Volumul 4, R 7, Partea 6
– Asta e tot? Asta e tot ce ai de spus? gemu Serval.
Serval scoase un sunet care părea a fi de dezamăgire. Inima lui Kazusa sări o bătaie când Zero, care își îndreptase privirea de la Serval, care era descurajat, şi îl privi în ochi.
Chiar și un singur cuvânt… Voia ca Zero să-i vorbească. Un singur cuvânt era suficient…
Kazusa îl imploră inconștient cu privirea — doar o clipă mai târziu.
– Poți să te dai la o parte?
“…”
Tonul rece a determinat ca temperatura trupului lui Kazusa să scadă brusc.
Rămase acolo, înlemnit de șoc, incapabil să se miște. Zero îl privi cu o expresie rece, apoi suspină ca și cum ar fi renunțat și îl ocoli pentru a trece.
– Încep ședința.
Vocea lui Zero îi chemă pe ceilalți membri ai distribuției din spate. Kazusa strânse cu putere mâinile palide.
Așa voia el să fie.
Zero doar îndeplinea exact ceea ce Kazusa îi ceruse.
Nu ar trebui să fie prea șocat de asta.
Nu avea dreptul să se simtă rănit.
***
(Bate cineva la ușă?)
(Acum sună soneria?)
– Of!
Kazusa se trezi din somnul profund, încruntându-se în timp ce se întorcea.
În cele trei săptămâni de când venise aici, presiunea muncii necunoscute, stresul relațiilor umane — toate astea se acumulaseră fără să-și dea seama. Noaptea trecută, se întorsese în camera sa după tură, cu pași nesiguri și incerţi.
Simțind că ajunsese la limita fizică, s-a prăbușit pe pat fără să facă nici măcar un duș, iar somnul nu venea.
“Hei, proprietarule, nu crezi că Sensei al nostru arată ca o persoană complet diferită cu doar puţin efort?”
“Da, așa este.”
Acesta era răspunsul indiferent al lui Zero.
“Poți să te dai la o parte?”
Vocea rece ca gheața a lui Zero îi răsuna fără încetare în cap… Nu putea să doarmă.
Nu era posibil ca Zero să fie vreodată plăcut surprins de aspectul său.
Ce prostie!
În plus, Kazusa era atât de șocat de comportamentul lui Zero, încât începuse să-l evite în mod evident după aceea.
Ce idiot!
Dezgustat de propria lui copilărie, Kazusa nu putea decât să suspine.
În ritmul acesta, nu-și va putea recăpăta puterile. Cu cât se îngrijora mai mult, cu atât îi era mai greu să adoarmă, răsucindu-se de nenumărate ori în pat. În cele din urmă, tocmai când cerul începea să se lumineze și păsările începeau să ciripească, a adormit.
(La naiba… Ce insistent…)
În sfârșit reușise să adoarmă, dar dacă se trezea acum, știa că nu va mai putea adormi.
Avea nevoie de somn pentru a-și recăpăta puterile.
(Te rog, lasă-mă să dorm. Te rog…)
Kazusa închise ochii și se întoarse cu fața spre perete, ascunzându-se mai adânc sub pături — când, brusc, pătura îi era smulsă cu o mișcare rapidă.
“…”
(Poftim?! Ce se întâmplă?)
Încă pe jumătate adormit, Kazusa se întoarse ușor, încercând să înțeleagă ce se întâmplase. În timp ce stătea întins pe spate, o pereche de ochi heterocromatici îi apăru în câmpul vizual.
Clipi amețit la chipul seducător care îl privea de sus.
– Poftim?! Zero? Stai… visez?
– Te rog, trezește-te.
Expresia serioasă a lui Zero și felul în care îi scutura umărul lui Kazusa îl determinară în cele din urmă să-și dea seama că nu era un vis. O descărcare electrică puternică îl străbătu de la locul în care mâna lui Zero îi atinsese umărul.
Kazusa se ridică brusc, apucând în grabă ochelarii de pe noptieră și punându-i pe nas. Cu vederea corectată, se uită la Zero, care stătea lângă pat. Fața lui era aproape.
Nu era un vis sau o halucinație — era adevăratul Zero.
– Îmi pare rău că ți-am tulburat somnul. Am sunat la interfon, dar nu a răspuns nimeni. Așa că am folosit cheia de rezervă.
Auzind explicația lui Zero, Kazusa, încă amețit, a răspuns:
– Nu, eu sunt cel care ar trebui să-și ceară scuze. Ce s-a întâmplat?
– Am primit un mesaj de la Gazelle în care spunea că ceva nu e bine cu Misa.
Într-o clipă, s-a produs o schimbare. Modul de doctor al lui Kazusa, care era în stare izolată, s-a trezit, iar el s-a ridicat din pat. Și-a aruncat repede un cardigan peste pijamale.
– Să mergem.
A luat trusa de prim ajutor care era mereu lângă ușa de la intrare, și-a pus sandalele fără șosete și a ieșit în grabă. Zero, care îl urma îndeaproape, s-a alăturat lui în lift.
Coborând la etajul al doilea, au deschis ușa camerei 201. Imediat ce s-a deschis, sunetul unei tuse greoaie a răsunat în aer.
(Tusea asta…)
– Sensei! Stăpâne!
Gazelle, care o ținea pe Misa, a strigat panicată când i-a văzut pe Kazusa și Zero intrând în fugă. Kazusa, fără să spună un cuvânt, s-a apropiat de ei, a îngenunchiat pe podea și a luat-o pe Misa de la Gazelle.
– Hârâit… hârâit…
Lacrimile curgeau pe fața Misei în timp ce tușea, fața ei fiind roșie ca focul. Kazusa i-a deschis gura cu degetele și a luminat-o cu o lanternă. Nu se vedea nicio obstrucție, dar era probabil ca ceva să fie blocat mai adânc în gâtul ei.
– Era bine când s-a trezit dimineață. Dar când am ieșit din cameră pentru o clipă ca să mă duc la bucătărie, m-am întors și ea era deja așa…
Vocea lui Gazelle tremura în timp ce explica, aproape plângând. Kazusa îl întrerupse cu o întrebare:
– Misa are astm?
– Nu, nu are.
Pe baza acestui lucru, Kazusa a pus diagnosticul:
– Cel mai probabil se sufocă.”
– Sufocare?
– Există posibilitatea ca ceva să fie blocat la intrarea în trahee. O să încerc să o fac să tușească.
Fără să piardă nicio clipă, Kazusa o întoarse pe Misa. O așeză cu fața în jos pe coapsa lui, cu capul mai jos decât pieptul. Îi aplică o ușoară presiune pe diafragmă cu piciorul, apoi începu să o lovească ușor între omoplați cu palma.
– Tușește!
La a cincea lovitură, Misa a tușit ceva. Obiectul a căzut zgomotos pe podea. Zero, care urmărea cu atenție, l-a ridicat repede.
– E un nasture.
– Asta e! E butonul de la iepurașul ei de pluș preferat!
Gazelle, care urmărea și ea cu anxietate, strigă ușurată.
7 comments
-
-
Mulţumim pentru comentariu. La începutul fiecărui capitol există o precizare de genul: Volumul 3, Prolog, Partea 1. Aşa se ştie clar din ce volum face parte fiecare capitol. Seria Resonance e completă. Ne bucurăm că v-a plăcut aşa mult!💕💕💕
Adevarat ,s-a terminat brusc dar ,noi avem minte care va duce finalul unde dorim. Multumesc Anya pentru traducerea cartii
Revin ca să fac următoarele precizări. Am scris comentariul anterior „la cald”, imediat după ce am terminat de citit. Îmi cer scuze pentru memoria mea proastă-dacă ar fi fost bună, nu mai puneam întrebările referitoare la continuare. Scrie la început, în prezentare, că vor fi două volume, primul având 89 capitole. Deci, urmează continuarea. Și, căutând toată seria, am văzut legătura între „Resonance Heat..” și „Resonance Lust..”, primele volume în care eroii principali sunt fratele mic Shutou și iubitul său, respectiv cuplul de polițiști Kouki și Amane, pe care în focul cititului nu mi-i mai aminteam (ca nume, deoarece ca personaje sunt de neuitat). Ca să fie simetric, ar urma ca vol. 3 și 4 să fie despre fratele mijociu și iubitul lui, respectiv Zero și Kazusa, sau să se amestece și fratele cel mare în poveste cu sau fără partenerul/partenera lui? Oricum ar fi, vă mulțumesc din suflet pentru toate cărțile pe care le-ați tradus deja și pe care le veți traduce în viitor și la care ne-ați făcut și ne veți face părtași.
-
Vă mulţumesc din suflet. Şi pentru rating-ul de 5 stele pe care l-am observat ieri, târziu în noapte! Ne bucurăm că v-au plăcut şi că aţi citit cu pasiune. Multă sănătate să aveţi!🥰❤️🥰❤️
Mi-a plăcut mult această serie. Atât Amane cu Kouki cât și Zero cu Kazusa.
Minunat cum ambii frați și-au întâlnit sufletele pereche unde nici nu se așteptau dar la fiecare cu responsabilități.
Dacă la cuplul Kouki cu Amane trebuiau să țină secretă relația lor, Amane fiind Omega ar fi fost dat afară din poliție, în schimb cel de-al 2 lea cuplu Zero cu Kazusa pot avea o relație deschisă acum.
Kazusa a pierdut tot ce a construit în 30 ani cu o simplă atingere a lui Zero, însă acesta la salvat de la moarte și la învățat să trăiască din nou dar și să iubească.
Mi-ar fi plăcut să citesc și mersul acasă la părinții lui Kazusa și să aibă un copil împreună. Dar nu eu sunt scriitoare.
Mulțumesc frumos pentru traducere❤️-
Da, şi mie ca traducător mi-ar fi plăcut să mai fi avut câteva capitole în plus, dar nu se poate face nimic în privinţa asta. Mulţumim pentru comentariu şi pentru că v-a plăcut seria.❤️❤️❤️
Leave a Reply
-
LIVISHOR -
M-am abțínut să nu fac comentarii pe parcurs, așteptând să se termine. Și-acum, aștept să continue. Volumul IV, va fi tot despre ei? Sper din suflet. Mi-a plăcut romanul pentru poveste, pentru pereche, pentru mesaj și pentru încă o mulțime de lucruri. Nu știu în ce ordine să-mi exprim sentimentele .
1. Am văzut cum, chiar și atunci când crezi că ai pierdut totul, trebuie să găsești puterea să o iei de la capăt. Vei reuși și vei vedea cum „tot răul e spre bine” și că nimic nu e întâmplător. Și să constați că în toată călătoria descoperirii de sine și a transformării, ai oameni alături, de care e bine să te apropii și în care să crezi. Să nu-i respingi.
2. Nu știu care a fost mesajul principal. Au fost mai multe. Să-i ajuți pe cei din jur, să dai șanse oamenilor. Să le acorzi sprijin, pe cât poți . În felurile în care poți. Să nu desconsideri pe nimeni. Să fii bun. Și multe altele. În esență, SĂ FII OM.
3. Ce să spun despre Zero și Kazusa? Că se merită și că trebuie să prețuiască întâmplarea că s-au găsit? Zice Kazusa la un moment dat că nu s-a descoperit ca gen până la întâlnirea predestinată, fiindcă l-a așteptat pe Zero treizeci de ani. Ce frumos! Și-a așteptat sufletul pereche, pe care, chiar și în lumea Omegaverse, poți să nu-l întâlnești niciodată. Dar și atunci când îl întâlnești: scântei și electricitate.
Să citiți cartea! E excepțională!. Vă mulțumesc, Rainbow Love. Aștept volumul IV al seriei.