviință și ieși din încăpere, revenind după puțin timp.
— Poftiți.
La chemarea ei, un tânăr intră în cabinet.
Așa cum se așteptase, se vedea imediat că e Omega. Avea părul blond tăiat drept, cu șuvițe roz. Sprâncene subțiri, arcuite, încadrând niște ochi mari, oblici, ca de pisică. Nasul îi era fin, ușor ridicat în vârf, iar buzele subțiri. Fața se ascuțea spre bărbie.
Părea să aibă cam 1,70 m. Purta o cămașă albă elegantă, cu modele detaliate, blugi negri mulaţi, uzați, și adidași negri. Deși nu era prea înalt, proporțiile îl determinau să pară suplu.
Indiferent de sex, Omega erau renumiți pentru frumusețea lor aparte, de parcă erau creaţi de zei pentru a fi admirați. Mulți reușeau în industria divertismentului — ca idoli, modele, actori, cântăreți sau dansatori. Alții, cu sensibilitatea lor artistică, ajungeau pictori, scriitori, compozitori.
Frumusețea și sensibilitatea lor erau daruri naturale. Kazusa înțelegea cât de greu era pentru un Omega să-și ducă viața, povară fiind căldurile lunare. Dar ca simplu Beta, nu putea să nu se întrebe dacă viața lui nu era mai interesantă, dacă s-ar fi născut “special” ca ei.
— Vă rog, luați loc.
Realizând că și el căzuse pradă “blestemului aparențelor”, Kazusa îl îndemnă pe Serval, care încă păstra o alură de băiat, să se așeze. Serval își ținea mâna stângă strâns la piept și se așeză pe taburet, în timp ce Kazusa își întoarse scaunul de birou spre el.
Privindu-l mai atent, îi observă pielea strălucitoare. În afară de rană, părea sănătos. Kazusa mai tratase Omega rătăcitori din bordelurile cartierului roșu; majoritatea, exploatați fizic încă din adolescență, sufereau de diverse probleme. Se știa că viața lor era scurtă. Frumusețea lor venea cu o fragilitate trecătoare, asemenea unui lucru trecător.
Însă tânărul din fața lui nu inspira deloc acea fragilitate. Dacă ar fi să-l plasezi între lumină și umbră, el era clar de partea luminii.
(Un tip rar.)
— Ce vă aduce azi aici?
Deși era întrebarea de rutină a medicului, Serval își ridică fără ezitare brațul stâng:
— M-am rănit.
Arătă un loc la cinci centimetri de încheietură, acoperit cu un bandaj provizoriu. Nu se mai vedea sânge, semn că hemoragia fusese oprită.
— Cum s-a întâmplat?
— Ei bine… după cină, am încercat să tai o piersică cu un cuțit mic. Mi-a alunecat mâna și… înainte să-mi dau seama, sângele țâșnea.
— Deci era un accident, nu intenționat?
— Da! Eu… adică… nu era automutilare sau ceva de genul.
Kazusa nu răspunse privirii lui rugătoare, ci spuse simplu:
— Lasă-mă să văd rana.
Serval începu să-și desfacă bandajul. Deși îi era greu, Kazusa nu interveni; îl lăsă să se descurce singur. Încet și stângaci, Serval descoperi tăietura.
Kazusa îi sprijini ușor brațul, examinând cu atenție. Tăietura era curată, peste cinci centimetri lungime, adâncă de circa un centimetru și jumătate, pe partea exterioară a antebrațului. Se potrivea cu povestea despre cuțitul mic.
— Ai spălat rana cu apă curentă?
— Persoana care a venit cu mine a clătit-o cu apă de la robinet.
Însoțitorul lui — probabil cel care aștepta la recepție să plătească nota — știa ceva prim-ajutor. Sângerarea era oprită perfect, iar prezența lui era o șansă pentru Serval.
— Asta e procedura corectă. Spălatul sub jet de apă scade riscul de infecție. Poți să-ți îndoi brațul stâng?
Serval, cu emoție, dar încet, își îndoi brațul.
— Te doare la mișcare?
— Înțeapă puțin.
— Acum încearcă să-ți miști degetele, unul câte unul. Fără grabă.
Serval își strânse cele cinci degete, începând cu degetul mare.
— Bine. Acum deschide-le iar… Perfect. Nervii și tendoanele sunt în regulă.
La diagnostic, Serval răsuflă ușurat.
— Totuși, rana e larg deschisă. Văd stratul de grăsime. Cel mai bine ar fi să o coasem.
Chipul lui Serval se încordă brusc.
— Adică… să o coaseți? O să doară?
— Îți fac anestezie locală, n-o să simți durere în timpul procedurii. Suturile grăbesc vindecarea și ajută rana să se închidă frumos. Cum e într-un loc vizibil, ar fi mai bine să nu rămână o cicatrice prea mare, aşa e?
— Da.
Luând răspunsul drept consimțământ, Kazusa îi spuse asistentei:
— Pregătește, te rog, anestezia.
-//-
Sevral – numit și pisică tigru, este o felină originară din Africa. Este răspândit la nivel larg în țările subsahariene cu excepția regiunilor pădurilor tropicale umede.
7 comments
-
-
Mulţumim pentru comentariu. La începutul fiecărui capitol există o precizare de genul: Volumul 3, Prolog, Partea 1. Aşa se ştie clar din ce volum face parte fiecare capitol. Seria Resonance e completă. Ne bucurăm că v-a plăcut aşa mult!💕💕💕
Adevarat ,s-a terminat brusc dar ,noi avem minte care va duce finalul unde dorim. Multumesc Anya pentru traducerea cartii
Revin ca să fac următoarele precizări. Am scris comentariul anterior „la cald”, imediat după ce am terminat de citit. Îmi cer scuze pentru memoria mea proastă-dacă ar fi fost bună, nu mai puneam întrebările referitoare la continuare. Scrie la început, în prezentare, că vor fi două volume, primul având 89 capitole. Deci, urmează continuarea. Și, căutând toată seria, am văzut legătura între „Resonance Heat..” și „Resonance Lust..”, primele volume în care eroii principali sunt fratele mic Shutou și iubitul său, respectiv cuplul de polițiști Kouki și Amane, pe care în focul cititului nu mi-i mai aminteam (ca nume, deoarece ca personaje sunt de neuitat). Ca să fie simetric, ar urma ca vol. 3 și 4 să fie despre fratele mijociu și iubitul lui, respectiv Zero și Kazusa, sau să se amestece și fratele cel mare în poveste cu sau fără partenerul/partenera lui? Oricum ar fi, vă mulțumesc din suflet pentru toate cărțile pe care le-ați tradus deja și pe care le veți traduce în viitor și la care ne-ați făcut și ne veți face părtași.
-
Vă mulţumesc din suflet. Şi pentru rating-ul de 5 stele pe care l-am observat ieri, târziu în noapte! Ne bucurăm că v-au plăcut şi că aţi citit cu pasiune. Multă sănătate să aveţi!🥰❤️🥰❤️
Mi-a plăcut mult această serie. Atât Amane cu Kouki cât și Zero cu Kazusa.
Minunat cum ambii frați și-au întâlnit sufletele pereche unde nici nu se așteptau dar la fiecare cu responsabilități.
Dacă la cuplul Kouki cu Amane trebuiau să țină secretă relația lor, Amane fiind Omega ar fi fost dat afară din poliție, în schimb cel de-al 2 lea cuplu Zero cu Kazusa pot avea o relație deschisă acum.
Kazusa a pierdut tot ce a construit în 30 ani cu o simplă atingere a lui Zero, însă acesta la salvat de la moarte și la învățat să trăiască din nou dar și să iubească.
Mi-ar fi plăcut să citesc și mersul acasă la părinții lui Kazusa și să aibă un copil împreună. Dar nu eu sunt scriitoare.
Mulțumesc frumos pentru traducere❤️-
Da, şi mie ca traducător mi-ar fi plăcut să mai fi avut câteva capitole în plus, dar nu se poate face nimic în privinţa asta. Mulţumim pentru comentariu şi pentru că v-a plăcut seria.❤️❤️❤️
Leave a Reply
-
LIVISHOR -
M-am abțínut să nu fac comentarii pe parcurs, așteptând să se termine. Și-acum, aștept să continue. Volumul IV, va fi tot despre ei? Sper din suflet. Mi-a plăcut romanul pentru poveste, pentru pereche, pentru mesaj și pentru încă o mulțime de lucruri. Nu știu în ce ordine să-mi exprim sentimentele .
1. Am văzut cum, chiar și atunci când crezi că ai pierdut totul, trebuie să găsești puterea să o iei de la capăt. Vei reuși și vei vedea cum „tot răul e spre bine” și că nimic nu e întâmplător. Și să constați că în toată călătoria descoperirii de sine și a transformării, ai oameni alături, de care e bine să te apropii și în care să crezi. Să nu-i respingi.
2. Nu știu care a fost mesajul principal. Au fost mai multe. Să-i ajuți pe cei din jur, să dai șanse oamenilor. Să le acorzi sprijin, pe cât poți . În felurile în care poți. Să nu desconsideri pe nimeni. Să fii bun. Și multe altele. În esență, SĂ FII OM.
3. Ce să spun despre Zero și Kazusa? Că se merită și că trebuie să prețuiască întâmplarea că s-au găsit? Zice Kazusa la un moment dat că nu s-a descoperit ca gen până la întâlnirea predestinată, fiindcă l-a așteptat pe Zero treizeci de ani. Ce frumos! Și-a așteptat sufletul pereche, pe care, chiar și în lumea Omegaverse, poți să nu-l întâlnești niciodată. Dar și atunci când îl întâlnești: scântei și electricitate.
Să citiți cartea! E excepțională!. Vă mulțumesc, Rainbow Love. Aștept volumul IV al seriei.