Capitolul 20 – Tuns la chelie

Pu..

Guo scuipă o gură de apă pe oglinda retrovizoare, râzând în hohote.

Mașina lui era parcată chiar la intrarea străzii; voia să vadă cum se descurcă Chi ca polițist de patrulă. Cine ar fi crezut că va prinde un asemenea moment? Chi fusese stropit cu terci și nici măcar nu reușise să-l prindă pe vânzător. Cine e Chi? Oricât de obraznic ar fi fost Guo, nici măcar el nu îndrăznea să-l confrunte pe Chi. Era complet impresionat de vânzător.

– Nu-mi vine să cred, își frecă Guo burta, îl durea de la atâta râs.

– L-ai plătit tu pe tipul ăla?

Li râse și el.

– Nici măcar nu-l cunosc.

Guo începu să bată ușor cu degetele pe volan.

– Hai să facem o vizită acestui zeu.

Apoi, Guo conduse în direcția în care fugise Wu.

Wu fugea atât de disperat, încât simțea că o să-și scuipe plămânii. Când ajunse în fața clinicii, cotise brusc și se aruncă direct înăuntru. Shuai îl privi năuc, apoi încuie repede ușa.

– Ce s-a întâmplat? întrebă Shuai.

Wu, gâfâind:

– Mă urmăresc polițiștii.

Chiar atunci, o mașină se opri în fața clinicii.

– Să nu spui că sunt aici, îl avertiză Wu.

Shuai se uită afară, apoi rămase mut.

– Cât câștigă polițiștii în ziua de azi? Patrulează cu Mercedes?

Guo întrebă, prefăcându-se curios, înainte să coboare:

– Ești sigur că pe aici a intrat?

Li dădu din cap.

– Da, l-am văzut intrând pe ușa asta.

Guo coborî încet din mașină și se apropie de ușă, în timp ce Shuai îl privea atent. Afară era întuneric, Guo nu-i vedea clar fața, doar i se păru că arată bine.

– Aveți nevoie de ceva?, întrebă Shuai.

Guo îi zâmbi calm.

– Am nevoie de un doctor.

Shuai intră în clinică, iar Guo îl urmă.

Se așezară față în față. Guo putu acum să-l observe pe Shuai în voie și aproape uită de ce venise. Îl privi de sus până jos, cu o fascinație ciudată, ca și cum ar fi vrut să-i sfâșie pielea și să vadă ce e dedesubt.

Shuai nu păru deranjat de privirea lui insistentă; dimpotrivă, îl privi serios înapoi.

– Ce problemă aveți? întrebă Shuai.

Guo își apropie fața atât de mult, încât nasurile aproape li se atingeau, și șopti:

– Ghicește.

Shuai răspunse calm:

– Vă rog să mergeți la ginecologie. Ieșiți, faceți stânga și luați autobuzul 2 până acolo.

– Ești chipeș, spuse Guo, cu un aer provocator.

Shuai replică sec:

– Vă rog să vizitați un oftalmolog.

– Îți plac băieții, nu-i așa?

– Vă rog să vă internați la psihiatrie.

Guo îi smulse lista cu pacienți și întrebă:

– Și dacă e o problemă de inimă?

Shuai răspunse rece:

– Atunci sunați direct la 112.

Guo zâmbi, privind în jos.

– Jiang Xiaoshuai… Am reținut.

………

Când ajunse acasă, terciul de pe uniforma lui Chi se întărise complet, ca un fel de lipici care i se prinsese de pantaloni. Era dezgustător. Se dezbrăcă și intră imediat în baie să se spele, voia să scape și de terciul din păr.

După aproape o jumătate de oră de frecat, folosind tot felul de metode, Chi tot nu reușise să-l curețe complet.

La naiba… Câtă gelatină are terciul ăsta?!

Mai văzuse vânzători necinstiți, dar niciunul atât de ticălos. Dacă cineva mânca terciul ăla, probabil i se lipeau organele între ele.

Chi își puse o șapcă, îl luă pe Zizi cu el și coborî la frizeria de jos.

Aaa!

Angajatele țipară speriate, iar patronul ieși repede să vadă ce se întâmplă. Din fericire, patronului nu-i era frică de șerpi; ba chiar întinse mâna să-l mângâie pe cap:

– Ce frumos e șarpele! Are o culoare superbă.

Chi răspunse scurt:

– Tuns.

Când își scoase șapca, buzele patronului începură să tremure. Ar fi vrut să râdă în hohote, dar de fiecare dată când îi întâlnea privirea în oglindă, îi pierea curajul.

– Cum ați dori să vă tundem? întrebă el, curios.

Chi se uită în oglindă.

– Cum vrei tu. Numai scapă-mă de porcăria asta din păr, poți face ce vrei.

Patronul își trosni degetele, își frecă palmele, apoi schiță o expresie fals politicoasă.

– Atunci… va trebui să vă rad în cap.