“Accident grav la un eveniment organizat de Bijuteria V&A.”

Angajatul care citește titlul pune ziarul lângă cutie. Articolul din partea de sus este aproape imposibil de evitat. Este deja la televizor, nu numai pe internet, ci și un subiect frecvent în conversațiile dintre oamenii care vin și pleacă. Toată lumea vorbește despre asta.

La final, clientul pune ziarul pe tejghea, alături de gumă, apă minerală și o revistă pentru bărbați.

– Chase Miller are mare succes.

– Aşa e!

Bărbatul răspunde scurt, ca și cum nu ar fi interesat. Angajatul ridică articolele și le cercetează.

“Sincer, oamenii de genul ăsta nu ar trebui invitați la astfel de evenimente, aşa e? Chase Miller nici măcar nu a dat o declarație.

– Păi, nu știu prea multe despre vedete.

Bărbatul minte cu naturalețe. Nu este complet neadevărat – el nu urmărește vedetele. Mai mult decât orice, vrea doar să plătească și să plece acasă.

Între timp, un alt client stă în spatele lui, urmărind angajatul. Vânzătorul ridică repede privirea. Bărbatul este mai înalt decât se aștepta. Pieptul îi este ascuns sub cămașă, dar mușchii lui fermi sunt clar vizibili. Clipind surprins, vânzătorul pune articolele în pungă și îi urează un simplu “la revedere” bărbatului care pleacă. El privește clientul care pleacă, în timp ce următorul client se apropie.

– De ce a durat atât de mult să-l servești?

– Ai văzut fața acelui bărbat?

Clientul îl privește nedumerit, dar vânzătorul mormăie în direcția în care a dispărut bărbatul.

– Tipul ăla era evident un Alfa, aşa e?

Clientul se încruntă la reacția angajatului.

– Nu mirosea a feromoni.

– E atât de chipeș! Desigur că e un Alfa.

Vânzătorul este intrigat de bărbat, dar nu reușește să găsească nici o urmă de el. Oftând, ridică absent un scaner de coduri de bare.

 

─ ▪ ─

 

Josh se uită din nou la magazin. Traversează strada în fugă, ignorând claxonul și înjurăturile unui șofer furios. Are deja treizeci de minute întârziere.

De ce a pierdut atât de mult timp? Ar fi trebuit să-i ia doar zece minute.

Iar subiectul adus în discuție de vânzătorul din magazin era unul pe care Josh nu voia să-l audă.

De zile întregi a auzit numai despre Chase Miller, până când a început să-l doară capul. Chiar și când încearcă să evite subiectul, nu poate. Oriunde se adună oamenii, vorbesc despre asta. Fața lui Chase este peste tot, pe dozele de suc din automatele de vânzare, în știrile de la televizor.

Josh nu suportă să fie în același stat cu Chase Miller.

Enervat, abia își înghite înjurăturile. Încearcă să nu înjure de când s-a născut Peter, deși îi este dificil. Dar azi este una dintre acele zile în care îi este foarte greu să se abțină.

Când ajunge în sfârșit acasă, expresia lui se înmoaie.

– Peter!

Urcă scările trei câte trei și ajunge la apartamentul său. Peter, care stă în sufragerie și se joacă cu bona, întoarce capul și strigă imediat.

– Tati!

– Peter!

Josh își ridică fiul în brațe, acoperindu-i fața cu sărutări. Inima îi este plină de satisfacție, determinându-l să respire cu greu. Oboseala zilei se topeşte în momentul în care își vede băiețelul. După cinci ore lungi, a ajuns în sfârșit acasă.

– Mulțumesc pentru munca depusă azi.

– Cu plăcere. Peter e drăguț și ușor de îngrijit.

Bona este o studentă care are grijă de Peter cu jumătate de normă.

– Îți sunt mereu recunoscător pentru ajutor. Ai examene în curând? Anunță-mă din timp dacă ai nevoie de zile libere.

– Desigur, Josh. Voi încerca să nu lipsesc. Ne vedem curând, Peter.

După ce îi strânge mâna babysitterului, îl plătește și își ia rămas bun, Josh rămâne singur cu Peter.

Josh începe să se pregătească pentru culcare împreună cu fiul său, căruia îi place să se urce pe umerii lui.

– Oh, ah, baa.

Băiatul se mișcă din fund și bolborosește o melodie de neînțeles.

Probabil este melodia tematică a desenului animat preferat, presupune Josh.

Îl sărută pe Peter pe gamba dolofană și se îndreaptă spre bucătăria îngustă. Prăjește repede o friptură, pregătește o salată de cartofi și adaugă niște fasole pentru a completa masa.

– Urăsc fasolea!

Peter, așezat la masa copiilor, se plânge imediat ce vede.

Josh, tăind carnea în bucăți mici, încearcă să-l convingă.

– Fasolea este prietenă cu cartofii. Sunt fericiți să ajungă împreună în burtica lui Peter. Nu vrei să-l întristezi pe Jason, nu-i așa?

Jason este jucăria preferată a lui Peter. De obicei, acest tip de convingere funcționează, dar azi Peter refuză să cedeze.

– Urăsc fasolea!

Josh își amintește brusc de cineva – un adult, un bărbat matur – cu aceeași expresie încăpățânată. Dar niciun bărbat nu este la fel de adorabil ca Peter.

Fața dezamăgită a fiului său este atât de înduioșătoare încât, în cele din urmă, Josh cedează. Sărută piciorul micuțului, macină fasolea până devine o pastă de nerecunoscut și declară triumfător:

– Am învins inamicul!

– Uau, uau!

Peter aplaudă încântat. Gura lui se umple repede de mâncare. Josh, ca întotdeauna, o șterge cu o batistă și îl privește cu ochi plini de afecțiune. Văzând mâna micuță a lui Peter strângând o furculiță, simte că inima îi va exploda.

Se plimbă încet prin sufragerie, ținându-l pe Peter în brațe, așteptând să adoarmă.

După ce îl culcă pe Peter, Josh curăță casa, face un duș și, în final, se așează cu o bere.

– Of!

Un suspin de satisfacție îi scapă. Nu are nicio plângere în legătură cu viața lui.

Gândul că Peter va crește și că într-o zi va pleca la facultate îl determină să lăcrimeze puțin, dar asta este încă departe în viitor. Își termină berea și se îndreaptă spre pat.

 

─ ▪ ─

 

Când sună telefonul, Josh dormea profund.

– Da, alo… Emma?

Se trezește instantaneu, alarmat de tristețea din vocea surorii sale. Verifică repede ceasul de pe noptieră, calculând diferența de fus orar.

– O, Josh… ce să fac?

– Ce s-a întâmplat?

Vocea Emmei se frânge când strigă:

– Mama a leșinat, suntem la spital!

– Poftim?!

Vocea lui Josh se ascuțește instinctiv.

– Emma, nu plânge. Vorbește rar. Ce s-a întâmplat?

La celălalt capăt al firului, sora lui plânge. Mintea lui se golește.

– Nu mai plânge și spune-mi. Ești la urgențe acum?

– Da… hm…

Emma plânge și mai tare. Josh strânge din dinți, dar așteaptă răbdător să se calmeze.

După ceea ce pare o eternitate, Emma reușește în sfârșit să spună că starea mamei lor s-a înrăutățit și că sunt la urgențe. Facturile medicale se adună.

– Mi-au spus și că depozitul meu se epuizează.

Josh expiră adânc, calculând deja banii pe care îi are. Dar, înainte să poată procesa pe deplin informația, Peter începe să plângă.

– Tati, tati.

Josh se grăbește imediat lângă fiul său. Uneori, Peter se trezește așa, întinzând mâna spre el.

– E în regulă, Peter…

Își leagănă fiul, plimbându-se prin cameră până când Peter se liniștește și adoarme la loc. Căldura trupului micuțului îi calmează anxietatea lui Josh, măcar pentru o clipă. Ținându-l strâns pe Peter, se așează pe canapea, privind în întuneric, pierdut în gânduri.

Are nevoie de bani. Repede.

 

─ ▪ ─

 

– Bună, Rose.

După ce bate în ea, Josh deschide ușa biroului și o salută.

Rose, așezată la birou și ocupată cu manichiura, ridică privirea surprinsă, apoi zâmbește larg.

– Bună, Josh. Arăți foarte drăguț azi.

Ca de obicei, el răspunde doar cu un zâmbet. Nu e fericit, l-a lăsat pe Peter încă adormit, iar când băiatul se va trezi și va vedea că el nu e acolo, va plânge. Se întâmplă în fiecare zi, şi nu devine niciodată mai ușor.

Josh vrea să fie alături de fiul său pe măsură ce acesta crește. Și-ar dori să poată, dar realitatea nu îi permite. Iar azi, angajata cu jumătate de normă care are de obicei grijă de Peter este liberă.

Vina este și mai grea pentru că a trebuit să-l lase pe Peter la casa doamnei Robert înainte să se trezească. Singurul ei venit este pensia, dar este o femeie bună. Are nepoți pe care îi vede rar și, din când în când, îi cumpără lui Peter jucării și îi coace prăjituri. Totuși, Josh știe că nu poate să-și lase copilul în grija unei femei în vârstă pentru prea mult timp.

În timp ce aruncă o privire spre ușa biroului lui Mark, Rose ridică capul.

– Șeful nu a ajuns încă. De obicei vine devreme. Vrei o cafea?

Josh zâmbește, puțin dezamăgit.

– Da, mulțumesc.

– Te rog să aștepți o clipă.

Rose se grăbește, părând ciudat de entuziasmată. Când Josh se așează pe canapea, un sentiment de neliniște îl cuprinde. Privirea lui rătăcește fără țintă, până când se oprește asupra ziarului de pe masă. Fotografia de pe prima pagină îi atrage atenția. Rose observă.

– Este procurorul din cazul Davis. Foarte chipeș, nu-i așa?

El conduce ancheta într-un caz de crimă din New York. Acuzatul este un Alfa cu o reputație proastă – bogăția și puterea tind să creeze dușmani. Dar cea mai mare sursă de intrigă este chiar procurorul.

Rose suspină admirativ în timp ce îi pune o cană de cafea în fața lui. Josh mormăie un mulțumesc rapid și ridică cana la buzele sale, dar ochii lui rămân pe fotografie.

Rose înclină capul.

– Ești un Alfa sau un Omega?

– Niciunul…

Alfa și Omega se diferenţiază în timpul adolescenței. Beta, însă, uneori nu se diferenţiază deloc.

Majoritatea Alfa și Omega sunt extrem de atrăgători, aproape în mod neobișnuit. Chiar și bărbatul de pe copertă se încadrează în acest standard. Josh, în ciuda lui, era captivat pentru o clipă, chiar dacă fotografia din ziar era de calitate slabă.

– Ești un Beta? E imposibil.

Rose se întoarce să-l privească, apoi tace repede. Este rar ca Beta să fie excepțional de arătoși, ceea ce i-a permis lui Josh să treacă neobservat.

Rose îi zâmbește nedumerită și se așează lângă el.

– Sunt foarte surprinsă. Un tip chipeș ca tine… Eram sigură că ești un Alfa.

Dezamăgirea ei este evidentă.

Josh a auzit asta de multe ori înainte.

Dar toți se înșeală. El este un Omega.

Și are un marcaj pe ureche care dovedește acest lucru.

De dragul muncii, își păstrează statutul secret. Nimeni nu angajează Omega ca bodyguarzi. Așa că îl ascunde. E ușor, oamenii presupun că e un Alfa la prima vedere.

Ia medicamente puternice pentru a-și suprima feromonii. Toată viața era încrezător că nu va fi descoperit.

Fără să-și dea seama, atinge semnul de pe ureche. Linia subțire a cicatricii este încă acolo. Dar nu se gândește la asta. Trebuie să continue să se deghizeze că este un Beta. Pentru că, în cele din urmă, toată lumea află ce este un Omega.

Singurul lucru pe care îl poate face este să amâne momentul cât mai mult posibil. De aceea poartă mereu căști de bodyguard sau găsește alte modalități de a-și acoperi urechile când nu lucrează. Nu poate risca să-și piardă slujba.

Un fior rece îi străbate șira spinării. Îl ignoră și își termină cafeaua.

– Câți ani împlinește Peter anul acesta? Nu e greu să crești singur un copil?

– Păi… merită.

Toată lumea din birou presupune că mama lui Peter l-a abandonat. Nimeni nu pune multe întrebări, așa că Josh nu trebuie să mintă. Până acum, a funcționat. Dar Rose pare curioasă, pentru că a trecut printr-un divorț acum câteva luni.

Ea ignoră răspunsul evaziv al lui Josh și se apleacă ușor spre el.

– Dar un copil nu are nevoie de o mamă? E încă atât de mic, fără niciun contact matern… nu-i așa?

Josh încruntă ușor sprâncenele. Nu este reacția la care se aștepta.

– Aşteaptă, Rose. Ești prea aproape.

Josh o avertizează, dar ea nu-l ascultă. Închide ochii și se apleacă, cu intenția clară de a-l săruta.

Josh ridică o mână, oprind-o chiar înainte ca buzele ei să-l atingă. Rose deschide ochii și își lipeşte buzele de palma lui.

– Rose, nu vreau asta.

Vocea lui este blândă, dar fermă.

Rose se retrage ușor, strângând ochii.

– Nu?

– Șeful ar putea intra în orice moment.

– Glumești?

Rose se încruntă.

– Ascultă! spune el.

– Pași. Vine încoace.

– Poftim?!

Rose tresare.

În acel moment, ușa se deschide brusc.

– Poftim?! Ce faci aici atât de devreme?

– O!

Salutul aspru al șefului o sperie pe Rose, determinând-o să se ridice și să-și aranjeze repede hainele.

Josh rămâne impasibil și îl salută pur și simplu.

– Bună, Mark.

– Mă așteptai?

Mark o privește pe Rose, care este agitată, apoi intră în biroul său. Josh îl urmează, închizând ușa în urma lui.

Mark suspină dramatic și se așează pe birou, privindu-l.

– Pot să-ți cer o favoare? începe Josh.

– Situația mea este… complicată. Știi că sunt tată singur.

Repetă aceeași minciună pe care a spus-o de atâtea ori, la fel cum a făcut cu Rose.

– Îți voi da banii înapoi odată ce mama mea se va recupera.

– Sigur? spune Mark, scoțând o țigară.

Josh s-a lăsat de fumat când l-a avut pe Peter și nu a mai atins o țigară de atunci. Instinctiv, face un pas înapoi pentru a evita mirosul înainte de a vorbi.

– Mark, poți să o faci?

– Cât?

– Zece mii de dolari?

Mark se îneacă în timp ce trage un fum și izbucnește într-un acces violent de tuse.

Josh se gândește pentru o clipă să-i facă resuscitare în caz că se agravează, dar Mark reușește în cele din urmă să respire din nou, privindu-l cu suspiciune.

– Pariezi cumva?

– Nu.

Josh clatină din cap, cu o expresie sinceră.

– Mama mea e bolnavă. Am nevoie de bani pentru ea.

– Ai spus că e bolnavă? Ceva legat de tensiunea arterială?

– Da… și a pierdut un rinichi. Sunt multe probleme.

Josh își păstrează vocea neutră. Nu vrea să manipuleze compasiunea lui Mark, ci doar prezintă faptele, cât mai simplu posibil.

– Între timp, facturile de spital se adună… Am economisit cât am putut, dar nu e suficient.

Mark nu spune nimic pentru o clipă, expirând un nor de fum.

O mică firmă de securitate își poate permite să împrumute atât de mult?

Mark ezită, apoi suspină.

– O să mă gândesc.

Nu spune nu. Dar suma este mare.

Josh se întreabă de ce se gândește măcar la asta.

– O să-ți plătesc înapoi cu munca mea.

Mark râde disprețuitor.

– Cât crezi că o să-ți ia să câștigi zece mii de dolari? Nu are sens.

Josh zâmbește ruşinat și părăsește biroul.

În spatele lui, Mark rămâne la biroul său, fumând cu o expresie serioasă.

 

─ ▪ ─

 

– Tati, miroşi a țigări.

Băiatul își ascunde fața în gâtul doamnei Robert imediat ce îl vede pe Josh și apoi își acoperă nasul cu mâinile. Când Josh se întoarce în grabă, Peter așteaptă și apoi întinde mâna. Băiatul îl îmbrățișează, iar Josh îl ridică în brațe.

– Bourr.

– Ha, ha, ha!

Când Josh suflă aer în gâtul lui, Peter nu poate rezista senzației de gâdilat și se zvârcolește în brațele lui. Băiatul pare să fi primit o jucărie nouă de la doamna Robert – o mașinuță strânsă în mâna lui mică, pe care Josh nu a mai văzut-o până acum.

– Tocmai am cumpărat-o. Când am trecut pe aici, am văzut-o și m-am gândit la Peter.

Josh nu poate refuza cadoul, așa că zâmbește și spune:

– Mulțumesc.

– Erai ocupată? Peter ți-a făcut probleme?

– Îmi place foarte mult să petrec timp cu Peter. Nu-ți face griji, e întotdeauna binevenit.

Zâmbetul ei este sincer. Doamna Robert, care trăiește din pensie, se gândește adesea la Peter și îi dă mici cadouri. Josh simte că ar trebui să-i răsplătească bunătatea. Apoi, observă că lumina din baie este stinsă. Privind peste umărul ei, vede holul slab iluminat și întreabă:

– Trebuie reparat ceva? Azi am puțin timp liber, așa că mă pot ocupa de asta.

Fața doamnei Robert se luminează de bucurie.

– Poți? O, lumina din baie trebuie reparată… și chiuveta nu se scurge bine.

– Bine. Mă duc să-mi iau uneltele.

Josh se duce acasă și se întoarce cu copilul într-un braț și sculele în celălalt, ca Peter să nu înceapă să plângă.

Între timp, doamna Robert se pregătește să coacă prăjituri. Josh se apucă să repare lumina din baie.

 

─ ▪ ─

 

Când se întoarce acasă cu Peter, este deja ora cinei. Doamna Robert i-a invitat să mănânce împreună, dar Josh a refuzat politicos, considerând că i-a pus deja destul în cârcă pentru o zi. În schimb, se întorc acasă cu o pungă plină de prăjituri proaspăt coapte.

Peter, nerăbdător, duce un biscuit la gură, dar Josh i-l ia repede.

– Nu! Trebuie să mănânci mai întâi cina.

Ochii lui Peter urmăresc prăjitura care se îndepărtează. Josh ezită o clipă, simțindu-se slăbit. Peter îl privește cu ochi triști, buzele lui mici ușor strânse.

Trei secunde. Atât este nevoie.

– Of!

Fiul său este prea drăguț și convingător. Cu o singură privire, Peter câștigă. Suflând în semn de capitulare, Josh îi înapoiază prăjitura. Apoi, în timp ce Peter mănâncă, îi șterge firimiturile de pe guriță și se grăbește să pregătească cina.

“Când mă va suna Mark?”

În timp ce îl hrănește pe Peter, mintea lui rămâne preocupată. Calculează cât mai are nevoie pentru avansul la spital și se întreabă dacă există o altă modalitate de a obține banii. Pierdut în gânduri, scapă lingura de câteva ori, fiind nevoit să ia una curată.

Sunetul soneriei îl readuce brusc la realitate. Își termină repede masa în două înghițituri și se îndreaptă spre ușă.

Soneria sună din nou.

– Scuze că am întârziat.

Imediat ce ușa se deschide, Mark intră fără să aștepte o invitație. Vizita lui neașteptată îl determină pe Josh să se tensioneze. Urmându-l, aruncă o privire spre Peter, care stă în scaunul lui de copil la masa din sufragerie, mâncând fericit biscuiți cu un pahar de lapte.

Pentru a nu-l speria pe Peter, Josh se apropie repede și îi dă un sărut pe frunte.

– Peter, este domnul Mark. Salută-l.

– Bună seara.

Abia atunci Peter îl salută. Mark îi răvășește părul băiatului fără să-și dea seama, înainte de a se întoarce spre Josh.

– Să vorbim.

Josh îl urmează în sufragerie, întrebându-l în timp ce merg:

– Ai mâncat?

– Da. Să trecem la afaceri?

– Bine.

Josh, care nu a mâncat încă, nu are timp să se gândească la propria foame. Conversația are prioritate. La urma urmei, este neobișnuit ca Mark să vină la el acasă, mai ales la ora asta târzie.

– Ah!

Chiar și după ce s-a așezat pe canapea, Mark nu vorbește imediat. Josh stă în fața lui, așteptând. Tăcerea se prelungește, dar el știe că nu trebuie să-l grăbească. În schimb, observă cu atenție expresia lui Mark. În cele din urmă, după ce pare o eternitate, Mark suspină.

– E vorba de serviciu.

După o altă pauză, continuă:

– Am un loc de muncă. Salariul este bun, iar condițiile nu sunt rele în general. De fapt, sunt chiar foarte bune. Întreaga sumă de care ai nevoie ți-ar fi plătită integral – o parte din ea în avans. Avansul va acoperi o bună parte, iar restul va veni după ce slujba se va încheia…

Josh ascultă cu atenție în timp ce Mark ezită.

– Dar…

Mark expiră, frecându-și tâmpla.

– Problema este cine a făcut cererea.

Josh rămâne tăcut, așteptând. Îl privește pe Mark cum se străduiește să rostească numele.

În cele din urmă, vorbește:

– Este Chase C. Miller. Îți amintești de el?

În clipa în care Josh aude numele acela, i se taie respirația.

Chase C. Miller.

Cum ar putea să-l uite vreodată?

Ochi violet intens. Părul blond natural care strălucește în soare. Un chip impresionant, cu trăsături ascuțite și bine definite. Un fizic înalt, zvelt și elegant.

Un Alfa dominant.

Hollywoodul nu a mai văzut niciodată un actor mai captivant. De la debutul său, cariera lui a luat avânt.

Dar pentru Josh, Chase C. Miller este mai mult decât o simplă celebritate.

El este bărbatul care l-a marcat.

Același bărbat care l-a lăsat însărcinat cu Peter.