Capitolul 14 — Un pariu e un pariu

Lupta ajunsese la apogeu.

După ce cobra regală reuși să scape din strânsoarea pitonului, își ridică trupul, aproape cât un om în picioare. Ochii îi sclipeau de o răceală mortală, atât de înfiorătoare încât cei care stăteau mai aproape făcură câțiva pași înapoi.

Guo Chengyu îi aruncă o privire piezișă lui Chi Cheng, cu ochii lui roșii, străbătuți de vinișoare. Și pe gâtul lui Chi Cheng se vedeau clar venele umflate, iar mărul lui Adam urca și cobora. Privirea îi era întunecată și fixată asupra țarcului — un semn clar al încordării sale. Guo Chengyu zâmbi ușor, disprețuitor.

Pitonul primi a doua lovitură, de data asta în abdomen.

Veninul își făcea deja efectul, iar mișcările pitonului încetiniră treptat. Totuși, se agăța cu disperare de cobra regală, ținându-i capul strâns, ca să nu-l mai poată mușca. Cobra, sleită și ea, își ridica gâtul cât putea de mult, încercând să evite sufocarea.

Timpul trecea chinuitor de lent. În cele din urmă, privirea pitonului se stinse.

Cobra regală reuși să scape din strânsoare și părea din nou plină de vlagă.

Guo Chengyu fluieră. Sprâncenele i se arcuiră pline de aroganță.

–  Puiule, încă puțin! La naiba!

Chi Cheng nu părea neliniștit. Îi zâmbi lui Guo Chengyu.

– Ce, ai venit aici ca să mă umilești?

Guo Chengyu îi puse o mână pe umăr și scuipă lângă el.

– Nici vorbă. Hai, suntem prieteni!

În ciuda atitudinii de glumă, Guo Chengyu simțea un dezechilibru adânc în suflet. Îl cunoștea pe Chi Cheng de mai bine de zece ani, îi știa bine firea: când omul ăsta începea să fie politicos, era clar că celălalt urma să piardă. De ani de zile se tot duelau, iar de fiecare dată Guo Chengyu ieșea învins. Și totuși, se întorcea mereu, ca un luptător incapabil să accepte înfrângerea.

Amândoi își întoarseră privirea către țarc.

Se părea că soarta era pecetluită. Câțiva dintre privitori începură să-și bată nerăbdători picioarele, așteptând ca cobra să se ridice, triumfătoare. Însă, pe neașteptate, pitonul pe jumătate mort reveni la viață. Se aruncă cu furie asupra cobrei, o încolăci strâns, fără să-i lase nicio șansă de scăpare. Publicul își încleștă pumnii, iar o liniște apăsătoare coborî. Se auzi un trosnet înfiorător din pieptul cobrei, care îți tăia respirația.

În cele din urmă, cobra se mai zvârcoli anemic de câteva ori și rămase nemișcată.

Guo Chengyu rămase uimit preț de o clipă, apoi începu să aplaude spre Chi Cheng.

– Bine. Am pierdut iar.

Chi Cheng își întoarse privirea aspră către el și pufni pe nas, disprețuitor.

– Ai crezut că n-o duc bine, nu? De asta îmi tot trimiți „cadouri” în fiecare săptămână.

– Evident! Guo Chengyu își strâmbă gura și își aprinse o țigară.

–  Numai tu îmi stai pe cap.

Chi Cheng își miji ochii, privind pitonul care începea să înghită cobra, acolo, nu departe. Abia după ce cobra dispăru de tot în pântecele pitonului, Chi Cheng vorbi cu o voce răgușită:

– Ce mi-ai adus de data asta?

Era o întrebare retorică. Scopul era doar să-l umilească. Cei doi aveau o înțelegere tacită: cel care pierdea trebuia să-i „ofere” câștigătorului iubitul sau iubita, pentru o noapte.

Guo Chengyu îi făcu semn din ochi lui Liwang. Acesta aduse un model tânăr, pe care Guo Chengyu îl pescuise recent.

– Ăsta e Chi Cheng. E mai în vârstă ca tine. Spune-i Chige*.

Tânărul model era din sudul Chinei și avea un accent puternic specific zonei.

– Chige*…

Mărul lui Adam al lui Chi Cheng se mișcă, semn că o recunoscuse. Guo Chengyu stătea lângă el. Chi Cheng băgă mâna sub rochia fetei. Cu un gest scurt, îi sfâșie dresul până la genunchi.

– Te-ai culcat cu Guozi? întrebă Chi Cheng.

Modelul îl privi pe Guo Chengyu cu timiditate.

Guo Chengyu își ridică bărbia.

– Fii sinceră. Nu-l deranjează.

Modelul dădu din cap.

Chi Cheng își ținea încă mâna sub rochie. Ridică o parte din lenjerie și își băgă un deget înăuntru. Fata simți un fior rece, ca și cum un sloi de gheață i-ar fi fost împins înăuntru. Fața i se albi brusc, iar genunchii i se înmuiară, făcând-o să cadă. Durerea, amestecată cu o groază copleșitoare, o făcură să transpire instantaneu.

Din rochie îi alunecă un șarpe, cu capul plin de sânge.

– Șarpele meu nu mușcă, spuse Chi Cheng calm.

– E încă virgină.

Chipul lui Guo Chengyu se schimbă brusc. Privirea îi îngheță, iar ochii i se îndreptară spre Liwang.

– De unde dracu’ ai găsit-o?

Liwang se apropie de urechea lui Guo Chengyu și îi șopti:

– O face intenționat, ca să te discrediteze. Sigur că șarpele mușcă.

Ochii lui Guo Chengyu, deja roșii, păreau acum străpunși de lame. Își încordă gâtul și înghiți cu greu.

–  Dacă nu poți să pierzi, mai bine nu juca, îi spuse Chi Cheng, lovindu-l ușor pe frunte cu dosul mâinii.

–  Să vii cu o puștoaică să mă păcălești… Scârbos.

Apoi arătă spre model.

– Ridicați-o și duceți-o la un control. Eu plătesc spitalizarea.

Note

*Chige — „Fratele Chi”, unde „ge” e un sufix de politețe folosit în chineză pentru a arăta respectul sau apropierea față de un bărbat mai în vârstă.