Volumul 3, R 5, Partea 6
– Cine ești? întrebă femeia suspicioasă, concentrându-se în mod evident doar asupra lui Serval până în acel moment. Kazusa ezită o clipă. Dar, în calitate de fost medic al lui Serval, nu putea ignora situația.
– Îmi cer scuze că vă întrerup, dar brațul stâng al lui Serval nu s-a vindecat complet încă. Vă rog să nu-l atingeți prea mult .
– Poftim?!
Femeia ridică sprâncenele arcuite, enervată. Serval scutură ușor din cap, ca și cum ar fi vrut să spună “nu”, dar Kazusa nu putea da înapoi. Dacă femeia continua să-l trateze cu brutalitate în următoarele două ore și jumătate, rana lui Serval s-ar fi putut redeschide.
– De asemenea, îi este interzis să consume alcool pentru moment.
Expresia femeii deveni și mai ostilă.
– Cine te crezi? Nu te-am mai văzut pe aici până acum. Și acum te dai mare și te porți arogant?
– Păi, el este Lemur. Este un angajat nou, interveni Serval, încercând să calmeze situația.
– Un începător? Tipul ăsta?!
– Până de curând, avea un alt loc de muncă. Lemur, prezintă-te.
Luat prin surprindere, Kazusa se prezentă în grabă:
– Încântat de cunoștință, sunt Lemur. Voi fi asistentul dumneavoastră în seara asta. Vă rog să aveți grijă de mine.
Femeia nu a răspuns. În schimb, și-a ridicat nasul și și-a întors privirea cu un oftat.
(Minunat… Am supărat un client VIP.)
Kazusa păli. Dar Serval încercă să înveselească atmosfera.
– Haide, să nu pierdem timpul. Să mergem în cameră! Abia aștept să deschid șampania! spuse el cu voce dulce.
Femeia părea să se înmoaie puțin la cererea lui Serval.
– Bine. Poți avea orice vrei în seara asta.
– Daa!
Următoarele câteva ore petrecute în camera VIP erau un adevărat coșmar.
După ce a supărat-o pe femeie încă de la început, Kazusa era complet ignorat de ea pe tot parcursul serii. Singurul lucru pe care îl putea face era să încerce să stea departe de privirea ei, stând incomod într-un colț al camerei. Între timp, Serval — care desfacuse șampania cu un pocnet zgomotos — era ocupat să bea pahar după pahar cu femeia, aparent neimpresionat. Îi șoptise lui Kazusa înainte de a intra în camera VIP:
– Lasă asta în seama mea. Șampania e ca apa pentru mine, nu-ți face griji.
***
– Mulțumesc pentru seara minunată! A fost delicios!
– M-am simțit foarte bine. O să revin curând.
– Și eu m-am distrat de minune. Abia aștept să ne revedem! Te conduc până afară. O, Lemur, poți să pleci primul.
În sfârșit, cele două ore și jumătate agonizante au luat sfârșit. Kazusa stătea la ușa camerei VIP, conducându-i pe Serval – care îi spusese subtil să nu-l urmeze – și pe CEO, care a continuat să-l ignore până la sfârșit. A așteptat până când vocile lor, care răsunau pe scara în spirală, s-au estompat, înainte de a se grăbi în toaleta angajaților.
Stând la chiuvetă, Kazusa își scoase ochelarii și își stropi fața cu apă rece cu o abandonare nesăbuită. După ce se răcori pentru o clipă, închise apa și ridică privirea.
Un bărbat patetic de treizeci și ceva de ani îl privea din oglindă – cineva care nu înțelegea femeile, nu putea purta conversații banale și, colac peste pupăză, îl supărase pe unul dintre cei mai importanți clienți ai lui Serval.
(Ce fel de “fost doctor” sunt eu…? Serval a fost nevoit să bea șampanie din cauza mea. Încă sunt blocat în mentalitatea unui doctor.)
Degetele lui Kazusa tremurau în timp ce strângeau marginea chiuvetei din ceramică. Se simțea vinovat față de Serval și enervat de propria incompetență.
(Știam eu. Slujba asta nu e pentru mine… Nu sunt făcut să fiu membru al distribuției.)
Voia să îngroape adânc în subteran acel moment trecător de încredere excesivă. Gândul că poate, doar poate, ar putea să se descurce. În timp ce se ștergea pe față cu o batistă, auzi voci de cealaltă parte a ușii toaletei.
– Hei, ai auzit? Despre tipul cel nou?
– Da, am auzit.
Kazusa tresări. Erau Fossa și Jackal, doi angajați din cartierul sărac. În panică, se repezi într-o cabină, încuie ușa și se lipi de perete, încercând să rămână nemișcat. Ușa se deschise scârțâind.
(Au intrat!)
– Se pare că a supărat pe unul dintre clienții lui Serval.
– Da, se spune că era furioasă. Îți vine să crezi? A avut tupeul să țină o prelegere unui client VIP, de parcă ar fi încă un doctor important.
– Ce idiot! Nu mai e doctor. Clienții sunt portofele ambulante – trebuie doar să-i flatezi, asta e tot ce trebuie să faci.
(Zvonurile s-au răspândit deja…)
Probabil că erau angajații din hol, cei care intrau și ieșeau din camera VIP.
– Serios, de ce proprietarul l-a angajat pe un tip ca el? Ar trebui să lucreze în culise.
– Exact. Arată atât de banal – e doar un bătrân. Chiar e un Omega?
– Serios. Are treizeci de ani și abia acum se diferențiază ca Omega? E comic.
Râsetele lor batjocoritoare răsunau. Dar, chiar dacă era ridiculizat, Kazusa nu se simțea supărat.
Pentru că aveau dreptate.
Munca în serviciul clienți necesita abilități excepționale de comunicare. Abilitatea de a citi atmosfera, de a purta conversații plăcute și de a menține o stare de spirit veselă – el nu avea niciuna dintre aceste abilități. Era vag conștient de acest lucru. Dar seara asta i-a demonstrat clar acest lucru.
Singurul motiv pentru care comunicarea lui funcționase înainte era că pacienții erau dispuși să-l asculte. Acum, fără autoritatea fostului său titlu de doctor, era complet inutil.
Pierdându-și încrederea, Kazusa abia a scos un cuvânt în a doua parte a serii, care a început la ora 21:00. A stat pur și simplu pe marginea lojei ca o statuie, complet înlemnit. În loc să-l susțină pe Serval, care se recupera, Serval a ajuns să-l acopere.
După ce seara s-a terminat, Kazusa a verificat brațul stâng al lui Serval în camera din spate, ușurat să constate că rana nu se agravase. Când Kazusa s-a înclinat profund și și-a cerut scuze, spunând: “Îmi pare rău că am fost atât de inutil azi”, Serval, mereu amabil, l-a liniștit:
– E prima ta zi, nu se poate face nimic.
Dar totuși…
Kazusa era complet nefolositor ca membru al distribuției. Așadar, ca formă de ispășire, a rămas să ajute la curățarea magazinului, ocupându-se în liniște de muncă. În timp ce freca și ștergea, un gând îi revenea mereu în minte.
(Nu sunt făcut pentru serviciul clienți. Sunt mai potrivit pentru munca din culise.)
Așa este.
Începând de mâine, va cere să fie transferat la personalul din hol.
(E decizia corectă. Înainte să-i trag și mai mult pe toți în jos…)
Când a ajuns la această concluzie, era trecut de ora 1 dimineața. Zero și Hawk probabil se retrăseseră deja în camerele lor, deoarece biroul era întunecat. Era prea târziu să trimită un mesaj, așa că a decis să vorbească cu Zero dimineața.
7 comments
-
-
Mulţumim pentru comentariu. La începutul fiecărui capitol există o precizare de genul: Volumul 3, Prolog, Partea 1. Aşa se ştie clar din ce volum face parte fiecare capitol. Seria Resonance e completă. Ne bucurăm că v-a plăcut aşa mult!💕💕💕
Adevarat ,s-a terminat brusc dar ,noi avem minte care va duce finalul unde dorim. Multumesc Anya pentru traducerea cartii
Revin ca să fac următoarele precizări. Am scris comentariul anterior „la cald”, imediat după ce am terminat de citit. Îmi cer scuze pentru memoria mea proastă-dacă ar fi fost bună, nu mai puneam întrebările referitoare la continuare. Scrie la început, în prezentare, că vor fi două volume, primul având 89 capitole. Deci, urmează continuarea. Și, căutând toată seria, am văzut legătura între „Resonance Heat..” și „Resonance Lust..”, primele volume în care eroii principali sunt fratele mic Shutou și iubitul său, respectiv cuplul de polițiști Kouki și Amane, pe care în focul cititului nu mi-i mai aminteam (ca nume, deoarece ca personaje sunt de neuitat). Ca să fie simetric, ar urma ca vol. 3 și 4 să fie despre fratele mijociu și iubitul lui, respectiv Zero și Kazusa, sau să se amestece și fratele cel mare în poveste cu sau fără partenerul/partenera lui? Oricum ar fi, vă mulțumesc din suflet pentru toate cărțile pe care le-ați tradus deja și pe care le veți traduce în viitor și la care ne-ați făcut și ne veți face părtași.
-
Vă mulţumesc din suflet. Şi pentru rating-ul de 5 stele pe care l-am observat ieri, târziu în noapte! Ne bucurăm că v-au plăcut şi că aţi citit cu pasiune. Multă sănătate să aveţi!🥰❤️🥰❤️
Mi-a plăcut mult această serie. Atât Amane cu Kouki cât și Zero cu Kazusa.
Minunat cum ambii frați și-au întâlnit sufletele pereche unde nici nu se așteptau dar la fiecare cu responsabilități.
Dacă la cuplul Kouki cu Amane trebuiau să țină secretă relația lor, Amane fiind Omega ar fi fost dat afară din poliție, în schimb cel de-al 2 lea cuplu Zero cu Kazusa pot avea o relație deschisă acum.
Kazusa a pierdut tot ce a construit în 30 ani cu o simplă atingere a lui Zero, însă acesta la salvat de la moarte și la învățat să trăiască din nou dar și să iubească.
Mi-ar fi plăcut să citesc și mersul acasă la părinții lui Kazusa și să aibă un copil împreună. Dar nu eu sunt scriitoare.
Mulțumesc frumos pentru traducere❤️-
Da, şi mie ca traducător mi-ar fi plăcut să mai fi avut câteva capitole în plus, dar nu se poate face nimic în privinţa asta. Mulţumim pentru comentariu şi pentru că v-a plăcut seria.❤️❤️❤️
Leave a Reply
-
LIVISHOR -
M-am abțínut să nu fac comentarii pe parcurs, așteptând să se termine. Și-acum, aștept să continue. Volumul IV, va fi tot despre ei? Sper din suflet. Mi-a plăcut romanul pentru poveste, pentru pereche, pentru mesaj și pentru încă o mulțime de lucruri. Nu știu în ce ordine să-mi exprim sentimentele .
1. Am văzut cum, chiar și atunci când crezi că ai pierdut totul, trebuie să găsești puterea să o iei de la capăt. Vei reuși și vei vedea cum „tot răul e spre bine” și că nimic nu e întâmplător. Și să constați că în toată călătoria descoperirii de sine și a transformării, ai oameni alături, de care e bine să te apropii și în care să crezi. Să nu-i respingi.
2. Nu știu care a fost mesajul principal. Au fost mai multe. Să-i ajuți pe cei din jur, să dai șanse oamenilor. Să le acorzi sprijin, pe cât poți . În felurile în care poți. Să nu desconsideri pe nimeni. Să fii bun. Și multe altele. În esență, SĂ FII OM.
3. Ce să spun despre Zero și Kazusa? Că se merită și că trebuie să prețuiască întâmplarea că s-au găsit? Zice Kazusa la un moment dat că nu s-a descoperit ca gen până la întâlnirea predestinată, fiindcă l-a așteptat pe Zero treizeci de ani. Ce frumos! Și-a așteptat sufletul pereche, pe care, chiar și în lumea Omegaverse, poți să nu-l întâlnești niciodată. Dar și atunci când îl întâlnești: scântei și electricitate.
Să citiți cartea! E excepțională!. Vă mulțumesc, Rainbow Love. Aștept volumul IV al seriei.