– Serios?

Brusc, atmosfera s-a relaxat, iar mirosul puternic de feromoni care se răspândise s-a diminuat. Ochii aurii ai lui Grayson, care străluceau, au revenit rapid la culoarea violetă inițială. Când Dane și-a dat seama că şi Grayson încetase să mai emită feromoni, bărbatul a tresărit și s-a clătinat înapoi, retrăgându-se în grabă fără să-și ia rămas bun. Dane nu a putut decât să se uite la spatele lui uluit. Și apoi, doar Dane și Grayson au rămas în cameră.

Dane a scos un alt suspin profund. Capul îl durea, dar sursa durerii de cap nu dispăruse din fața ochilor lui. A apucat berea călduță și a băut jumătate dintr-o singură înghițitură, apoi a pus sticla jos cu un zgomot surd și și-a șters gura cu brațul.

– Cum ai găsit locul ăsta?

Vocea liniștită a lui Dane era întâmpinată de răspunsul ironic al lui Grayson.

– Te pot găsi oriunde, până la urmă suntem iubiți.

– Du-te naibii!

Dane ridică degetul mijlociu. Dar Grayson continuă să zâmbească, fără să dea niciun semn că ar vrea să ofere o explicație reală. Cum a făcut-o? Era ridicol să creadă că şi Grayson îi strecurase cumva un cip în trup fără ca el să știe.

“Oare a angajat pe cineva să mă urmărească?”

Deocamdată, asta părea cea mai plauzibilă explicație. Enervat, Dane îl privi furios pe Grayson și strânse din dinți.

– Ar fi trebuit să stai departe după ce am terminat programul, de ce mă mai deranjezi?

Cuvintele lui, rostite printre dinți, erau pline de enervare. Între timp, Grayson a reacționat firesc.

– Dane, a fi iubiți nu e ca și cum am apăsa pe un buton pentru a ne conecta și deconecta după bunul plac.

Spre surprinderea lui Dane, Grayson vorbea ca și cum i-ar fi explicat unui copil.

– A fi iubiți înseamnă asta: a aparține unul altuia toată ziua.

Apoi Grayson a zâmbit larg și a adăugat:

– Desigur, tot ce am eu este și al tău.

– Nu mă prosti!

Dane a înjurat din nou. Îl suportase pe Grayson agățându-se de el în stația de pompieri, dar acum trebuia să se ocupe de el chiar și după muncă? Încerca să-l înnebunească?

– A încerca să fii împreună nu e același lucru cu a fi împreună.

Dane a accentuat în mod deliberat fiecare cuvânt.

– Abia începem să ne cunoaștem. Cu cine fac sex nu te privește. Tu poți să faci sex cu altcineva, aşa e?

Era același lucru pe care Grayson îl spunea adesea. Chiar și când se întâlnea cu cineva pe care îl considera partenerul său predestinat, mergea la petreceri și făcea sex cu mai multe persoane, totul din cauza feromonilor săi. Și de fiecare dată, partenerii lui îi înțelegeau natura specială și treceau cu vederea…

Era absurd, dar acum situația se inversase complet. Acum Grayson era cel care avea nevoie să facă sex din cauza feromonilor săi, în timp ce Dane era cel care se lăsa pradă unui comportament nesăbuit. Între timp, Grayson nu mai făcuse sex și nici măcar nu sărutase pe nimeni de peste o lună.

Era ridicol, dar nu avea de ales. Chiar și acum, singurul care o putea excita pe Virginia era Dane. Chiar și când era înconjurată de feromoni Omega la petrecerea feromonilor, Virginia nu reacţionase deloc.

Așadar, exista o singură soluție.

– Trage-mi-o!

Dane înlemni. Când era pe punctul de a duce din nou sticla de bere la gură, cuvintele imprevizibile oprindu-l. Încet, se întoarse să-l privească pe Grayson, fața lui contorsionându-se în timp ce vorbea.

– Poftim?!

Grayson a sugerat firesc:

– Fă-o cu mine. Aşa trebuie, nu-i aşa?

Dane îl privi în tăcere. Muzica tare îi răsuna în urechi.

♪ O, penisul tău se potrivește perfect în orificiul meu. O, penisul tău. Vino în mine. O, penisule. M-am deschis larg pentru tine… ♪

Grayson zâmbea larg, de parcă era pregătit pentru orice. În timp ce îl privea, versurile cântecului păreau să-i pătrundă în urechi lui Dane.

♪ O, penisule. Ia-mă. O, penisule. Ia-mă prima dată… ♪

– Ah!

Fața lui Dane a devenit cenușie într-o clipă și și-a acoperit gura. Văzând asta, venele i-au ieșit în evidență pe tâmple lui Grayson.

– De ce reacționezi așa? Ți-e rău?

Părând cu adevărat supărat, feromonii lui Grayson deveniseră mai puternici în jurul lor. Dane flutură repede mâna liberă.

– Nu, eu… Am băut prea mult…

Dane era surprins de propria sa scuză, dar Grayson i-a tăiat fără milă calea de retragere.

– Ai băut doar jumătate de bere.

“Nenorocitul naibii.” Stomacul îi era răvășit de enervare. Dane își șterse gura cu brațul și îl privi furios pe Grayson.

– De cât timp mă urmărești?

– De la început.

Grayson răspunse fără ezitare, stând în picioare cu încrederea lui obișnuită. Dane rămase din nou mut. Cum putea tipul ăsta să fie atât de nerușinat?

– Nu erai un Alfa suprem?

– Și?

Dane își strâmbă fața și întrebă.

– Deci o să mi-o tragi? Vorbești serios? Oricum nu o să simți nimic.

– Păi, nu vom ști până nu încercăm.

Grayson a adăugat cu încredere:

– Cunosc pe cineva care o face doar pe la spate. Spune că geme de plăcere.

“Alt nebun…”

Dane auzi sunetul sângelui care îi vâjâia în cap.

Pentru o clipă, s-a gândit că, dacă îl urmează pe Grayson, s-ar putea să se plictisească atât de tare, încât să fugă. Dar gândul acela era repede înlăturat. Doar imaginându-și asta, simțea că trupul său se micșorează și dispare, darămite să se întărească…

Dacă nemernicului ăsta chiar îi place și se implică și mai tare decât acum?

Un fior îi străbătu șira spinării în timp ce își imagina asta, dar cu Grayson Miller, orice părea posibil. În acel moment, Dane voia doar să renunțe la tot.

– Pleci?

În timp ce Dane se îndrepta cu greutate spre ușă, Grayson îl urmă repede și îl întrebă. Fără să spună nimic, Dane scoase telefonul pentru a chema un taxi, dar Grayson, văzând gestul peste umăr, remarcă firesc:

– Pot să conduc chiar dacă beau.

– Ce naiba spui, nebunule… mormăi Dane cu voce obosită, dar lui Grayson nu-i păsa.

– E adevărat. Nu mă îmbăt nici dacă beau sau iau droguri. Știi că asta e firea mea, aşa e? Și acum, n-am băut niciun strop, așa că poți avea și mai multă încredere în mine.

Dane îl privi cu sprâncenele încruntate, parcă întrebându-l:

– Și ce dacă?

Grayson zâmbi larg și răspunse:

– Te duc cu mașina ta.

Dane se uită fix la fața lui pentru o clipă. Grayson întinse mâna după chei cu un zâmbet larg. Deși priveliștea îi provoca greață, nu era de fapt o ofertă rea. Putea economisi banii de taxi și nu ar fi trebuit să ia altul a doua zi pentru a-și recupera mașina.

După ce cântări pro și contra, Dane se uită urât la Grayson. Acesta stătea încă acolo, cu mâna întinsă. În cele din urmă, scoase cheile din buzunar și le lăsă să cadă în palma lui Grayson. Grayson le prinse din zbor, zâmbind.

– Mergem, atunci? Spre căminul nostru dulce.

– Hei!

– La motelul tău.

După ce Dane i-a răspuns cu o remarcă dură, Grayson s-a corectat repede. O mică neatenție și s-ar fi transformat în altceva. Dane, într-un acces de furie, a ridicat piciorul și l-a lovit pe Grayson în fund cu coapsa.

Din fericire, în timpul călătoriei, Grayson nu a mai adus în discuție alte subiecte. A bătut doar cu degetele pe volan și a cântat un cântec. Cântecul se numea “Sâni, sâni”.

“La naiba, cine naiba l-a compus?”

Dane era sătul de refrenul nesfârșit. Stătea pe scaunul pasagerului, așteptând doar să ajungă acolo cât mai repede posibil. Când mașina s-a oprit în sfârșit în parcarea motelului, era complet epuizat.

Grayson a coborât, a încuiat mașina și i-a dat cheile lui Dane. Luându-le repede, Dane nu s-a uitat înapoi și s-a îndreptat spre interior. Privindu-l, Grayson a strigat:

– Noapte bună, iubitule!

Dane nu a răspuns. A ridicat doar degetul mijlociu în timp ce se îndepărta. Grayson a rămas nemișcat, până când Dane a ajuns la scări și a deschis ușa camerei sale de la etajul al doilea.

În cele din urmă, când Dane a intrat singur în camera de motel după ce a făcut un duș și s-a întins lângă Darling, cuvântul “sâni” i-a răsunat în urechi până când a adormit.