Ceva a străfulgerat în fața ochilor lui Josh, urmat de un zgomot surd. S-a împiedicat, prea șocat ca să poată țipa, dar nu se terminase. Chase l-a apucat și l-a aruncat pe pat. Trupul lui a sărit ușor din cauza impactului și, înainte să poată reacționa, Chase s-a urcat deasupra lui.

Pentru o clipă, chipul ascuțit și elegant al lui Chase i-a apărut în fața ochilor – la fel de seducător ca întotdeauna, dar complet lipsit de expresie. Apoi, a urmat o altă lovitură. Capul lui Josh s-a întors brusc într-o parte, când o forță violentă i-a lovit obrazul.

Nu era timp să se întrebe de ce se întâmpla asta. Singurul lucru care umplea aerul era sunetul pielii lovind pielea.

Trupul lui Josh s-a mișcat din instinct. Abia a reușit să oprească un alt pumn înainte de a riposta, lovind cu articulațiile degetelor obrazul lui Chase. Era o reacție automată – nici măcar nu s-a gândit.

Nu, ar fi trebuit să facă asta.

Dar, chiar când pumnul lui Josh era pe punctul de a lovi din nou, a zărit fața lui Chase – palidă, inexpresivă, complet impenetrabilă. Degetele i s-au crispat. În loc să lovească, l-a apucat pe Chase de ceafă și l-a tras în jos.

– Poftim?!

El simţi cum Chase se înțepenește împotriva lui. Gustul metalic al sângelui se amestecă între buzele lor când se ciocniră. Gura lui Josh îl ustură de la impact, dar nu ezită să adâncească sărutul.

Îi mușcă buzele lui Chase, își strecură limba înăuntru și îi fură fiecare respirație. Chase, momentan uimit, încercă să se retragă, dar Josh îl apucă de ceafă, ținându-l pe loc.

Sărutul era dur, disperat. Respirațiile lor se amestecau, buzele lor se ciocneau, iar sunetele umede ale limbilor lor care se întrepătrundeau umpleau aerul. Josh închise ochii și lăsă instinctul să preia controlul.

Gura lui Chase avea întotdeauna un gust atât de îmbătător?

Se sărutaseră de nenumărate ori înainte, dar de data asta era diferit. Era copleșitor, aproape febril. Josh voia mai mult – voia să-i muște limba lui Chase, să-i lingă fiecare centimetru din buze, să-l înghită pe tot.

– Mm…

Un sunet înăbușit scăpă din gâtul lui Chase când se îndepărtă, cu buzele umflate și umede. Respirația îi era grea și neregulată, iar fața lui înroșită trăda tensiunea care îi străbătea trupul.

Josh, amețit, se uită la el. Propriul său trup reacționa – excitația lui pulsa cu o urgență de necontestat. Întreaga lui ființă striga după mai mult.

Rulota era plină doar de sunetul respirației lor.

Chase, încă încercând să-și recapete respirația, ridică o mână tremurândă pentru a-și acoperi gura. Vocea era sugrumată.

– Ce… ce naiba faci?

Josh, luptându-se să se stăpânească, expiră tremurând.

– Cum aș putea să lovesc fața aia?

– Ai lovit-o înainte, a subliniat Chase, cu vocea încă ușor fără suflu.

Josh râse înăbușit. Își coborî privirea pentru o clipă, apoi îl apucă brusc pe Chase și îi răsturnă pe amândoi.

“…”

Chase se trezi sub Josh, privindu-l.

Respirația lor era încă grea, dar acum amândoi știau motivul.

Josh se aplecă. Chase îl privi cum se apropie, cu buzele ușor întredeschise. Ar fi putut să evite, dar nu o făcu. Sau poate… nu putea.

Oricum, nu conta.

Închise ochii înainte ca buzele lor să se întâlnească din nou.

Un geamăt încet se auzi când buzele lor se reîntâlniră, de data asta mai încet, mai deliberat. Limbile lor se întâlniră, alunecând împreună, în timp ce saliva se amesteca alături de gustul persistent al sângelui. Josh exploră fiecare centimetru din gura lui, urmărind cerul gurii cu vârful limbii.

Un sunet mic, involuntar, îi scăpă lui Chase din gât.

Degetele lui Josh au coborât, atingând nasturii cămășii lui Chase. O mișcare rapidă și primul nasture s-a desfăcut. Apoi altul. Și altul.

Trase materialul la o parte, dezvăluind pielea netedă și goală. Palma lui se plimbă peste pieptul lui Chase, degetele lui jucându-se cu un sfârc întărit. Întregul trup al lui Chase se încordă sub atingerea lui.

Josh zâmbi.

– Ești sensibil?

Fața lui Chase era roșie ca focul. Ochii îi erau mari, aproape panicați, mâinile îi strângeau cearșafurile într-un mod care trăda nesiguranța lui. Respirația i se opri când Josh îi roti un sfârc între degete.

Contrastul era fascinant.

Un bărbat care participa regulat la petreceri, reacționând atât de inocent la ceva atât de simplu?

Josh era intrigat.

Curiozitatea lui creștea pe măsură ce Chase clipea din gene și își deschidea ușor buzele, de parcă ar fi așteptat un alt sărut.

Josh nu i-a dat unul. În schimb, și-a înclinat capul și l-a mușcat pe Chase de gât.

– Ah!

Un suspin surprins îi scăpă lui Chase, care se îndoi ușor sub el. Josh se agăță de acel loc, sugând cu putere, lăsând sunetul să răsune în liniștea rulotei.

Chase înlemni, respirația lui devenind ascuțită și neregulată.

Trupul său îl trăda. Excitația lui era dureros de evidentă, chiar dacă expresia lui rămânea împărțită între rezistență și confuzie.

Josh îl urmărea atent, fascinat de contradicție.

Un gând răutăcios îi trecu brusc prin minte.

Ce-ar fi dacă l-ar împinge mai departe?

Ce-ar fi dacă i-ar da jos pantalonii lui Chase chiar acum, i-ar lua excitația în gură și l-ar suge până când s-ar elibera pe buzele lui?

Chase ar intra în panică? Ar striga de rușine?

Simpla idee îi provocă lui Josh o undă ascuțită de excitare.

Respirația lui deveni mai grea, mai aspră. Era periculos de aproape de a-și pierde controlul.

Dar nu încă.

În schimb, expiră încet și întrebă:

– Poți să-mi spui de ce m-ai lovit adineauri?

Tăcere.

Chase nu spuse nimic.

Josh a așteptat. Și a așteptat.

Apoi, în sfârșit…

– Tu… nu te întâlni cu ea.

Josh clipi.

– Cu cine?

Chase strânse cu putere cearșafurile. Vocea lui era mai joasă acum, dar enervarea era evidentă.

– Femeia aceea. Secretara lui Pittman.

Josh înlemni. Îi luă o clipă să proceseze cuvintele.

Apoi, încet, a clipit.

– Emma?

– Nu-i rosti numele! Și nu te întâlni cu ea! Niciodată!

Vocea lui Chase se înălță, plină de emoție. Lovit de enervare, lovi salteaua cu pumnul, privindu-l pe Josh cu o gelozie evidentă.

Josh se încruntă.

– E sora mea mai mică.

Chase rămase fără suflare.

– Poftim?!

– Emma e sora mea mai mică.

Chase înlemni complet. Deschise gura, apoi o închise, ca și cum încerca să proceseze ceea ce tocmai auzise.

Mintea lui repetă.

Emma Bailey.

Joshua Bailey.

Fața lui se decoloră.

– Minți.

Josh suspină.

– Nu mint.

O tăcere apăsătoare umplu aerul.

Chase clipi, privind în gol. Încet, piesele se potriviră în mintea lui.

O!

O!

Buzele i se deschiseră ușor, dar nu scoase niciun sunet.

Josh își înclină capul, fața lui fiind acum periculos de aproape. Vocea lui era mai joasă, mai lentă.

– Deci? Unde sunt scuzele mele?

Chase înlemni. Deschise și închise gura de câteva ori, incapabil să scoată vreun cuvânt.

Când era ultima oară când și-a cerut scuze cuiva?

Avea vreo importanță?

În acel moment, nu avea decât un singur lucru de făcut.

– Îmi pare rău.

Cuvântul îi ieși răgușit, abia un șoaptă.

Josh zâmbi ironic. Fața lui, încă plină de sânge și vânătăi, se contorsionă într-o expresie de amuzament sinistru.

Înainte ca Chase să poată reacționa, Josh se urcă din nou deasupra lui.

Sunetul unei curele desfăcute umplu tăcerea.

Chase înghiți în sec.

– Chase, mormăi Josh, cu buzele atingându-i urechea.

Vocea lui era răgușită, respirația caldă.

– Dacă greșești, trebuie să fii pedepsit.

Cu asta, îi smulse cravata lui Chase cu o mișcare rapidă, înfășurând materialul în jurul încheieturilor sale.

Chase își ținu respirația. Ridică privirea, cu ochii mari.

Fața îi era palidă, iar trupul îi tremura.