Lu Qingyan s-a grăbit să coboare din clădire.

În fața porții grădinii, sub lumina slabă a străzii, era o valiză argintie pe care stătea persoana după care tânjea.

Avea trăsături frumoase și ochi strălucitori, iar picioarele sale lungi păreau neliniștite, fiind ușor încovoiate. Purta o eșarfă roșie în jurul gâtului, care îi atârna dezordonat pe umeri, dar care nu îi diminua deloc frumusețea.

Lin You stătea pe valiză, uitându-se la Lu Qingyan.

Cu o jumătate de oră în urmă, câțiva fulgi de zăpadă ce coborâseră din cer, erau prea mici pentru a se acumula pe pământ, dar au rămas pe părul lui, iar fața lui era aproape înghețată.

Cu toate astea, când s-a uitat la Lu Qingyan alergând spre el de sub prunii din curte, nu s-a putut abține să nu zâmbească.

A călătorit peste o duzină de ore din Țara M până la clădirea lui Lu Qingyan doar pentru a vedea sclipirea din ochii lui Lu Qingyan când îl vede.

Și acum, cu Lu Qingyan stând în fața lui, s-a simțit în schimb ciudat de calm. Așezat pe valiză, l-a salutat pe Lu Qingyan cu dezinvoltură, ca și cum tocmai venise de alături.

– Te bucuri să mă vezi? l-a întrebat el pe Lu Qingyan cu un zâmbet, dezvăluindu-și gropițele din colțul gurii.

Lu Qingyan aproape că a crezut că încă visa.

Dar când l-a ținut pe Lin You în brațe, senzația tangibilă a îmbrățișării l-a asigurat că acest lucru era real.

Acesta nu era un vis.

Lin You a apărut cu adevărat în fața lui și era ținut de el în brațe.

– De ce te-ai întors? Lu Qingyan l-a ținut strâns pe Lin You și nu s-a putut abține să nu-i sărute urechea.

Urechea lui Lin You era gâdilată de sărut, dar el nu a opus rezistență. El a zâmbit și a spus:

– Lao Lu, de ce întrebi când știi deja?

Când a închis convorbirea cu Lu Qingyan, și-a luat imediat valiza și s-a grăbit să coboare scările. În fața părinților săi uimiți, a declarat că se va întoarce singur acasă.

Apoi a petrecut peste zece ore singur în avion și a așteptat o jumătate de oră un taxi în toiul nopții înainte de a apărea în cele din urmă la ușa lui Lu Qingyan.

Pe parcursul întregului zbor, nu a putut adormi și era consumat de gândurile legate de Lu Qingyan.

Știa că acțiunile sale erau imprudente și că va trebui să le explice mai târziu părinţilor lui, dar nu-i păsa.

Cu inima plină de pasiune, stătea în avion cu un zâmbet prostesc, gândindu-se la ce expresie va avea Lu Qingyan pe față când îl va vedea.

Și s-a gândit la asta pe tot parcursul zborului.

Nu se mai putea amăgi singur. A călătorit o distanță atât de lungă, era doar pentru a îndeplini promisiunea dintre frați și pentru sentimentele dintre îndrăgostiții din copilărie?

Lin You a mângâiat umărul lui Lu Qingyan.

În comparație cu starea de copleșire a lui Lu Qingyan, ale cărui mâini tremurau chiar și atunci când îl îmbrățișa, Lin You era mai degrabă calm și liniștit.

L-a împins ușor pe Lu Qingyan, determinându-l să-l înfrunte direct.

Și apoi, în ochii șocați ai lui Lu Qingyan, a luat inițiativa de a-l săruta pentru prima dată.

– Lao Lu, într-adevăr ți-am trimis un pachet, i-a zâmbit el lui Lu Qingyan.

– Ți-am trimis un iubit, îl vrei?

– Îl vreau! a răspuns Lu Qingyan fără ezitare.

După ce au spus aceste cuvinte, cei doi s-au uitat unul la celălalt și brusc au izbucnit prostește în râs.

Pe această alee întunecată, la ora 6 dimineața, când cerul nu era complet luminat, doar stâlpii de iluminat public aruncând o lumină galbenă slabă de sus, ei s-au sărutat din nou.

– Bine ai revenit, a spus Lu Qingyan.

L-a luat pe Lin You de pe valiză, l-a ridicat pe umăr cu o mână și a târât valiza cu cealaltă mână în timp ce intra.

Fiind purtat pe umărul lui Lu Qingyan, Lin You nu a putut decât să rămână fără cuvinte.

– Ești un bandit, Lu Qingyan? Ce fel de postură stupidă este asta? Lasă-l pe Laozi jos!

Dar, în ciuda înjurăturilor sale, el zâmbea și nu se zbătea deloc.

La urma urmei, amândoi deveniseră iubiţi, așa că ar fi trebuit să se înfrunte reciproc.

În timp ce Lu Qingyan îl purta prin grădină, Lin You a rupt întâmplător o ramură de flori de prun, iar acele flori erau doar pe jumătate înflorite, cu boboci de flori decorând întreaga ramură.

 

—

 

După ce au intrat în casă, Lu Qingyan și Lin You au încetat să se mai prostească.

Nimeni din familia Lu nu se trezise încă, iar casa era liniștită.

Lu Qingyan nu a putut rezista, l-a lipit pe Lin You de ușa din față și l-a mai sărutat de câteva ori. Ramura de prun care tocmai era ruptă a căzut pe valiză, umplând camera cu un parfum slab de flori de prun.

S-au sărutat în mijlocul parfumului florilor de prun.

Cu toate astea, Lu Qingyan a simțit un miros puțin diferit în acest parfum de flori de prun.

A eliberat buzele lui Lin You și s-a întors pentru a-i săruta gâtul, începând de la mărul lui Adam, apoi, în timp ce ținea talia lui Lin You , s-a îndreptat încet spre ceafă.

Pe ceafa lui Lin You nu era niciun petic de blocaj.

– De ce nu ți-ai pus un plasture de blocare? a întrebat Lu Qingyan cu o voce înăbușită.

Lin You, fără suflare de la săruturi, a răspuns încet:

– Am folosit un spray blocant, dar durează doar douăsprezece ore, așa că probabil a dispărut acum.

Spray-ul blocant își pierduse într-adevăr efectul, iar parfumul de orhidee emana treptat din glandele lui Lin You.

Lu Qingyan era atât de ademenit de acest miros, încât ochii i s-au înroșit.

Nu s-a putut abține să nu muște și să sugă ușor pielea de pe ceafa lui Lin You, dinții săi canini simțind dorința de a străpunge acel loc.

Lin You a băgat de seamă asta și a tremurat instinctiv, simțind o urmă de pericol.

Totuși, nu a vrut să îl îndepărteze pe Lu Qingyan, așa că nu a putut decât să îl avertizeze verbal.

– Lao Lu, ai puțină demnitate. Tocmai am confirmat relația noastră, nu te purta prea nerușinat.

Lu Qingyan a râs înfundat.

Și-a ridicat capul de la gâtul lui Lin You și, în lumina slabă a camerei, și-a încrețit leneș colțul buzelor. Vocea lui era joasă și răgușită, plină de poftă.

– Nu vreau demnitate, a spus el, mușcând ușor buzele lui Lin You, încrucișând ochii cu el. Și-a mișcat un picior între cele ale lui Lin You, frecându-se ușor de celălalt în timp ce spunea:

– Să am demnitate nu mă va ajuta să-mi cuceresc soția.

Fața lui Lin You s-a înroșit.

 

—

 

Cei doi au șoptit și au cochetat la intrare pentru o bună bucată de vreme, Lu Qingyan comportându-se fără rușine după bunul său plac.

Până când o tuse de nesuportat a venit din spatele lui.

– Hei, voi doi, doar un memento prietenos, mama se va trezi într-o jumătate de oră.

Lin You era atât de surprins, încât aproape a explodat. L-a lovit pe Lu Qingyan la aproximativ jumătate de metru distanță.

Lui Lu Qingyan aproape că i-a dat sângele din cauza loviturii; forța lui Lin You nu era ceva la care o persoană obișnuită ar putea rezista. El s-a reţinut, s-a întors cu o expresie întunecată și și-a văzut fratele stând acolo în pijama, cu brațele încrucișate, zâmbindu-i rece.

Prins în flagrant, fața lui Lin You a devenit roșie, atât de roșie încât aproape picura sânge. Era prins și trimis la birou pentru bătaie și chiulul de la ore de multe ori înainte și nu se simțise niciodată ruşinat. Dar să fie prins pentru dragostea de adolescent era o premieră pentru el. Se uita fix la picioarele sale, refuzând să ridice privirea.

Lu Qingyan s-a ridicat în picioare, aruncându-i fratelui său o privire rece:

– De când ești aici?

Lu Beiming a rânjit rece, prefăcându-se că își verifică ceasul:

– Nu cu mult timp în urmă, cam pe când voi doi ați intrat în casă.

Lin You dorea cu disperare să găsească o groapă și să se îngroape.

Nu mai putea suporta această situație; simțea că se sufocă. Și-a târât valiza și s-a îndreptat spre etaj:

– Mă duc mai întâi să dorm. Voi doi vă puteți continua discuția.

Lu Beiming nu l-a oprit, dar în timp ce urca scările, acesta a fluierat și a spus pe un ton deliberat nonșalant:

– O, am uitat să menționez… La mulți ani de Anul Nou Chinezesc, cumnate.

Lin You s-a împiedicat și aproape că a căzut pe scări.