Întins pe al treilea pat, ultimul care nu era pătat de fluidele corporale expulzate de Muyoon și Yu-Irim, Muyoon și-a ridicat privirea pentru a-l vedea pe Yu-Irim privindu-l de sus și a simțit că trupul său plutește complet.

Trupul încă îi tremura, încă era consumat de plăcere, iar degetele i se înfigeau în umerii lui Irim, strângându-l aproape, dar mintea îi era cumva mai calmă.

Felul în care Yu-Irim se uita la el, ca și cum s-ar fi concentrat numai asupra lui, felul în care zâmbea de fiecare dată când stabilea contact vizual, felul în care părul îi era umed de transpirație, felul în care pielea lui palidă era mărginită de transpirație. Muyoon se întreba dacă nu cumva totul era un vis.

El a coborât mâna de pe umărul lui Yu-Irim și a dus-o la fața lui. Când palma lui Muyoon s-a apropiat, Yu-Irim și-a oprit mișcările și și-a frecat fața de palma lui Muyoon.

Ca și cum ar fi făcut un număr drăguț, Yu-Irim și-a coborât sprâncenele și a zâmbit, frecându-și obrazul de mâna lui Muyoon, apoi a deschis ochii și i-a întâlnit privirea.

Acest bărbat știa cum să pară foarte chipeş, cum să-i determine pe ceilalți să-l iubească. Iar Muyoon nu are abilitatea de a i se împotrivi.

– Am încercat din răsputeri să mă abțin.

Yu-Irim spune ceva de neînţeles. Muyoon se uită la el în gol și dă din cap, ca și cum i-ar da permisiunea să facă ce dorește.

– Nu eram eu, era directorul Seo care a fost rău.

– Ah-ah-ah-ah!

Într-o clipă, Muyoon era tras înapoi la realitate. O plăcere rafinată pe care o uitase momentan l-a lovit în creștetul capului.

Și tocmai când credea că este pe cale să moară, lucrul pe care și-l dorise tot timpul cât fusese în brațele lui Yu-Irim a intrat în sfârșit în trupul său.

Era o senzație de nedescris, diferită de orice altceva. Nu putea fi exprimată ca o simplă plăcere sau descrisă ca fiind palpitantă.

Se simțea ca și cum întregul său trup ar fi fost cuprins de flăcări, dar, în același timp, răcit de apa înghețată. O senzație electrizantă și înfricoșătoare i-a urcat pe șira spinării, aprinzându-i întreaga ființă.

Mintea i s-a golit, iar Muyoon s-a prăbușit. A reușit să își păstreze calmul, dar nu părea complet liniștit.

Cu penisul încă adânc în vaginul lui Muyoon și apăsând ușor glandul pe intrarea pântecelui său, ca și cum l-ar fi sărutat, Yu-Irim a atins punctul culminant.

Muyoon a simțit că toate senzațiile pe care le trăise în viața lui s-au intensificat.

Chiar și după ce a terminat eliberarea, Yu-Irim nu și-a retras penisul pentru mult timp, scoțându-l încet doar când a terminat complet.

Cu un țâșnet, Muyoon a simțit amestecul de fluide proprii și sperma lui Yu-Irim scurgându-se. Se simțea ca și cum burta i-ar fi fost umplută până la refuz și, în același timp, ca și cum apă rece ar fi fost aruncată peste flăcările care îi cuprinseseră trupul.

– Îmi pare rău! i-a spus dintr-o dată Yu-Irim lui Muyoon, care încă își trăgea sufletul după apogeul intens.

– Ce vrei să spui?

– M-am eliberat înăuntru. Ca să fim siguri, să mergem acum la spital.

Cu asta, Yu-Irim s-a ridicat în picioare.

Trupul lui Muyoon s-a răcit, ca și cum ejacularea unică de mai devreme era mai mult decât suficientă după tot acest timp de sex. Desigur, sexul lung de mai devreme era cel care a făcut ca eliberarea actuală să fie atât de eficientă.

Muyoon avea încă o febră persistentă și, deși temperatura lui era puțin mai mare decât de obicei, se răcise suficient în comparație cu căldura copleșitoare care îl determina să pară că nici nu poate deschide ochii. Yu-Irim părea să fie conștient de acest lucru, iar Muyoon își putea da seama din comportamentul său că partida lor se terminase.

Muyoon s-a ridicat în picioare, apucându-l ferm de talie, și s-a așezat în timp ce Yu-Irim a turnat un pahar cu apă.

– Să-ţi chem secretarul?

– Nu este dificil să rămâi însărcinat decât dacă ciclurile noastre se suprapun, aşa e?

– Dar e mai bine să fii atent.

Yu-Irim a zâmbit și a ridicat receptorul.

Asta l-a deranjat puțin pe Muyoon. El nu știe de ce. El nu a vrut să aibă copilul lui Yu-Irim și nici nu și-a dorit asta.

Este adevărat că el ar trebui să fie primul care să meargă la spital dacă ar exista posibilitatea să fie însărcinat.

Dar s-a simțit prost că, după atâta sex, ultimele cuvinte ale lui Yu-Irim au fost despre mersul la spital.

– Secretarul tău îl aduce pe doctor, a spus Yu-Irim, închizând telefonul și așezându-se lângă Muyoon.

Muyoon urma să facă o programare oricum…

Muyoon a dat din cap, punând paharul pe care îl ținea pe măsuța din apropiere și încercând să se ridice din patul umed. Yu-Irim s-a apropiat de el, gata să îl ajute, dar Muyoon i-a îndepărtat mâna.

– Tocmai ai ieșit din baie, nu-i așa?

Yu-Irim a spus cu un zâmbet, dar și-a îndepărtat mâna și a făcut un pas înapoi.

Muyoon a observat că Yu-Irim nu îl ajuta cu forța, așa cum făcea atunci când se chinuia în timpul căldurilor. I-a aruncat o privire scurtă și s-a îndreptat spre baie, cu Yu-Irim în urma lui.

– De ce mă urmărești?

– Dacă îl las pe director să se plimbe singur și se împiedică și se lovește la cap, mi-e teamă că va sfârși îngropat undeva în râul Han.

Muyoon și-a îngustat ochii la cuvintele lui.

– Crezi că sunt liderul unei bande?

Irim a izbucnit în râs la răspunsul amuzant al lui Muyoon, apoi a intrat în baie și s-a așezat pe cada din apropiere. Parcă neavând nicio intenție de a pleca, și-a sprijinit bărbia pe mână.

Muyoon a intrat pur și simplu singur în cabina de duș. Nu a avut puterea să se certe.

Pe tot parcursul dușului lui Muyoon, Irim nu s-a mișcat de la locul lui. Când Muyoon a terminat și și-a pus un halat de baie, abia atunci Irim l-a urmat.

Muyoon s-a uitat scurt la Irim, dar Yu-Irim l-a privit cu o expresie care nu era diferită de cea obișnuită.

– Bea puțină apă. Vrei să te muți în altă cameră? Patul ăsta nu pare potrivit pentru odihnă… Sau ar trebui să chem pe cineva acum să-l schimbe?

– E în regulă. Dr. Cha vine oricum, așa că voi sta aici până atunci. Va trebui să mă mișc când va ajunge aici.

– Fă cum dorești.

Yu-Irim nu întreabă de două ori și se așează și el pe canapea cu Muyoon.

El nu a inițiat conversația. Nici nu părea să aibă vreo intenție de a pleca. Ei bine, având în vedere că această cameră era cea în care stătea Irim înainte ca Muyoon să sosească, Muyoon s-a gândit că poate era mai potrivit ca el să plece.

– Dacă nu te simți comod, mă pot mișca.

– Poftim?! Nu, nu este necesar. Și nici condiția ta fizică nu este perfectă, deci de ce?

– Nu te simți incomod?

– Ce vrei să spui?

– Nu te-ai bucurat întotdeauna să fii într-un hotel cu mine, nu-i așa?

– Ei bine… asta a fost pentru că m-am simțit forțat să stau acolo. Chiar acum, stau aici din propria mea voinţă.

Yu-Irim, ca și cum s-ar fi întrebat de ce mai era o întrebare, a mai turnat un pahar cu apă și i l-a înmânat. Era deja al treilea pahar și, văzând că Muyoon ezita să îl ia, Yu-Irim a ținut pur și simplu mâna lui Muyoon și a pus paharul în ea.

– Continuă să bei chiar dacă nu ți-e sete. Știi cât de mult lichid a pierdut directorul azi? Fața ta este deja umflată.

Și apoi, Yu-Irim chiar a luat mâna lui Muyoon și a mișcat-o pentru a aduce paharul la buzele lui Muyoon.

Muyoon a roșit ușor când a observat toate locurile unde se udase și a băut repede apa. Masa de cafea din fața canapelei pe care stăteau era și ea murdară.

Nu a mai fost multă conversație după aceea. Yu-Irim a revenit la felul său obișnuit de a fi, păstrând o oarecare distanță, verificându-l ocazional pe Muyoon și dându-i un pahar de apă , dar fără să se apropie mai mult.

– Directore, Dr. Cha a venit.

– Să ne mutăm în altă cameră.

Secretarul Yeo s-a întors exact când Muyoon își recăpătase energia. Muyoon s-a ridicat imediat de pe canapea, iar Yu-Irim i-a urmat exemplul.

Muyoon s-a uitat înapoi la Yu-Irim, dar și-a înghițit cuvintele în care îi spunea să nu îl urmeze pentru că nu avea puterea să îi înfrângă încăpățânarea.

Când Muyoon a încercat să facă un pas înainte, Yu-Irim s-a apropiat de el și i-a susținut trupul. Deși nu avea neapărat nevoie de sprijin, Muyoon a acceptat pur și simplu mâna lui Irim și a început să meargă pentru a părăsi camera.