După ce s-a frământat acasă o vreme, Zhou Zhou a decis în cele din urmă să plece. Stabilise să se întâlnească alături de Cheng Che la un magazin de deserturi din interiorul unui mall. Zhou Zhou a ajuns cu zece minute mai devreme.

Cu toate astea, Cheng Che sosise chiar mai devreme.

De îndată ce Zhou Zhou a intrat, a zărit silueta slabă a lui Cheng Che, stând la tejghea, răsfoind meniul în mijlocul aromei dulci și parfumate care umplea aerul.

Cheng Che era îmbrăcat simplu. Purta pantaloni de lucru conici negri și un sacou de cămașă verde militar. Din spate, umerii lui păreau largi, iar picioarele erau lungi și drepte.

Zhou Zhou nu s-a putut abține să nu se gândească şi că ar fi vrut să treacă de la a fi aproape de Cheng Che prin mâinile lui la a fi aproape de picioarele lui, mai devreme sau mai târziu.

Și-a aranjat părul ușor răvășit și a mers în spatele lui Cheng Che. I-a bătut umărul, spunând:

– Cheng Che!

Cheng Che s-a întors și și-a coborât privirea spre mai scundul Zhou Zhou. Și-a strâns buzele într-un zâmbet.

– De ce ai venit mai devreme?

– Tu ai venit chiar mai devreme!

Zhou Zhou stătea lângă Cheng Che la tejghea.

– Ce ai de gând să bei?

– Un milkshake de căpșuni.

Zhou Zhou nu s-a putut abține să nu-și simtă inima accelerând când l-a auzit pe Cheng Che menționând milkshake de căpșuni. S-a gândit un moment și apoi a spus:

– Atunci voi lua un tiramisu de mango și un milkshake de banane.

Cheng Che era pe punctul de a plăti cu telefonul, când vânzătoarea drăguță de la magazinul Omega a zâmbit și a spus:

– Vreți să cumpărați voi doi un card de membru? Avem o promoție de carduri pentru cupluri în magazinul nostru chiar acum. Ambele carduri au același număr și același sold legat. Dacă reîncărcați cu 500 de yuani, veți primi 50 de yuani în plus.

– Nu, nu, nu…

Zhou Zhou a refuzat rapid. Îi era teamă că Cheng Che ar putea reacționa negativ.

– Suntem doar prieteni. Cum pot doi Alfa să obțină un card de cuplu? Mulțumesc. Dar nu avem nevoie de asta. Doar aceste articole, cât costă în total?

Cheng Che a rămas tăcut. Degetul său mare zgâria în mod repetat suprafața carcasei telefonului său.

Angajata magazinului era un pic nedumerită. Oricum ar fi privit, tânărul chipeș în pulover roz părea să fie un Omega.

– Voi plăti eu, a spus Cheng Che, ridicând capul.

– Nu. M-ai ajutat cu studiile mele. Este corect să te invit la o masă, a insistat Zhou Zhou.

A pus mâna pe încheietura lui Cheng Che pentru a-l opri să-și folosească telefonul. Apoi a scanat rapid codul QR și a plătit.

După ce a plătit, Zhou Zhou l-a tras pe Cheng Che la o masă din apropiere și s-a plâns:

– De ce ești așa? Am fost de acord că te voi trata eu. Dar tu tot ți-ai scos telefonul ca să plătești. Se vede că nu te preocupă deloc ce impresie lași.

– Tu ești cel care nu pare conștient de sine deloc.

Expresia lui Cheng Che părea un pic distantă și chiar și feromonii lui slabi purtau o urmă de răceală.

Zhou Zhou s-a uitat fix la el, simțindu-se brusc un pic ruşinat. Cheng Che spusese clar de mai multe ori că vrea un milkshake de căpșuni. Atunci de ce părea nefericit acum?

Era Cheng Che nefericit că ieșise să mănânce cu el?

Sau nu-i plăceau milkshake-urile de căpșuni din acest loc?

Sau era supărat pentru că Zhou Zhou tocmai dăduse vina pe el pentru că încercase să plătească?

Zhou Zhou s-a simțit inexplicabil de nervos și nu a îndrăznit să întrebe. După ce le-a sosit mâncarea, nu a putut decât să mănânce în tăcere desertul.

După ce au terminat de mâncat, au mers la o librărie și s-au plimbat. Cheng Che nu a spus prea multe pe drum, iar starea de spirit a lui Zhou Zhou era, de asemenea, diminuată, deoarece Cheng Che părea nefericit. Era o situație simplă, dar complicată. Dar i-a lăsat pe amândoi nefericiți.

Ceea ce l-a determinat pe Zhou Zhou să fie și mai trist era că Cheng Che nu își terminase milkshake-ul de căpșuni mai devreme.

Zhou Zhou s-a gândit că poate lui Cheng Che nu-i mai place milkshake-ul de căpșuni. Ce ar fi trebuit să facă? Feromonii lui erau parfumați cu milkshake de căpșuni. Dacă Cheng Che ar fi aflat în viitor, i-ar fi displăcut Zhou Zhou și mai mult?

***

Au luat cina la un restaurant japonez și apoi au ieșit din mall pentru a chema un taxi.

Zhou Zhou a rămas cu ochii în pământ. Avea atât de multe de spus și atât de multe întrebări de pus. Dar nu îndrăznea să fie prea deschis în fața lui Cheng Che. Așa că, a trebuit să țină totul în el, având o faţă plină de amărăciune și enervare.

– Ai grijă în drum spre casă.

Zhou Zhou și-a izbit pantoful de pământ. Apoi a vorbit cu o voce înăbușită.

– Nu știu de ce ești nefericit. Dacă este din cauza mea, nu te voi mai invita la întâmplare să ieși cu mine. Îmi pare rău că ți-am luat toată ziua…

Cheng Che s-a uitat la Zhou Zhou, care mormăia cu privirea plecată. A dat din cap, spunând:

– Hmm…

Tocmai a spus “Hmm”? Chiar dacă era foarte nefericit, putea să se întoarcă și să plece. De ce să răspundă cu un “Hmm”?!

– De ce spui doar ‘Hmm’?

Zhou Zhou era complet provocat de acel “Hmm” al lui Cheng Che. El și-a ridicat brusc capul. Ochii lui erau roșii în timp ce se uita la Cheng Che.

– Nu poți vorbi despre ceea ce te deranjează? Poate că vorbind despre asta s-ar rezolva problema. Cum aș putea să știu ce se întâmplă dacă nu spui nimic? Este într-adevăr pentru că ești nemulțumit că vii să stai cu mine? Atunci de ce ai fost de acord în primul rând?!

– Am fost de acord doar întâmplător cu ceea ce ai spus mai devreme.

Cheng Che s-a uitat la Zhou Zhou cu o indiferență totală. Mâinile lui erau în buzunare. Fața lui părea rece sub luminile strălucitoare din afara mall-ului.

– Ești prea neastâmpărat. Inițial plănuisem să vin la tine acasă pentru a te ajuta cu studiile.

Zhou Zhou era nedumerit pentru câteva secunde, încercând să găsească motivul.

– Dar nu ai menționat niciodată că vii la mine acasă să mă ajuți să învăț…

– Menționez asta acum.

Cheng Che a luat cartea din mâna lui Zhou Zhou.

– Hai să mergem. Să mergem la tine acasă.

 

***

 

În timp ce Zhou Zhou stătea în taxi, capul încă i se învârtea. Cheng Che nu adusese niciodată în discuție ideea de a veni la el acasă pentru a-l medita. Și acum îl învinuia pe Zhou Zhou că era prea neastâmpărat?

“Ce am făcut eu de sunt atât de neastâmpărat? Am avut grijă de dispoziția ta toată după-amiaza!”

Cu cât Zhou Zhou se gândea mai mult la asta, cu atât devenea mai furios. S-a îndepărtat de Cheng Che și s-a uitat pe fereastră, refuzând să îl vadă.

Cheng Che și-a înclinat ușor capul pentru a arunca o privire la spatele îmbufnat al lui Zhou Zhou. Apoi și-a strâns buzele într-un zâmbet și și-a întors capul în față.