Capitolul 21 – Ne întâlnim din nou

Wu Suowei nu a îndrăznit să se întoarcă în locul de dinainte, îi era teamă să-l mai vadă pe Chi, așa că s-a mutat într-un loc mai îndepărtat. A cumpărat o tricicletă la mâna a doua și un vas din oțel inoxidabil, iar după câteva zile de agitație și muncă, și-a început oficial afacerea.

Wu Suowei a întâlnit un foarte amabil bătrân care vindea figurine din zahăr. Când nu avea clienți îl privea pe bătrân cum sufla în zahăr pentru a crea figurine.  Și-ar fi dorit și el să învețe această abilitate. Dacă termina de vândut terciul și se însera, Wu Suowei cumpăra toate figurinele rămase de la bătrân, îi era teamă că acesta s-ar putea îmbolnăvi dacă stă prea mult în picioare.

Într-o zi, un polițist s-a certat cu bătrânul. I-a spus să se mute în alt loc, dar acesta a refuzat să plece. Polițistul l-a bătut pe umăr, iar bătrânul a căzut la pământ, rostogolindu-se și țipând de durere:

— Mă doare, o să mor!

Polițistului i-a fost teamă că va avea probleme, a vrut să plece. Dar bătrânul îi blocă mașina, se ținea de bara din spate și cerea despăgubiri. Cei din jur nu știau exact ce se întâmplase, dar îl certau pe polițist. Neputând ține piept mulțimii, acesta i-a dat bătrânului 1000 de yuani.

După ce polițistul a plecat, bătrânul s-a ridicat perfect sănătos și i-a spus lui Wu cu mândrie:

— Vrea să se ia de mine? E prea tânăr. Hei, tinere, ai văzut? Ai putea să înveți ceva de la mine…

Din acea zi, Wu Suowei nu a mai cumpărat niciodată figurine din zahăr de la el.

A înțeles că nu există oameni slabi în această lume. Fiecare are propriul mod de a se proteja, nu trebuie să-ți abandonezi compasiunea din cauza asta.

În weekendul următor au venit mulți oameni să mănânce, iar Wu Suowei a fiert și un ceaun cu porumb pe lângă terci.

• Doi știuleți de porumb și un bol de terci, vă rog.
• Ai grijă, e fierbinte. Totalul e 5 yuani.

Wu Suowei a luat bancnota de 10 yuani, apoi a scos 5 yuani rest. Când era pe cale să deschidă gura și să strige, a văzut două persoane coborând dintr-o mașină de lux, cuvintele i s-au blocat în gât.

Yue Yue purta haine de firmă, ținea în mână o geantă scumpă și arăta extravagant. Lângă ea era un tip cu aer de interlop, cu o atitudine de om bogat. De când s-a despărțit de el, Yue Yue avusese deja trei iubiți. Acesta era al patrulea, se numea Wang Zhen Long.

Wu Suowei și-a întors privirea, ignorând complet acești doi oameni materialiști.

— Eh? Wu?! strigă Yue Yue.

Chiar dacă își trăsese șapca bine pe frunte, Yue Yue tot l-a recunoscut.

— Ai zis că îți începi propria afacere, te refereai la vândut porumb și terci?

Yue Yue a luat un știulete de porumb, l-a privit pe Wu:

— Un știulete cu 5 jiao*? Presupun că poți câștiga doar 50 de yuani pe zi? Da, e mult porumb, sunt mândră de tine, ești așa de priceput!

Wang a cuprins-o pe Yue Yue de talie și i-a șoptit la ureche, cu o voce joasă:

— Nu fi nepoliticoasă.

Apoi s-a întors spre Wu Suowei, privindu-l cu un aer batjocoritor.

— Să știi că prietena mea poate fi cam enervantă, te rog să nu o iei în serios. Îmi pare rău de tine, ați fost împreună șapte ani, te-ai străduit din greu. Când a zis că vrea să se despartă de tine, ai încercat să te sinucizi, nu? Acum chiar mă simt ca un nenorocit. N-ar fi trebuit să-i iau iubita unui băiat sărac. Îți e greu, nu? Să-ți găsești pe cineva?

— Te rog, nu spune asta.

Wu Suowei își aranjă încet gulerul, îi zâmbi lui Wang:

— Mie ar trebui să-mi pară rău pentru tine. Tu trebuie să-i cumperi haine scumpe doar ca să poți să te culci cu ea o noapte. Eu îmi amintesc că am cheltuit doar 15 yuani ca să-i iau virginitatea. Tu probabil ai cheltuit o avere!

Fața lui Wang se făcu roșie de furie.

— Wu Suowei, ești un nerușinat! Yue Yue întinse mâna să-l pălmuiască.

Wu Suowei i-a prins mâna în aer, păstrându-și zâmbetul pe față.

— Te rog, nu-ți murdări ghearele prețioase.

Yue Yue avea senzația că visează. Acest tânăr cu limbaj tăios era același tip neajutorat pe care obișnuia să-l certe odinioară.

Wang era furios, i-a tras un pumn lui Wu Suowei în față, dar acesta l-a primit cu fruntea lui de oțel. Wang a început să urle de durere, apoi a ridicat piciorul să-l lovească, dar acesta a evitat lovitura.

Doi tipi au coborât din mașină, erau bodyguarzii lui Wang.

— Bateți-l! Distrugeți-i taraba!

Oricât de dură era fruntea lui Wu, nu putea face față la doi bodyguarzi. Nu a cerut milă și nici nu a opus rezistență; și-a protejat doar partea cea mai importantă. Privirea lui s-a oprit pe fața lui Wang, a înregistrat fiecare detaliu, sculptându-i chipul adânc în memorie.

Când totul s-a terminat, Wang i-a pus piciorul pe gât și i-a spus:

— Amărâtule, ești sortit să trăiești așa, nici să nu visezi că îți vei schimba viața. Întoarce-te în satul tău de doi bani. Ha ha ha…

Nota Traducătorului

*10 jiao = 1 yuan (Yuanul este moneda națională a Chinei)