– La naiba!

Mormăind încă o înjurătură, Dane și-a mutat privirea și l-a văzut pe Grayson uitându-se la el cu ochi mari. Acesta era înlemnit în aceeași mișcare, așezând șuncă și ouă pe o felie de pâine, clipind din ochi ca și cum nu ar fi știut cum să reacționeze. Simțindu-se ruşinat, Dane s-a scărpinat în cap și a mormăit:

– Scuze, mănâncă.

Văzând că şi Grayson era încă înlemnit pe loc, continuând abia acum să-și îndeplinească sarcin, Dane îl observă în tăcere pentru o clipă, apoi suspină în timp ce se lăsă pe spate și privi tavanul. Era o problemă încheiată și nu mai era nimic de făcut acum. Spera doar că totul se va liniști în tăcere.

– De ce naiba a venit tipul ăla aici?

La întrebarea lui Dane, Grayson se întoarse să-l privească din nou. Dane continuă cu răbdare.

– Keith Pittman.

– A!

Grayson răspunse cu zâmbetul lui firesc, fără să ezite.

– Pentru că e un cavaler.

“Așa cum mă așteptam”, gândi Dane. Știa că omul acela nu va lăsa lucrurile să rămână aşa, dar faptul că a apărut cu elicopterul a depășit orice imginaţie.

Probabil că e foarte supărat.

Dar, privind partea bună a lucrurilor, asta ar trebui să ajute la rezolvarea rapidă a situației. Din moment ce era menționat Yeonwoo, acel bărbat nu ar sta niciodată cu mâinile în sân, lăsând lucrurile în voia lor.

– Ne-a avertizat să nu ne mai implicăm în problemele lui Yeonwoo.

Așa cum se aștepta.

Grayson zâmbi în timp ce spunea asta, iar Dane doar clipi. Era rezultatul firesc. Incidentul ăsta se va încheia așa, dar…

Problema era că ajunsese să se ofere voluntar pentru ceva total imprevizibil.

─ ▪ ─

Când auzise prima oară cuvintele “vacanță de o săptămână”, lui Dane i se păruse grozav. Își imaginase cum va sta întins lângă piscina mare și frumoasă în aer liber, înotând și făcând plajă, iar buzele i se curbară automat la gândul acesta. Dar, chiar în timp ce își imagina asta, căpitanul a stabilit condițiile.

– Vei merge să faci muncă de voluntariat.

În clipa în care a auzit acele cuvinte, sentimentul de relaxare pe care îl avusese până atunci s-a transformat în enervare.

– Căpitane!

– Du-te și fă-o!

Ca un strigăt, vocea căpitanului răsună, determinându-l pe Dane să ezite o clipă. Fără să piardă ocazia, căpitanul continuă repede:

– Știi cât de haotică e situația la pompieri din cauza voastră? Reporteri, paparazzi, toți s-au adunat în jur! Apelurile curg în valuri! Apeluri glumă, apeluri obscene, apeluri de urgență – toate vin, și totul din cauza ta și a lui Miller! Mă înșel?!

Presiunea din partea căpitanului era prea mare pentru Dane, iar acesta mormăi resemnat.

– Ai dreptate.

– Vezi?

Căpitanul, acum în plină forță, a continuat cu o atitudine aprinsă.

– Îți voi trimite datele și locațiile prin e-mail. Finalizează totul repede și raportează-mi când ai terminat!

– Am înțeles.

Dane răspunse slab, iar căpitanul adăugă:

– Spune-i același lucru și lui Miller. Îi voi trimite locația separat, așa că asigură-te că o verifică.

La auzul acestor cuvinte, Dane ezită.

– Miller și cu mine… lucrăm separat?

– Desigur, nu vă las să stați împreună! Ce se întâmplă dacă provocați un alt incident? Despărțiți-vă! Nu mai stați unul lângă celălalt!

Dar asta nu era tot.

– Dacă vă mai văd o dată împreună, amândurora vi se va reduce salariul timp de șase luni!

– Căpitane!

– Un an!

Căpitanul a închis imediat telefonul. Dane s-a uitat la telefonul său mobil cu o expresie amețită.

Și acum…

─ ▪ ─

Dane era cufundat în gânduri, cu o expresie serioasă. Puiul de câine din fața lui, care vorbea firesc despre luna de miere, era clar că nu primise încă vestea. Când o să-și verifice prostul ăsta e-mailul? Oare nu l-a verificat deloc?

– Ah!

Expirând un suspin aproape ca o respirație profundă, Dane aruncă o privire spre fața lui Grayson. Era timpul să facă anunțul bombă. Era puțin nervos, întrebându-se cum se va schimba zâmbetul luminos al lui Grayson.

– Căpitanul ți-a trimis un e-mail.

– Serios?

Grayson părea dezinteresat, iar Dane a continuat:

– Verifică-l. Eu o să continui.

– Poftim?!

Fără să-i dea lui Grayson șansa să reacționeze, Dane strânse repede vasele și ieși din bufet. Realizând că micul dejun îi rămăsese pe masă, Grayson se așeză repede la loc și își termină masa. După ce strânse vasele, îl urmă repede pe Dane pe hol.

– Dane, unde te duci? Vin cu tine.

Văzând că Dane era gata să plece, Grayson îl strigă în grabă. Dane îl ignoră, trecând pe lângă el spunând rapid:

– Verifică-ți e-mailul.

– Ce e-mail?

După ce a aruncat o privire între telefonul său și Dane, Grayson a deschis e-mailul enervat, doar pentru a înlemni din cauza șocului.

– Ce e asta?

Ignorând strigătul panicat care venea din spatele lui, Dane a ieșit în grabă din conac. Înainte ca şi Grayson să apuce să-l ajungă din urmă, Dane a pornit repede mașina și s-a îndreptat spre destinația sa. Când Grayson l-a urmărit, mașina lui Dane dispăruse deja fără urmă.

“La naiba, fir-ar să fie.”

Grayson, cu fața contorsionată de furie, apăsă accelerația. După ce evaluă situația, prima lui oprire era, desigur, stația de pompieri. Intenționa să-l confrunte pe căpitan și să-l convingă să-și retragă ordinul ridicol, dar era imposibil. Așa cum îi spusese mai devreme lui Dane, zona din fața stației de pompieri era plină de reporteri și paparazzi. Dacă ar fi coborât din mașină, nu numai că nu ar fi reușit să se întâlnească alături de căpitan, dar era asaltat de ei, incapabil să facă ceva.

“La naiba!”

Grayson a lovit cu pumnul volanul, dar nu putea face nimic. Ca să înrăutățească lucrurile, e-mailul avea atașat un avertisment suplimentar.

Dacă vreunul dintre ei nu își îndeplinește corespunzător sarcinile de voluntariat, amândoi vor avea salariul redus.

Desigur, lui Grayson nu-i păsa deloc de avertisment. Dar pentru Dane, era altfel. Dacă reducerea salariului era aplicată din cauza lui Grayson, Dane l-ar fi strâns de gât fără ezitare.

Cu greu, Grayson strânse din dinți și se îndreptă spre prima locație. După ce era chinuit toată ziua, era în sfârșit pe drumul spre casă. Asta nu mergea. Trebuia să elaboreze un plan împreună cu Dane. Era necesar să găsească o soluție, orice soluție. Dane n-ar fi vrut asta…

– Nu.

Dar Dane a respins imediat ideea lui Grayson cu o hotărâre fermă.

Plecând primul și îndreptându-se direct spre destinație fără să piardă timpul, Dane era deja acasă, făcând un duș și sorbind bere. Grayson, pe punctul de a protesta, era întâmpinat de tonul indiferent al lui Dane.

– O să se prelungească dacă tot insiști. Nu e doar asta, s-ar putea chiar să ți se reducă salariul. Taci din gură și fă ce ți se spune. O săptămână trece repede.

– Dar nici măcar nu mergem împreună, mergem separat…

– Fă-o și gata.

Dane a suspinat și a dat din cap.

– Căpitanul e încăpățânat. Odată ce ia o decizie, nu se răzgândește niciodată. Nu are rost să discutăm despre asta.

Probabil că avea dreptate. Dar Grayson nu putea pur și simplu să renunțe. Le mai rămăsese mai puțin de jumătate din timpul convenit. O săptămână era incredibil de crucială. Dacă nu reușeau să treacă peste asta…

– Dacă tăcem din gură trei sau patru zile, căpitanul va începe să cedeze. Putem vorbi din nou cu el după aceea.

Grayson ezită și se uită la el. Dane, sorbindu-și berea, continuă:

– Cumpără-i ceva de băut și vorbește cu el. Va fi ușor de convins. Problema e momentul potrivit.

Dane îl privi pe Grayson din colțul ochiului și zâmbi șiret. Era o expresie care arăta clar că punea la cale ceva.

– O să vezi, bătrân nenorocit! Chiar crezi că o să fac o săptămână de voluntariat așa?

– Dane! Așa te vreau! exclamă Grayson, strângând mâinile, plin de bucurie.

Soneria de la ușă sună, răsunând prin toată casa, iar amândoi se opriră din ceea ce făceau. Grayson se uită la Dane pentru o clipă, apoi înclină capul și se îndreptă spre hol. Dane, încă îmbrăcat în pantaloni de antrenament, cu doar un prosop aruncat peste umăr, se îndreptă spre balcon, confuz.

Întinzându-se să privească în jos, văzu câteva mașini necunoscute parcate în fața casei. Oameni care păreau a fi gărzi de corp erau împrăștiați peste tot. De îndată ce îi văzu, Dane își încruntă sprâncenele.

Nu se poate…

Simțindu-se neliniștit, se îndreptă spre hol, ducându-se spre scări. După ce se ascunse în spatele peretelui, se uită în jos și își dădu seama repede ce se întâmplă.

Exact cum se temuse.

Dane a făcut o grimasă și a suspinat. Îl văzuse pe Ashley Miller stând la doar câțiva pași de Grayson, care îl ținea strâns în brațe.