Sunetul apei curgătoare se auzea din baie, despărţit doar de o ușă.

După ce partidele de amor animalic s-au încheiat, Amane l-a dat la o parte pe Kouki care persista și s-a ridicat în picioare. Pașii îi erau ușor nesiguri când a intrat în baie, închizând ușa.

Văzând cum spatele gol și încordat dispare, Kouki a aruncat prezervativul folosit și și-a pus cămașa și pantalonii, așezându-se pe canapea. Sprijinindu-și capul de pernă, s-a uitat la ventilatorul de tavan care se rotea încet, reflectând la “evenimentul special” care tocmai avusese loc.

Un coleg de muncă – partenerul său – și au făcut sex. Se cunoșteau de doar trei zile. Și era cu un bărbat.

Deși nu era lipsit de experiență, asta era prima dată când se întâlnea cu un bărbat.

Era neregulamentar în toate sensurile. Cu doar câteva ore în urmă, nu și-ar fi imaginat niciodată că se va întâmpla.

În această privință, întorsătura evenimentelor îi depășise așteptările.

Dar nu a regretat.

Descoperise că poate deveni atât de captivat în relațiile intime cu o altă persoană.

Era pentru prima dată când experimenta o astfel de excitare transcendentă, una care înlăturase orice rațiune și reținere. O excitare acută, primordială, care îi copleșise întreaga ființă.

(…Ar putea fi?)

Pe măsură ce trecea în revistă evenimentele, o anumită posibilitate îi apărea. Se gândise la ea chiar în timpul actului. Dar valurile de plăcere îi întrerupseseră șirul gândurilor.

(Asta era tot?)

Cântărind în mod cuprinzător diverșii factori, “asta” părea să fie singura concluzie plauzibilă.

Chiar când își dădea seama de asta, ușa de la baie s-a deschis. Amane a ieșit, cu partea superioară a corpului goală, cu excepția prosopului înfășurat în jurul taliei sale. Frecându-și părul umed cu prosopul, s-a apropiat de canapea.

Ridicând tricoul aruncat de pe jos, l-a tras pe cap, apoi a recuperat pantalonii și a intrat în ei, încheindu-i. În timp ce Amane făcea asta, Kouki l-a strigat.

– Honjou-san, ești un Omega?

Unul dintre motivele pentru care bănuia acest lucru era excitarea bruscă și intensă a lui Amane – genul de stare intensificată care ar fi puțin probabil pentru un Beta. Asta trebuia să fie o căldură.

Iar celălalt indiciu era  umezeala din spate, o caracteristică a Omega datorită uterului din rect, care secretă lichid lubrifiant atunci când este în călduri.

“…”

– Deci ești un Omega.

Amane, care nu răspunsese până atunci, a aruncat în sfârșit o privire în direcția lui Kouki. Privirea îi era rece și expresia îi era goală. Nu exista niciun semn al tulburării de a fi prins.

Proaspăt spălat și liniștit, Amane părea să fi șters orice urmă a plăcerii anterioare, îmbătătoare. Văzând această detașare de gheață, în contrast cu miezul încă arzător al lui Kouki, el se simțea gol.

Dar știa că nu putea doar să se bucure de satisfacția de după. Acum că se ajunsese la asta, erau multe lucruri importante pe care trebuiau să le discute.

– Și tu ești un Alfa?

Fără să-și dezvăluie propria categorie, Amane întorsese întrebarea împotriva lui. Kouki a recunoscut pur și simplu:

– Da.

Trebuia să fie sincer cu el însuși dacă voia ca și Amane să se deschidă. Și dacă Amane observase dezvoltarea “nodului” său în timpul intimității lor, nu avea niciun rost să nege.

– Deci ai intrat brusc în rut din cauza căldurii mele.

Rut, căldura acută care apare numai la Alfa față de Omega, era cauza probabilă a excitației sale bruște.

– Este probabil… E prima dată când mă simt așa, a spus Kouki.

– Înțeleg, a spus Amane, ridicând o sprânceană.

– Sincer, nu prea îmi pasă de preferințele tale sexuale. Dar vreau să știu de ce un Alfa ca tine a fost repartizat ca ofițer de poliție obișnuit în secția noastră de poliție.

O durere ascuțită i-a străpuns pieptul lui Kouki. Credea că s-a obișnuit cu limba acidă a lui Amane. Dar tot reușea să-l doară.

Dar știa că trebuie să pună toate cărțile pe masă în acest moment.

Străduindu-se, Kouki a dezvăluit adevărul.

– Numele meu real este Shutou.

– Shutou?

Amane a reacționat cu o tresărire, întorcându-și trupul spre Kouki. Fixându-l cu o privire severă, a întrebat:

– Nu-mi spune… familia Shutou?

– Așa este. Familia Shutou.

– Ah! Dintre toți oamenii, Shutou!

Dându-și bretonul pe spate cu un gest neglijent, Amane a continuat.

– Am crezut că hainele tale elegante și manierele tale rafinate sunt un pic ciudate. Dar nu mi-am imaginat niciodată că ești un Alfa. Cu atât mai puțin un urmaș al familiei Shutou și că vei fi repartizat ca un polițist de rând. Asta nu e normal.

Încruntat, Amane a ascultat explicațiile lui Kouki:

– Să devin ofițer de poliție era visul meu încă din copilărie. Părinții mei erau împotrivă. Dar fratele meu mai mare m-a ajutat să intru la Academia de Poliție. Cu toate astea, m-am înscris folosind numele de fată al mamei mele, Kariya, pentru a ascunde numele Shutou.

– Desigur. Dacă presa ar afla, ar fi un scandal uriaș. Și ai fi inutil pentru munca la poliție. Cine mai știe despre trecutul tău?

– Comandantul grupei, superintendentul și inspectorul șef sunt la curent.

Buzele bine conturate ale lui Amane se răsuciră în semn de înțelegere.

– Înțeleg. Deci de asta m-au lipit de tine. Planul bătrânului era să mă forțeze să lucrez cu tine pe teren, în speranța că-ți vei băga coada între picioare și vei fugi. Am dreptate?

– Superintendentul – vrei să spui că a avut un astfel de motiv?

– Ce altceva ar putea fi? Tu, un Alfa dintr-o familie prestigioasă, devenind un polițist de rând? Nu ești nimic altceva decât o responsabilitate pentru departament. Dacă te-ai fi mulțumit cu o carieră birocratică ca un Alfa adevărat, erau fericiți. Dar cu entuziasmul tău misterios, ești doar o pacoste pentru munca efectivă. Vor să scape de tine cât mai repede posibil.

Tresărind la critica mușcătoare, Kouki a afirmat:

– Chiar dacă sunt o pacoste, nu voi renunța.

– Desigur că Alfa-sama nu ar vrea să fie o povară, a rânjit Amane, accentuând onorificul.

Neputând să se abțină, Kouki a întrebat:

– Honjou-san, ce părere ai despre Alfa?

Apropiindu-se de raft, Amane a luat un pachet de țigări.

– Sunt elita privilegiată, sus în nori, a spus el disprețuitor, rupând pachetul.

– Aș dori să-ţi aud părerea personală, nu doar un punct de vedere general.

Punându-și o țigară între buze și aprinzând-o, Amane a exhalat o dâră de fum.

– Nu-mi plac, mormăi el încet.

“…”

– Aș prefera să nu am nimic de-a face cu ei.

Deși Kouki bănuise asta, auzul respingerii categorice îl înțepa adânc în stomac. Această senzație de durere în piept și de greutate în stomac nu se asemăna cu nimic din ceea ce simțise până atunci.

Se pare că sexul cu Amane a declanșat un fel de schimbare în el.

Încă nesigur de natura acestei schimbări, Kouki a respirat adânc, liniștit.

Să se gândească la asta nu l-ar ajuta. Pentru moment, trebuia să înțeleagă situația la îndemână.

Menţinându-şi hotărârea, a continuat.

– Lasă-mă să revin la întrebarea mea inițială. Honjou-san, ești un Omega, aşa e?

– Dovada?

– Înainte și în timpul întâlnirii noastre sexuale, emiteai feromoni Omega. Iar secreția din rectul tău este o caracteristică a bărbaților Omega cu uter.

Amane a pocnit din limbă, ca și cum ar fi recunoscut.

– Și dacă sunt?

– Poziţia ta de Omega este cunoscută publicului?

– Pe naiba!

Amane a ridicat din umeri.

– Nimeni nu știe… în afară de tine.