A doua zi, când Lu Qingyan s-a trezit, ceasul de pe telefonul său tocmai trecuse de ora 7.

Lumina zilei a venit târziu în timpul iernii, dar era deja o licărire slabă de lumină în afara camerei. Perdelele albastre groase s-au transformat într-o nuanță de albastru deschis sub lumina blândă a soarelui.

Lu Qingyan și-a încruntat sprâncenele și a deschis încet ochii. Ceea ce i-a intrat în ochi a fost tavanul spitalului în loc de mediul cunoscut al dormitorului său.

După câteva clipe, mintea lui oarecum goală și-a amintit în sfârșit ce se întâmplase ieri.

El s-a diferenţiat.

Amintindu-și din nou, a putut să confirme că ieri s-a diferenţiat ca un Alfa datorită experienței sale anterioare cu diferenţierea lui Lin You. Era controlat în întregime de feromoni, și-a pierdut rațiunea și s-a transformat într-o fiară feroce.

Singurul lucru pe care îl putea face era să se închidă în camera lui înainte de a-și pierde controlul.

Dar în timp ce se străduia să strige după ajutor…

Lin You a intrat.

Nu putea vedea fața lui Lin You în întuneric, dar își putea imagina pielea albă ca laptele a lui Lin You, pătată de apă, buzele roșii umede și mirosul mixt al gelului de duș cu aromă de verbină și feromoni de orhidee emişi de trupul său, care devenise seducător și moale, acaparând treptat aerul din jurul său.

Acest parfum l-a privat de orice rațiune rămasă.

Cu cât Lu Qingyan își amintea mai mult, cu atât expresia lui devenea mai sumbră.

Încă își mai amintea cum l-a ținut pe Lin You în brațe și l-a sărutat ieri, cum a împins hainele lui Lin You și cum l-a atins și l-a mușcat, lăsând o dâră de urme de dragoste pe pielea lui albă ca zăpada…

Dacă nu era ultimul efort al lui Lin You de a-i injecta un inhibitor, chiar ar fi putut să-l marcheze cu forța pe Lin You.

S-a așezat încet pe pat.

Prin fereastra de sticlă, a văzut o persoană care dormea pe canapeaua opusă.

Acea persoană era înfășurată într-o pătură obținută cine știe de unde, cu doar capul la vedere și părul în dezordine. Sub pătură, doar jumătate din picior rămăsese descoperit. Probabil pentru că era frig, piciorul era puțin roșu.

Cine altcineva putea fi dacă nu Lin You?

Lu Qingyan a mers la fereastră, privindu-l în tăcere pe Lin You de cealaltă parte a geamului.

Chiar dacă ieri era într-adevăr sub controlul feromonilor săi, posesivitatea și agresivitatea sa terifiantă ar fi trebuit să stârnească o oarecare alarmă în Lin You, indiferent cât de inconștient ar fi putut fi el.

Lin You ar fi trebuit să înțeleagă oarecum că iubitul din copilărie care a crescut cu el, așa-numitul său “frate mai bun”, nu mai era același Lu Qingyan demn de încredere ca înainte.

Privirea lui Lu Qingyan s-a întunecat.

De fapt, nu că nu s-ar fi gândit să-i mărturisească sentimentele lui Lin You, dar faptul că era expus într-o situație atât de neașteptată l-a prins cu garda jos, determinând întreaga situație să fie mai complicată.

Nu știa dacă Lin You îl va accepta după ce se va trezi sau dacă vor putea continua să se înțeleagă ca înainte.

Lu Qingyan și-a prins o mână de păr, simțindu-se cu adevărat pierdut.

Până când Lin You s-a trezit, el a stat pe canapeaua mică de lângă el, privind chipul adormit al lui Lin You.

Lin You adormit avea o inocență și o blândețe ca și cum nu ar fi conștient de complexitatea lumii, cufundat doar în propriul său tărâm.

Lu Qingyan se simțea extrem de confuz în interior. Era ca o persoană pe cale să pășească pe terenul de execuție, dorind ca Lin You să se trezească și să-i dea un verdict final, dar temându-se că trezirea lui Lin You îi va pronunța sentința de moarte.

Când Lin You s-a trezit, era deja aproape de amiază.

După ce Lu Qingyan și-a terminat examenele ieri, era deja foarte târziu, așa că a rămas peste noapte. Acest spital era puțin mai îngăduitor decât cel în care a stat Lin You în timpul diferenţierii sale, dând voie membrilor familiei să rămână peste noapte, așa că el s-a mulțumit cu o canapea pentru o noapte.

După ce a dormit peste opt ore, nu era trezit de lumina soarelui de dimineață, ci de stomacul său înfometat.

Lin You a mormăit și s-a târât leneș din pătură, doar pentru a fi surprins când l-a văzut pe Lu Qingyan privindu-l prin geam. Aproape că a căzut de pe canapea, surprins.

– Sfinte Sisoe, de ce sperii oamenii așa? s-a plâns Lin You.

S-a așezat, înfășurat în pătură, și a tras canapeaua mai aproape, reducând distanța dintre el și Lu Qingyan la doar o jumătate de braț.

Lu Qingyan s-a uitat la el fără să spună un cuvânt, cu privirea fixată pe semnele de dragoste de pe gâtul lui Lin You care nu dispăruseră; în schimb, se transformaseră într-o nuanță mai intensă de roz.

Lin You a observat și el privirea lui Lu Qingyan.

Într-o clipă, toate amintirile de aseară i-au revenit și și-a suflecat imediat mânecile, gata să regleze conturile cu Lu Qingyan.

– Încă te uiţi fix nenorocitule… Lao Lu, nu m-am așteptat niciodată să fii genul ăsta de persoană, a spus Lin You, încrucișându-și brațele și uitându-se fix cu ferocitate la Lu Qingyan.

Lu Qingyan simțea cum inima i se urcase în gât

Nu știa ce urma să spună Lin You în continuare sau cum ar fi trebuit să-i explice lui Lin You.

Îl plăcea pe Lin You, dar nu știa dacă sentimentele lui aveau vreo greutate în inima lui Lin You.

Lin You încă se uita la Lu Qingyan cu un amestec de amărăciune și ură.

– Lu Qingyan! i-a strigat serios numele.

– Cum poți fi atât de disperat încât să te duci chiar și după propriul tău frate fără nicio reținere?

“…”

Expresia lui Lu Qingyan a devenit momentan albă.

De ce această poveste era oarecum diferită de ceea ce anticipase el?

– Știu că feromonii mei sunt de tip seducător, o adevărată otravă pentru un Alfa. Dar chiar și așa, nu poți să te ții scai de mine. Acum că ți-ai revenit și ți-ai amintit totul, nu ți se pare dezgustător? Atât de dezgustător încât să vrei să-ți pui capăt zilelor?

Lin You a continuat, cuvintele lui curgând ca un baraj de gloanțe. Fața lui înfățișa durere, ca un tată bătrân care își privește fiul căzut:

– Desigur, știu că sunt irezistibil pentru oricine, iar tu doar te-ai diferenţiat, deci erai ca o fiară fără minte. Dar acțiunile tale au rănit grav puritatea sentimentelor noastre, iar organizația este dezamăgită de tine!

El a plesnit geamul de sticlă în timp ce îl certa:

– Vei fi închis aici pentru următoarele trei zile, un timp perfect pentru auto-reflecție!

Lu Qingyan a tăcut.

S-a uitat fix la fața inocentă și naivă a lui Lin You, sau poate pur și simplu prostuță. Pentru o clipă, nu și-a putut da seama dacă Lin You chiar nu observase sentimentele lui sau se prefăcea că este prost pentru a-și păstra prietenia.

Dar pretinzând că e prost…

Lin You are măcar inteligența emoțională necesară pentru a face asta?

Inițial, încă avea îndoieli. Cu toate astea, l-a văzut pe Lin You aruncându-și pătura chiar în fața lui, trăgând jos gulerul pijamalei și arătând spre semnele de dragoste de pe gâtul și clavicula lui.

– Uită-te la ce ai făcut! Lu Qingyan, lasă-mă să-ți spun, dacă nu eram eu, orice alt Omega te-ar fi tras la răspundere acum!

Lin You era plin de indignare îndreptățită:

– Mi-ai mușcat buzele până când au crăpat!

Buzele lui Lin You erau într-adevăr crăpate, combinate cu fața sa blândă și tandră și cu semnele de dragoste de pe trupul său, el arăta ca cineva care era răvășit.

Lu Qingyan s-a uitat la gulerul deschis cu dezinvoltură al lui Lin You, cu jumătate din pieptul lui expus chiar sub ochii lui.

Și-a apăsat tâmplele cu o durere de cap, iar expresia de pe fața lui s-a contorsionat treptat.

În regulă, gata cu îndoielile, Lin You era cu adevărat nebun.

Teoretic, acest lucru era mult mai bun decât ceea ce anticipase, mult mai bun decât faptul că Lin You îi observase sentimentele.

Dar Lu Qingyan s-a simțit ca și cum era pe cale să moară de furie.

– Lin You! vocea lui Lu Qingyan a sunat ca și cum rostea ceva printre dinți.

– Taci!

Ochii lui Lin You s-au mărit, uitându-se la Lu Qingyan ca și cum ar fi văzut un gunoi de persoană care a început ceva și apoi l-a abandonat.

– Tu chiar mi-ai spus să tac…

Lin You și-a lipit fața de geam, cu ochii plini de resentiment:

– Ieri, eu eram cel care te-a adus la spital.

Lu Qingyan a simțit nevoia să se dea cu fruntea de geam și să moară pe loc.

De ce naiba a trebuit să se îndrăgostească de o mică proastă ca Lin You?! Mai devreme sau mai târziu, Lin You îl va înfuria până la moarte.