Când Cheng Che și-a întors capul, l-a văzut doar pe Zhou Zhou împroșcat peste tot. Dar Yu Yang, care stătea nu departe și mânca, a văzut foarte clar ce s-a întâmplat cu adevărat.

Serios, Yu Yang a jurat pe ceruri. Chiar și fără niciun filtru de prietenie, putea spune că Beta a făcut-o intenționat.

Yu Yang a blestemat și și-a lăsat bețișoarele jos. A mers spre Zhou Zhou. Cheng Che s-a încruntat și el și a mers spre el. Câțiva alți Beta care discutau cu ei i-au urmat. La urma urmei, cel care a făcut greșeala și s-a ciocnit de cineva era un Beta. Așa că era necesar ca toată lumea să intermedieze împreună.

Zhou Zhou s-a uitat cu răceală la  acel Beta din fața lui. L-a văzut pe Cheng Che. În mod logic, ar fi trebuit să se prefacă a fi ofensat și slab, așteptându-l pe Cheng Che să vină și să rezolve împreună situația pentru el. Cu toate astea, nu avea chef să se prefacă. La naiba, era atât de furios. Să fie împroșcat inexplicabil peste tot, cine putea îndura asta? În plus, Zhou Zhou nu era genul de persoană care să poată îndura lucruri. Altfel, nu s-ar fi luptat cu oamenii înainte.

Astfel, înainte ca Cheng Che și Yu Yang să ajungă la Zhou Zhou, erau martori la următoarea mișcare a lui Zhou Zhou. Nu doar ei. Dar, practic, întreaga sală de mese, inclusiv Alfa și Beta, erau martori.

Zhou Zhou ținea o tavă într-o mână și o cola în cealaltă. Fără expresie, el și-a folosit degetul arătător pentru a deschide capacul de plastic al cola înghețată. Capacul a plutit ușor până la pământ, fără niciun sunet. Zhou Zhou a făcut un pas înainte, a călcat pe orezul lipicios și pe vasele de pe jos, și-a ridicat mâna și a turnat cu hotărâre întreaga cană de cola peste capul acelui Beta. Nu a lăsat nimic în urmă. Din cap până în picioare, l-a udat complet.

Zhou Zhou regreta acum doar că nu a cumpărat o ceașcă mai mare de cola. Ceașca de mărime medie pur și simplu nu era suficientă pentru ca el să se simtă satisfăcut.

 

***

 

Beta, care își ștergea mâinile, era brusc udat de lichidul înghețat la scurt timp după aceea. A ridicat capul neîncrezător. Dar vederea îi era deja încețoșată. Simțea mirosul de cola și auzea sunetul efervescent al acesteia.

Cheng Che a înțeles. După ce a început o relație, Zhou Zhou părea întotdeauna blând și supus în fața lui, ca un cățeluș bine educat. Îl determina aproape să uite că acest cățeluș era înainte o pisică sălbatică care știa cum să zgârie oamenii.

De asemenea, l-a recunoscut pe Beta – era persoana care îi făcuse o poză pe furiș lui și lui Zhou Zhou îmbrățișându-se în camera de studiu. Nu se aștepta ca, doar pentru că nu era alături de Zhou Zhou pentru o clipă, Zhou Zhou să aibă probleme cu el.

Ceilalți Beta nu știau pentru moment ce să facă. Studenții din jur erau și ei nedumeriți, neînțelegând situația actuală. Cu toate astea, Yu Yang s-a apropiat și l-a ciupit de umăr pe Zhou Zhou. L-a mutat puțin într-o parte și l-a certat:

– Zhou Zhou, se cuvine asta? Cola are un gust atât de bun, de ce să o irosești așa? Dacă cineva te stropește, folosește supa pentru a-l stropi înapoi. Nu este suficient?

Cu aceste cuvinte, el a sugerat în mod clar că avea suspiciunea că Beta l-a stropit intenționat pe Zhou Zhou.

Zhou Zhou, cu o expresie rece, a scuturat supa de legume de pe mâneca sa și a spus:

– Nu înțelegi. Supa este fierbinte. Așa că nu are efectul răcoritor al unei cola înghețată.

Acel Beta din fața lui părea încă incapabil să creadă că era udat de cola de Zhou Zhou. După câteva clipe de tăcere stupefiantă, și-a șters fața și a strâns din dinți. A arătat spre Zhou Zhou și a întrebat furios cu voce joasă:

– De ce ai turnat-o intenționat pe mine?

Înainte ca Zhou Zhou să poată răspunde, mâna Beta care îl arăta pe Zhou Zhou era îndepărtată. Cheng Che a stat în fața lui Zhou Zhou și a spus calm:

– Sunt camere de supraveghere peste tot. Îl putem ruga pe administrator să scoată imaginile pentru a vedea.

Beta, văzându-l pe Cheng Che, s-a panicat pentru o clipă. Apoi a coborât capul și s-a îndreptat spre prietenii săi care se apropiau. Vocea i-a slăbit brusc:

– Chiar nu am făcut-o intenționat…

Zhou Zhou își pierduse complet interesul de a trata cu el. Tot ce dorea era să meargă acasă și să-și schimbe hainele. Să fie acoperit de supă de legume era prea incomod. A jurat să nu mai vină niciodată la cantină pentru masă.

– Nici Zhou Zhou nu a făcut-o intenționat, a spus Cheng Che în fața spectatorilor.

– Din moment ce tu îl poți stropi din greșeală cu supă de legume pe Zhou Zhou, el îți poate turna din greșeală și cola pe cap.

– Eu…

Beta a ezitat, arătând ca cineva care suferise supărări și nu îndrăznea să vorbească prea mult. Și-a mușcat buza, ștergând cola de pe el.

Aspectul său vulnerabil i-a determinat pe alți Beta din apropiere să îl sfătuiască:

– Las-o baltă, las-o baltă. Totul este accidental. Nu vă mai certați și mâncați.

– Da, suntem toți de la aceeași școală. Nu e nevoie să prelungim asta.

– Voi contacta administratorul cantinei pentru a verifica imaginile de supraveghere mai târziu. Dacă într-adevăr nu ai făcut-o intenționat, îmi voi cere scuze în numele lui Zhou Zhou. Dar dacă era intenționat, sper că îi vei putea cere scuze lui Zhou Zhou în fața tuturor când va veni momentul.

Cheng Che s-a uitat fix la Beta, fără să lase loc de negociere.

Îl cunoștea prea bine pe Zhou Zhou. Dacă cealaltă parte ar fi făcut cu adevărat o greșeală, Zhou Zhou nu s-ar fi răzbunat în niciun fel.

Verificarea imaginilor de supraveghere ar putea agrava situația. Beta i-a subestimat atât pe Zhou Zhou, cât și pe Cheng Che. A coborât capul în tăcere pentru o vreme. Când și-a ridicat din nou capul, ochii îi erau roșii. S-a uitat la Zhou Zhou și a șoptit:

– Nu crea probleme. Doar dă vina pe mine. E în regulă. Zhou Zhou, îmi pare rău.

“Implicația aici este că v-am forțat să vă cereți scuze? Chiar și punând toată vina pe tine, e ca și cum am face un munte dintr-un bolovan.”

Zhou Zhou s-a uitat la Beta și a rânjit. Zhou Zhou era atrăgător și avea un aspect blând. Expresiile sale obișnuite erau pline de viață și drăguțe. Cu toate astea, zâmbetul său de data asta avea o nuanță rece și batjocoritoare. Era neașteptat de rece. Zhou Zhou a spus:

– Nu am timp să găsesc pe cineva care să verifice supravegherea de dragul tău. Nici eu nu-ți accept scuzele. Dar dacă mai încerci ceva de genul ăsta…

El a arătat spre mizeria de mâncare de pe jos:

– Cu siguranță îți voi împinge capul în asta.

Expresia lui era rece, iar vocea își pierduse claritatea obișnuită, sunând oarecum profund. Ceilalţi, care îl cunoșteau pe Zhou Zhou, au schimbat priviri, exprimându-și surprinderea. Trecuse mult timp de când Zhou Zhou nu-și mai arătase o asemenea latură rebelă. Se părea că toată lumea aproape uitase cât de feroce putea fi.

Cheng Che nu a avut timp să mai stea pe gânduri. A scos niște șervețele, l-a apucat de mână pe Zhou Zhou și l-a întrebat ușor:

– E fierbinte?

– E bine. M-a stropit pe haine, așa că nu simt prea multă căldură.

Zhou Zhou i-a înmânat tava lui Yu Yang. Apoi și-a tras cu dispreț uniforma școlară udă.

– Am de gând să iau o pauză.

– Să mergem împreună.

Cheng Che l-a ținut de mână pe Zhou Zhou, conducându-l nonșalant afară din cafenea.

Ei au lăsat în urmă un grup de Alfa și Beta şocaţi.

Yu Yang a revenit la realitate și i-a blestemat în tăcere pe acești doi porumbei care nu se puteau abține în nicio situație. Apoi, a aruncat tava pe jos și i-a spus acelui Beta:

– Hei, curăță mizeria. Dacă tu ești cel care a făcut-o, nu te aștepta ca femeia de serviciu să o facă pentru tine.

 

După ce a spus asta, a plecat. Ceilalți Beta au încercat să îl consoleze pe acel Beta numit Su Han, spunându-i:

– Su Han, nu fi supărat. Te vom ajuta să faci curat.

Su Han, încă uitându-se la spatele lui Cheng Che și Zhou Zhou, și-a șters cola de pe gât și a spus cu dispreț:

– Nu e nevoie. Pot să chem o femeie de serviciu să vină.

***

Acoperit de supă de legume, Zhou Zhou tocmai intrase în biroul profesorilor. Înainte ca el să poată cere să plece, profesorul clasei, care stătea de vorbă cu cineva, a exclamat:

– O, Doamne. Zhou Zhou, ce s-a întâmplat cu tine? De ce ești plin de mâncare? Grăbește-te, grăbește-te. Îți voi scrie un bilet de învoire. Du-te înapoi, fă un duș și schimbă-ți hainele.

Zhou Zhou a răspuns:

– Mulțumesc, profesore.

În acel moment, Cheng Che, care îl aștepta pe Zhou Zhou la ușa biroului, a intrat. I-a aruncat o privire lui Zhou Zhou, apoi s-a întors spre profesorul lor și a spus calm:

– Profesore, aș dori să cer o permisie.

– Poftim?!

Profesorul de clasă și-a astupat sticla de apă.

– Cât timp? Te vei întoarce mâine?

– Mâine este sâmbătă, i-a amintit Cheng Che calm profesorului.

– În regulă, atunci dă-i drumul. Încercați să veniți la școală după aceea. Contez pe tine să fii cel mai bun, a spus profesorul lor.

Între timp, profesorul lui Zhou Zhou s-a întors spre el și i-a spus:

– Zhou Zhou, îți dau două ore. Poți să te întorci aici după ce faci un duș și îți schimbi hainele?

“…”

Zhou Zhou a blestemat în tăcere.

– Profesore, din moment ce terminăm școala mai devreme vinerea, nu voi veni după-amiaza, și-a tras Zhou Zhou hainele, cu o privire jalnică pe față.

– Voi lua temele acasă și le voi face cum trebuie.

Acoperit cu supă de legume, cu o expresie blândă și delicată, își strângea anevoios hainele. Cu toate astea, a calculat greșit forța și a stors din greșeală câteva picături de supă pe podea, deter,inându-l să arate deplorabil.

– Bine, bine. Du-te acasă și învață bine. În ce încurcătură ești cu toată supa asta?! Du-te înapoi și schimbă-ți hainele. Trebuie să fie foarte incomod, a spus profesorul clasei.

– Mm…

Zhou Zhou a dat din cap, trăgându-şi nasul.