Volumul 3, R 5, Partea 1

 

Zero, care începuse să se pregătească pentru deschidere, s-a despărțit de distribuție, în timp ce Kazusa și Serval au părăsit salonul subteran “Aventură de noapte”. Deoarece Serval nu era de serviciu în seara aceea, Kazusa l-a invitat în camera lui pentru a verifica evoluția rănii sale.

– Uau! Deci camera ta este 601, Sensei!

Stând puțin în spatele lui Kazusa, care introducea cheia în broasca ușii, Serval vorbi cu voce entuziasmată.

– Chiar e ceva atât de surprinzător?

– Păi, da, într-un fel. O, apropo, camera mea e chiar dedesubt, 501.

– Chiar dedesupt, spui? O să am grijă să nu fac zgomot ca să nu te deranjez. Intră.

– Mulțumesc pentru primire. Uau, e atât de curat. E o cameră de colț, așa că are multă lumină naturală, iar priveliștea e fantastică. Mulți oameni voiau să se mute aici. Dar repartizarea camerelor ține de autoritatea proprietarului. Din anumite motive, locul ăsta a fost liber mult timp.

Asta explica de ce camera era aproape nouă. Deși era logic, totuși ridica întrebări.

– Chiar dacă era atât de mare cererea, de ce nu s-a mutat nimeni aici?

– Hm, nu sunt sigur. Dar, având în vedere că se află chiar sub camera proprietarului… poate că a vrut să păstreze o oarecare distanță față de distribuție, cu excepția apropiaților săi, Hawk.

– Așa este…

Kazusa era surprins să afle că Zero păstra o oarecare distanță față de distribuție. Deoarece auzise că Zero nu-și încuia ușa, el crezuse că va fi mai deschis și mai primitor.

– De aceea cred că faptul că Sensei era lăsat să se mute aici arată cât de mult are încredere în tine. Ești matur și diferit de ceilalți rezidenți. Așa că are sens.

(Are încredere în mine?)

Chiar așa?

“Există șanse mari ca în viitor să apară și alte nereguli. Va trebui să le rezolvăm pe măsură ce apar. Dar, deocamdată, cea mai bună apărare este să evit contactul fizic.”

Dacă ar fi să aleagă, Zero ar trebui să păstreze cea mai mare distanță față de el, comparativ cu oricine altcineva.

– Te superi dacă stau aici?

Serval arătă spre canapea, iar Kazusa răspunse “Desigur”, înainte de a se duce la intrare pentru a aduce trusa de prim ajutor care conținea toate instrumentele necesare pentru tratament. Se întoarse la canapea cu o cutie de aluminiu în mână, se așeză lângă Serval și începu să desfacă bandajul de pe brațul stâng al lui Serval.

El a inspectat cu atenție rana cusută. Și, așa cum era de așteptat de la cineva tânăr, se vindeca repede.

Kazusa a înlocuit tifonul și a înfășurat un bandaj nou peste el, apoi i-a spus lui Serval:

– Se vindecă bine. Ar trebui să poți scoate copcile în trei zile.

– Minunat! Pot să mă întorc la muncă după ce scot copcile? Dacă iau prea multe pauze, voi pierde clienți.

– Atâta timp cât nu te forțezi. Dar până când nu se scot copcile, fără alcool.

– Am înțeles.

Serval zâmbi timid în semn de aprobare. Kazusa își dădu seama imediat că Serval probabil băuse pe ascuns. Dar, deoarece recuperarea lui mergea bine, a decis să nu spună nimic.

– Vrei ceva de băut? Totuși, de când m-am mutat, nu am decât apă.

– Apă e bine.

Kazusa se ridică de pe canapea, se duse în bucătărie, luă două sticle de apă minerală din frigider și se întoarse. Gândindu-se că Serval ar putea avea probleme să le deschidă cu brațul stâng rănit, Kazusa desfăcu capacul în prealabil și i le dădu. Serval le acceptă cu mâna dreaptă, care nu era cea dominantă, spunând “Mulțumesc”. Kazusa se așeză lângă Serval și își deschise propria sticlă, luând o înghițitură în timp ce se gândea.

(…De data asta nu am simțit niciun șoc electric.)

Chiar dacă îl atinsese pe Serval în timp ce îi verifica rana, senzația electrică pe care o simțise înainte nu se repetase. Acest lucru confirma încă o dată că senzația apărea doar când intra în contact cu Zero.

Era oarecum o ușurare că era doar o singură persoană față de care trebuia să fie precaut…

– Totuși, e destul de surprinzător, aşa e? Cine ar fi crezut că ești un Omega izolat și că vei ajunge aici?

Serval, după ce băuse aproximativ jumătate din sticla lui, o așeză pe măsuța joasă și aduse în discuție subiectul.

– Sincer, încă mă simt ca și cum aș fi într-un fel de vis din care nu mă pot trezi… mormăi Kazusa, cu o notă de autoironie în ton. Serval, pe de altă parte, vorbi cu o voce veselă și inocentă.

– Dar nu e oare un fel de victorie pentru tine?

– O victorie?

– Nu mulți oameni au ocazia să experimenteze două categorii de gen într-o singură viață, știi? Poți continua să-ți folosești abilitățile de doctor, iar acum că ești Omega, ai putea să ai copii dacă ai vrea. E ca și cum ai câștiga jackpotul de două ori.

– Păi, cred că da.

Kazusa nu se putu abține să nu râdă de mentalitatea optimistă a lui Serval. El gândise același lucru când se întâlniseră prima dată — Serval nu avea deloc melancolia asociată adesea cu Omega rătăcitori. Și membrii distribuției pe care îi văzuseră mai devreme în salonul subteran — deși nu toți — păreau să aibă expresii luminoase. Chiar și Gazelle și Misa, perechea mamă-fiică, deși vorbise doar scurt cu ele, păreau mulțumite de situația lor actuală în ochii lui Kazusa.

Faptul că se aflau într-un adăpost însemna că probabil se confruntaseră cu probleme grave în trecut și fugiseră din astfel de circumstanțe. Serval probabil nu era o excepție. Dar dacă el reușise să-și revină suficient încât să încurajeze astfel de nou-veniți…

(Oare asta se datorează lui Zero?)

A te implica în viața celor excluşi, oameni atât de marginalizați încât erau considerați de neatins chiar și de guvern, și a-ți asuma responsabilitatea pentru viețile lor complicate nu era o sarcină ușoară.

Cu toate astea, Zero nu părea împovărat de sarcina de a scoate castanele din foc și nici nu părea excesiv de motivat de simțul dreptății. El depășise nenumărate dificultăți pentru a înființa actualul “Preţios” fără să se laude cu asta și rămânea complet natural, relaxat și fără pretenții. Era genul de persoană pe care Kazusa nu o întâlnise niciodată până atunci.

Ce fel de viață trebuie să fi dus?

(Dacă stau să mă gândesc, Zero a menționat că Serval locuiește aici de doi ani.)

Kazusa aruncă o privire spre Serval.

Poate că el știe mai multe despre Zero.

Ar trebui să-l întrebe? Dar ar fi împotriva regulilor să obțină informații de la altcineva…