– Unde naiba s-a dus? Puştiul ăla!

– Nu face nimic, dar nici măcar nu poate sta locului.

– E evident. Probabil s-a dus la vreo fată din cartier și face sex.

Nimeni nu putea nega asta. Văzuseră cu toții cât de dezordonat era Grayson. Mai mult, indiferent cât de mult încercau colegii lui să-l omoare, lui nu-i păsa.

– Hai să plecăm.

Ezra, care până atunci tăcuse, a vorbit brusc. Toți l-au privit surprinși, iar el a spus cu voce aspră, cu o expresie neobișnuit de furioasă pe față.

– Nu e un copil. Vin și eu. Cui îi pasă dacă cere unei fete să-l ducă cu mașina, cheamă un Uber sau merge pe jos? E vina lui că o seduce și dispare în timp ce noi lucrăm. Nu avem niciun motiv să mai suferim, să mergem!

Când Ezra, care rareori își arăta furia atât de deschis, a vorbit repede, restul băieților au rămas pentru o clipă uimiți, dar în curând erau cu toții de acord, de parcă ar fi așteptat asta.

“De ce naiba ar spune Ezra așa ceva?”

– Bine.

– Sunt de acord, să mergem! Puștiul ăla poate să-și rezolve singur problemele!

Au urmat cuvinte de aprobare, și s-au urcat repede în mașină, de parcă ar fi așteptat asta. Dane nu a spus nimic, dar motivul era că nu nu-l privea. Voia doar să se întoarcă și să se odihnească, așa că s-a lăsat pe spate în scaun.

Mașina a plecat fără să se gândească de două ori, și a trecut o zi întreagă până când au aflat că Grayson Miller dispăruse.

─ ▪ ─

– Dacă duceţi lipsă de personal, ar fi trebuit să-l găsiți și să-l aduceți înapoi! De ce înjuraţi și veniți aici? Sunteți camarazi? Sunteți o echipă? Ieșiți și muriți, nemernici nerecunoscători!

Wilkins nu putea ridica privirea la mustrarea șefului și se uita în tăcere la podea. Nici măcar nu era acolo, dar nu putea evita responsabilitatea pentru că era șeful echipei. Când Wilkins ieși din birou după ce era mustrat mult timp de șef, se simţea pierdut.

– Domnule Wilkins…

Membrii echipei nu știau ce să facă în timp ce îl priveau pe șeful echipei clătinându-se înapoi. Se uitau doar unii la alții și nu puteau continua să vorbească, dar Wilkins, care își înclină capul pe spate și își acoperi fața cu ambele mâini, scoase un suspin profund și se uită în jur la băieții care se adunaseră.

– Deci, Miller nu v-a sunat încă?

– Da, așa este.

La început, am crezut că era doar absent fără permisiune. Am crezut că pur și simplu se răzgândise și își pierduse interesul, iar toată lumea era fericită, dar, din păcate, asta nu a durat mult. Șeful a observat că şi Grayson nu era nicăieri, şi l-a tot căutat.

După aceea, șeful s-a enervat când a confirmat că Grayson Miller dispăruse cu o zi înainte, fără să mai menționăm că nu răspundea la telefon. Abia atunci toată lumea și-a dat seama că Grayson dispăruse cu adevărat. Credeau că dispăruse cu o zi înainte, dar, în realitate, problema începuse deja atunci. “O, ar fi trebuit să-l caut mai amănunțit.” Mai târziu a regretat, dar era deja prea târziu. Incidentul devenise deja prea grav.

– Miller nu e adult? Și uite ce statură are. Cine ar face rău unui tip atât de mare? Probabil a dispărut doar pentru că nu voia să iasă în evidență.

DeAndre se plângea în atmosfera sumbră. El încă credea că dispariția lui Grayson era o speculație ridicolă. Desigur, și ceilalți aveau opinii similare, dar era prea lipsit de tact să o spună cu voce tare. Așa cum era de așteptat, Wilkins l-a privit cu severitate și a scos un strigăt aspru.

– Idiotule! Nu știi de ce Alfa supremi au mereu gărzi de corp? Știi câte grupuri criminale se specializează în a-i viza pe acei copii? Începând cu cei care comit acte de terorism sub pretextul voinței unui zeu sau ceva de genul ăsta, și apoi îi amenință constant că îi vor răpi! Și totuși tu pari atât de liniștit? De unde știi prin ce trece Miller în acest moment?!

Băieții care se adunaseră în jur erau amețiți de țipetele asurzitoare. Unii chiar se clătinau, iar unul dintre ei, încă incapabil să înțeleagă situația, a coborât mâinile care îi acopereau urechile și a deschis gura.

– De ce răpești un astfel de tip? Pentru bani?

– Pentru spermă.

Celălalt tip șopti cu reticență.

– Sperma unor Alfa supremi este scumpă. Toată lumea vrea gene excelente.

– Nu, atunci ar trebui să ai gărzi de corp, de ce ești singur…

De data asta, DeAndre s-a plâns, apoi a tăcut repede, ca și cum ar fi avut un şoc, realizând:

– Ups!

Dar era deja prea târziu și, în mod natural, înţelepciunea lui Wilkins a revenit.

– Ce ați făcut cu toți oamenii ăștia din jurul vostru?! Suntem mai răi decât agenții de pază privați? Voi, pompierii care protejați această țară, sunteți mai răi decât bodyguarzii! Și meritați să fiți numiți eroi de către cetățeni?

Toată lumea a tăcut din nou. Ezra, care era mai priceput decât DeAndre în a gestiona situațiile, a făcut un pas înainte.

– Să facem mai întâi ce putem. Adică, să raportăm la poliție…

Nu putea ignora responsabilitatea sa ca cel care a sugerat să se întoarcă mai întâi. A încercat să facă o sugestie pentru a rezolva cumva problema, dar înainte să apuce să termine, a urmat o reacție violentă.

– Poliția? Poliția?

– Nebunie! Poliția? Ce pot face tipii ăia incompetenți?!

– Ce pot face tipii ăia și noi nu?

– Dacă poliția poate găsi într-o zi, noi putem găsi într-o oră! Unde aduci poliția?

Ezra s-a retras imediat în fața protestelor. A regretat că a spus ceva inutil, dar resentimentul său a continuat. Ei au disprețuit fără milă grupul de polițiști, care erau de obicei dușmani. Desigur, poliția îi disprețuia întotdeauna, așa că nu era nimic diferit.

– Bine, bine. Calmați-vă, toată lumea.

Wilkins, care ridică ambele mâini pentru a-i liniști pe uriași, deschise gura cu o expresie mult mai calmă.

– Dacă poliția poate să o facă, și noi putem. Nu, știm cu toții că putem să o facem mult mai repede și mai precis, nu-i așa? Bine, deci. Mă gândeam la ce ar trebui să facem mai întâi. În primul rând, nu există un răspuns în zona în care a dispărut Miller? Să mergem acolo, bine? Bine, să mergem. Repede, repede.

Mai întâi, Wilkins, care era în frunte, a continuat să fluture mâna înainte și înapoi, îndemnându-i să se grăbească. Cei adunați nu au avut de ales decât să strige și să sară în mașină, așa cum li s-a spus. Ultimul care a urcat era Dane, care avea o expresie foarte încruntată.

“Mă enervezi cu fiecare lucru mărunt.”

Dane stătea pe scaun, strângând din dinți și scuturând zgomotos un picior. De când îl cunoscuse, nemernicul ăla îl enerva de fiecare dată. Când trebuia să fugă repede, el elibera feromoni pentru a-și înnebuni Omega, iar când spunea brusc că vrea să devină pompier și îl punea să participe la o cursă ridicolă, sau când făcea sex într-un bar, el apărea brusc și îl întrerupea. De fiecare dată când se gândea la Grayson Miller, nu-i veneau în minte decât amintiri neplăcute.

“Ar fi trebuit să dispară în liniște dacă voia să dispară, dar face atâta zarvă și mă deranjează din nou.”

– Ah, la naiba!

Când Dane a înjurat aspru, băieții care se aflau în mașină cu el l-au privit surprinși. Nu era obișnuit ca Dane să înjure atât de tare și în mod repetat. Au tăcut și au observat expresia lui Dane, gândindu-se că judecata lui trebuie să fi fost destul de distorsionată. Și până când au ajuns la destinație, Dane a înjurat ocazional și nu și-a ridicat sprâncenele încruntate.

Oamenii care stăteau liniștiți în casele lor au ieșit unul câte unul, surprinși de sunetul puternic al sirenei care a răsunat brusc în satul liniștit. Când și-au dat seama că erau pompierii care veniseră cu o zi înainte, erau din nou surprinși și au început să șoptească.

– Ce s-a întâmplat?

– Nu e niciun incendiu, dar oare pisica altcuiva s-a urcat în copac?

– E aceeași echipă de ieri? A venit și pompierul acela sexy? Nu l-am văzut ieri.