Nu mai era posibil.

Grayson știa instinctiv că, dacă ar fi trecut această linie, Dane ar fi opus imediat rezistență. Poate că relația lor s-ar fi deteriorat iremediabil.

Dar chiar și așa, Grayson nu putea să se retragă atât de repede. Dacă renunța acum, nu ar fi aflat niciodată nimic despre Dane. Ce ascundea acest om? Ce fel de trecut era îngropat în interiorul lui? Grayson voia să afle. Chiar dacă asta însemna să-și riște viața.

– Dane.

De data asta, Grayson îi spuse numele pe un ton mai blând.

– Suntem iubiți. Nu ar trebui să existe secrete între noi. Chiar și acum, încă nu știu nimic despre tine. Câți membri are familia ta? Cum era copilăria ta? Nici măcar nu știu ce fel de gogoși îți plac. Este bine așa? Iubiții ar trebui să împărtășească totul, chiar și cele mai mici lucruri, unul cu celălalt.

Ceea ce spunea era parțial adevărat. Majoritatea oamenilor își construiesc relațiile în acest fel. Dar acea “majoritate” putea fi o capcană.

Dane se ridică încet. Când își îndreptă trupul, părea mult mai înalt decât înainte.

– Nu ai dreptul ăsta, prostule. Nici tu, nici altcineva din lumea asta nu are dreptul ăsta.

Dane strânse din dinți în timp ce vorbea. În acest moment, Grayson ar fi trebuit să se oprească. Instinctul îi spunea asta. Și nu era dificil. Trebuia doar să-și țină gura închisă.

Dar, din păcate, Grayson nu se opri.

– Dane, tu mă respingi mereu. Nu e corect. Ar trebui să împărtășești totul cu mine. Ar fi mai bine pentru tine…

– Taci! a strigat Dane.

Izbucnirea bruscă îl surprinse pe Grayson. Clipind surprins, îl auzi pe Dane continuând să strige:

– Nu mă forța! Nu am nicio intenție să mă implic cu nimeni! Nu te amăgi doar pentru că te-am acceptat temporar. Nu îndrăzni să depășești limitele! Nemernicule!

– Dane, eu…

– Nu depăși limita!

Grayson voia să spună ceva, dar Dane nu terminase.

– Nu ai niciun rol în viaţa mea! Doar un fir de praf! Și totuși, îndrăznești să cometezi?! Să împărtășesc totul cu tine? Trebuie să știi despre mine? Cine naiba te crezi? Nebunule!

– Dane, nu fi așa… Te voi ajuta cu orice…

– Să mă ajuţi?! Cu ce? Cum? Cum ai putea să mă ajuți?

Venele de pe gâtul lui Dane se umflaseră. Era cu adevărat furios. Era prima dată când Grayson îl vedea atât de supărat. Trebuia să-l calmeze pe Dane. Ce voia Dane? Ce putea Grayson să facă pentru el? Gândind repede, a spus:

– Îl voi ucide pe acel om pentru tine.

– Poftim?!

Dane înlemni. Văzând confuzia lui, Grayson continuă cu entuziasm:

– Vrei să-l omori pe omul ăla, nu-i așa? Pot s-o fac pentru tine. O să-l omor chiar acum. Ce părere ai? E bine?

Dane rămase momentan mut. Ce fel de prostii vorbea nemernicul ăsta?

Grayson interpretă greșit tăcerea lui. Vorbi repede din nou:

– O voi face, Dane. Cum să-l omor? Cum vrei tu. Spune-mi doar. O voi face așa cum vrei tu. Așa voi fi demn să fiu iubitul tău, aşa e? Nu-i așa? Suntem iubiți, nu-i așa?

Grayson repetă aceste cuvinte ca o rugăminte disperată. Cu cât vorbea mai mult, cu atât fața lui Dane devenea mai palidă. Văzând reacția lui, Grayson, care vorbise în grabă cu speranță, simți brusc că ceva nu era bine.

Nu era asta ceea ce voia Dane? De ce nu părea fericit? “Atunci ce ar trebui să fac? Cum?”

– Nebunule…

După o lungă tăcere, Dane mormăi în cele din urmă. Fața lui palidă era plină de un amestec de dispreț, dezgust și furie. Era aceeași expresie pe care Ashley Miller i-o arătase odată lui Grayson.

Ah!

Abia atunci Grayson și-a dat seama că făcuse o greșeală. Fața i s-a albăstrit când a văzut expresia lui Dane. Fără să mai spună nimic, Dane s-a întors și a plecat.

– Dane!

Grayson îi strigă numele cu întârziere și se grăbi după el. Nu era greu să îl ajungă din urmă. Dar, în momentul în care îl apucă de braț, înlemni la vederea feței lui furioase. Chiar și așa, nu putea să îi dea drumul. Dacă îi slăbea strânsoarea, Dane ar fi plecat pentru totdeauna.

– Atunci… atunci ce ar trebui să fac?

Anxietatea determina ca respirația să fie neregulată. Încercă să zâmbească ca de obicei, dar buzele nu-i se mișcau. Luptându-se să-și ridice colțurile gurii, continuă:

– Suntem iubiți. Voi face orice pentru tine. Doar spune-mi. Voi face totul. Te rog, Dane. Am greșit, Dane!

Vocea îi tremura din ce în ce mai tare, devenind tot mai puternică. Dar singurul răspuns pe care îl primi era o singură frază:

– Lasă-mă în pace!

Confruntat cu expresia lui rece, Grayson era complet paralizat. Dane îi smulse brusc mâna și strânse din dinți.

– Ești al naibii de enervant.

Fața lui era plină de ostilitate. Grayson scoase un mic suspin când își dădu seama. Tonul și expresia lui Dane reveniseră la fel cum erau când se întâlniseră prima dată.

Brusc, un fior rece îi străbătu șira spinării, ca și cum tot sângele din trupul său se scurgea.

– Dane!

Grayson îi strigă din nou numele, dar asta era tot ce putea face. Îl privi pe Dane îndepărtându-se, incapabil să se miște. Mâna lui rămase suspendată în aer, incapabilă să se retragă, în timp ce privea figura care dispărea.

Deci s-a ajuns la asta…

Încercă să gândească, dar mintea îi era complet goală. Chiar se întorseseră la punctul de plecare?!

Un fior rece îl străbătu. Soarele încă strălucea puternic, dar sub cerul arzător al vestului, simțea un frig insuportabil.

“De ce am spus asta? Ce rost a avut?”

În final, Grayson nu făcuse decât să întărească apărarea lui Dane. Acum, Dane va fi și mai reticent să vorbească alături de el. Atunci, atunci…

“Ce se va alege de noi?”

Grayson rămase nemișcat, cu fața palidă.

─ ▪ ─

 [Îmi pare rău, Dane. Am greșit.]

[Dane, vorbește cu mine.]

[Ce trebuie să fac ca să vorbești cu mine? Voi face orice, te rog.]

[Dane, citește-mi mesajele.]

[Dane…]

Grayson se uită la grămada de mesaje și oftă adânc. Numărul de lângă ele nu dădea semne că ar dispărea. Înainte, Dane măcar îi citea mesajele. Dar acum, nici măcar nu se mai obosea să le deschidă. Nu-i trimitea nici măcar un punct ca răspuns.

De atunci, Dane îl trata pe Grayson ca și cum era invizibil. Îl ignora când vorbea, îl respingea când încerca să ia legătura cu el și pleca frecvent în călătorii de afaceri sau la sesiuni de antrenament, rămânând rar la stația de pompieri. Era clar că Dane îl evita în mod deliberat.

– Ai muncit din greu în ultima vreme. Bravo. Ai o atitudine excelentă.

Căpitanul echipei l-a bătut vesel pe Dane pe umăr, dar asta nu a determinat decât să-i înrăutățească și mai mult starea de spirit lui Grayson.

Dane, care odată ura munca și o evita constant, acum accepta voluntar ture suplimentare. Asta nu însemna oare că îl ura pe Grayson mai mult decât “munca” în sine?

“Ce să fac?”

Grayson își acoperi fața cu mâinile și suspină din nou. Nu putea găsi o soluție. Dacă uciderea cuiva l-ar fi adus pe Dane înapoi, ar fi făcut-o fără ezitare. Dar, amintindu-și expresia lui Dane când îi sugerase asta, știa că era absolut greșit să facă asta.

Atunci ce altceva pot face?

A cumpărat provizii pentru Darling și le-a lăsat în fața ușii lui Dane, dar a doua zi dimineață, ele erau înapoi în camera lui.

Grayson își dădu seama că Dane accepta lucruri doar de la persoanele în faţa cărora îşi deschidea inima.

Poate că singurul motiv pentru care Dane încă mai stătea la conacul lui Grayson era din cauza acelui blestemat contract. Ar fi trebuit să fie măcar recunoscător că Dane era dispus să rămână pentru cele trei luni întregi. Asta însemna că încă mai avea timp. Dar, oricât s-ar fi gândit, nu putea găsi o soluție.

Un alt suspin lung îi scăpă.

Deodată, o alarmă asurzitoare a început să sune. Pompierii care așteptau ordine s-au grăbit afară. Văzându-l pe Dane printre ei, Grayson a alergat imediat după el.

– Poftim?! Ce naiba…?

Grayson a împins la o parte un bărbat care era pe punctul de a urca în camion și a sărit înăuntru. Bărbatul a clipit surprins, apoi a clătinat din cap și s-a îndreptat spre un alt vehicul. Grayson l-a ignorat și a trântit ușa.

În interiorul camionului se afla Dane.

Pentru prima dată de la acea zi, se aflau împreună într-un spațiu închis. Feromonii lui Grayson, plini de anxietate, umpleau aerul. Dar Dane se uita pur și simplu pe fereastră, fără să arate nicio reacție.

Camionul se îndreptă cu viteză spre locul accidentului. Inima lui Grayson ardea de nerăbdare.