Volumul 3, R 2, Partea 5
În decursul unei zile, viața lui, care era calmă timp de treizeci de ani, era bombardată de evenimente unul după altul. Nu era de mirare că şi creierul lui nu putea ține pasul cu toate astea.
(Ce ar trebui să fac acum?)
Când urcase pe acoperiș, intenția lui era să-și pună capăt zilelor. Cu toate astea, printr-o întorsătură a sorții, el experimentase ceva complet opus morții – gustase plăcerea vieții, a sexului. Iar partenerul său era un bărbat al cărui nume nici măcar nu-l știa.
Fie că era din cauza faptului că ciocnirea fizică brută a sexului îi epuizase hotărârea, fie că eliberase toată sperma acumulată în interiorul său, Kazusa își dădu seama că gândurile suicidale care îl cuprinseseră atât de puternic dispăruseră acum. Era ca și cum un spirit era exorcizat.
Așadar, nu avea de gând să moară. Dar acum, ce ar trebui să facă în continuare?
În timp ce se gândea, Kazusa se ridică încet în șezut. Bărbatul, care îl privea de pe podeaua de beton, vorbi.
– Eu sunt Zero.
La început, Kazusa nu și-a dat seama că acesta era numele bărbatului.
– Zero?
– Și tu? Îți știu numele de familie. Dar spune-mi și prenumele.
Abia atunci Kazusa își dădu seama că bărbatul tocmai se prezentase. “Zero” era un nume ciudat. Dar poate că, la fel ca și ceilalți din viața lui, era doar o poreclă.
– Eu sunt Kazusa. Toomine Kazusa.
După tot ce făcuseră împreună, prezentarea lor părea acum absurdă. Dar nu se putea face nimic în privința asta.
– Toomine Kazusa, spui…
Zero îi repetă numele încet, ca și cum ar fi savurat sunetul. Apoi întrebă:
– A fost prima ta dată, nu-i așa?
Realizând că Zero îl întreba despre experiența lui sexuală, Kazusa dădu din cap ruşinat.
Era cel puțin ciudat să vorbească alături de bărbatul cu care tocmai se încurcase ca un animal. Kazusa simți o rușine copleșitoare și își întoarse instinctiv privirea. Cum se descurcau oamenii de obicei cu aceste conversații ciudate?
Zero, însă, nu părea să găsească conversația de după sex deloc incomodă sau ruşinoasă. Poate că asta era diferența dintre nivelurile lor de experiență.
– M-am gândit eu, a dat din cap Zero. Apoi, cu o expresie serioasă, și-a cerut scuze.
– Îmi pare rău. Eram prins în feromonii tăi Omega. Mi-am dat seama pe parcurs că ești neexperimentat. Dar… nu am putut să mă opresc.
Fără ca şi Kazusa să știe, se pare că el eliberase o cantitate enormă de feromoni Omega, suficient de puternici încât nici măcar cineva atât de priceput și experimentat ca Zero – care probabil stăpânea arta sexului, judecând după cât de ușor Kazusa ajunsese la orgasm de mai multe ori – nu putea rezista.
(Oh, înțeleg.)
< Probabil că căldura ta s-a “declanşat”din cauza mea.
Auzind asta, Kazusa a izbucnit în furie, strigând: “E vina ta!” >
Dar când a luat în considerare perspectiva lui Zero, și-a dat seama că pentru Zero, asta era ca un accident inevitabil.
Deși era adevărat că şi Kazusa se transformase într-un Omega din cauza contactului cu Zero, asta nu însemna că era vina lui Zero.
Mai mult, având în vedere cât de incredibil de atractiv era Zero, era cu siguranță extrem de popular. Probabil că Zero nu voia să se culce cu cineva ca şi Kazusa, care nu era doar bărbat, ci și mai în vârstă.
(Eu l-am atras în căldura mea…)
Reflectând asupra comportamentului său de până acum, Kazusa a simțit o vină profundă și și-a ajustat postura. În timp ce se așeza într-o poziție corectă, a devenit conștient de senzația că ceva umed îi curgea pe picioare — și-a dat seama cu uimire că ceea ce Zero lăsase în interiorul lui se scurgea afară. Picioarele îi erau ude. Dar s-a prefăcut că nu observă, încercând să-și păstreze calmul.
– Eu ar trebui să-mi cer scuze, spuse Kazusa, plecând capul.
Zero păru pentru o clipă surprins de scuzele neașteptate ale lui Kazusa.
– Nu… nu e nevoie să-ți ceri scuze. Aseară, după ce ai trăit tot acest timp ca Beta, căldura ta era declanșată din cauza contactului nostru.
Era adevărat. De ambele dăți când căldura lui era declanșată, se întâmplase imediat după contactul cu Zero.
– Nu știu sigur de ce se întâmplă asta. Dar se pare că există un fel de… legătură între noi. Un fel de legătură predestinată, poate.
– O… legătură? repetă Kazusa, neștiind ce să creadă despre asta.
El și Zero erau persoane complet diferite și nu părea să existe niciun punct comun evident între ei. Personal, Kazusa nu-l plăcea prea mult pe Zero. Așadar, ideea de a avea o legătură profundă cu el era tulburătoare.
– În orice caz… continuă Zero.
– Acum că lucrurile au ajuns în acest punct, va trebui să trăiești ca un Omega.
Kazusa era de acord cu concluzia lui Zero.
Omul care era un doctor Beta murise în momentul în care se urcase pe acoperișul clădirii și se gândise să se sinucidă. El accepta acest lucru.
Singura cale care îi mai rămânea acum era să renască ca Omega și să trăiască o a doua viață.
– După cum știi, a fi Omega vine cu multe restricții – cicluri lunare de căldură, necesitatea de a lua pastile și așa mai departe. Deoarece ești bărbat, schimbările la nivelul sistemului tău reproductiv vor fi deosebit de semnificative. Viața va fi foarte diferită de cea cu care ești obișnuit și vor exista multe provocări.
Kazusa dădu din cap. Tocmai experimentase pe propria piele cât de incontrolabilă poate fi căldura, cum face ca bunul simț și regulile să devină complet irelevante. Un gând îi trecu brusc prin minte.
(În ce categorie se încadrează Zero?)
Având în vedere aspectul său uimitor, nu era imposibil ca Zero să fie el însuși un Omega. El menționase că erau mulți Omega în jurul lui. Și chiar și Serval, care era adus de Zero la spital, era un Omega rătăcitor.
Pe de altă parte, Zero avea o anumită aură în jurul lui. Așa că poate era un Alfa.
Kazusa nu întâlnise niciodată Alfa în satul său natal. Văzuse câțiva ici și colo după ce se mutase în Central pentru a urma universitatea. Dar nu vorbise niciodată cu unul. Nu era niciunul la locul său de muncă sau printre pacienții săi (deoarece Alfa mergeau, în general, la spitale specializate pentru Alfa). Odată, participase la o conferință de ortopedie susținută de un medic Alfa de elită. Dar nu avusese niciodată contact direct cu Alfa. Așa că nu înțelegea cu adevărat cum erau.
7 comments
-
-
Mulţumim pentru comentariu. La începutul fiecărui capitol există o precizare de genul: Volumul 3, Prolog, Partea 1. Aşa se ştie clar din ce volum face parte fiecare capitol. Seria Resonance e completă. Ne bucurăm că v-a plăcut aşa mult!💕💕💕
Adevarat ,s-a terminat brusc dar ,noi avem minte care va duce finalul unde dorim. Multumesc Anya pentru traducerea cartii
Revin ca să fac următoarele precizări. Am scris comentariul anterior „la cald”, imediat după ce am terminat de citit. Îmi cer scuze pentru memoria mea proastă-dacă ar fi fost bună, nu mai puneam întrebările referitoare la continuare. Scrie la început, în prezentare, că vor fi două volume, primul având 89 capitole. Deci, urmează continuarea. Și, căutând toată seria, am văzut legătura între „Resonance Heat..” și „Resonance Lust..”, primele volume în care eroii principali sunt fratele mic Shutou și iubitul său, respectiv cuplul de polițiști Kouki și Amane, pe care în focul cititului nu mi-i mai aminteam (ca nume, deoarece ca personaje sunt de neuitat). Ca să fie simetric, ar urma ca vol. 3 și 4 să fie despre fratele mijociu și iubitul lui, respectiv Zero și Kazusa, sau să se amestece și fratele cel mare în poveste cu sau fără partenerul/partenera lui? Oricum ar fi, vă mulțumesc din suflet pentru toate cărțile pe care le-ați tradus deja și pe care le veți traduce în viitor și la care ne-ați făcut și ne veți face părtași.
-
Vă mulţumesc din suflet. Şi pentru rating-ul de 5 stele pe care l-am observat ieri, târziu în noapte! Ne bucurăm că v-au plăcut şi că aţi citit cu pasiune. Multă sănătate să aveţi!🥰❤️🥰❤️
Mi-a plăcut mult această serie. Atât Amane cu Kouki cât și Zero cu Kazusa.
Minunat cum ambii frați și-au întâlnit sufletele pereche unde nici nu se așteptau dar la fiecare cu responsabilități.
Dacă la cuplul Kouki cu Amane trebuiau să țină secretă relația lor, Amane fiind Omega ar fi fost dat afară din poliție, în schimb cel de-al 2 lea cuplu Zero cu Kazusa pot avea o relație deschisă acum.
Kazusa a pierdut tot ce a construit în 30 ani cu o simplă atingere a lui Zero, însă acesta la salvat de la moarte și la învățat să trăiască din nou dar și să iubească.
Mi-ar fi plăcut să citesc și mersul acasă la părinții lui Kazusa și să aibă un copil împreună. Dar nu eu sunt scriitoare.
Mulțumesc frumos pentru traducere❤️-
Da, şi mie ca traducător mi-ar fi plăcut să mai fi avut câteva capitole în plus, dar nu se poate face nimic în privinţa asta. Mulţumim pentru comentariu şi pentru că v-a plăcut seria.❤️❤️❤️
Leave a Reply
-
LIVISHOR -
M-am abțínut să nu fac comentarii pe parcurs, așteptând să se termine. Și-acum, aștept să continue. Volumul IV, va fi tot despre ei? Sper din suflet. Mi-a plăcut romanul pentru poveste, pentru pereche, pentru mesaj și pentru încă o mulțime de lucruri. Nu știu în ce ordine să-mi exprim sentimentele .
1. Am văzut cum, chiar și atunci când crezi că ai pierdut totul, trebuie să găsești puterea să o iei de la capăt. Vei reuși și vei vedea cum „tot răul e spre bine” și că nimic nu e întâmplător. Și să constați că în toată călătoria descoperirii de sine și a transformării, ai oameni alături, de care e bine să te apropii și în care să crezi. Să nu-i respingi.
2. Nu știu care a fost mesajul principal. Au fost mai multe. Să-i ajuți pe cei din jur, să dai șanse oamenilor. Să le acorzi sprijin, pe cât poți . În felurile în care poți. Să nu desconsideri pe nimeni. Să fii bun. Și multe altele. În esență, SĂ FII OM.
3. Ce să spun despre Zero și Kazusa? Că se merită și că trebuie să prețuiască întâmplarea că s-au găsit? Zice Kazusa la un moment dat că nu s-a descoperit ca gen până la întâlnirea predestinată, fiindcă l-a așteptat pe Zero treizeci de ani. Ce frumos! Și-a așteptat sufletul pereche, pe care, chiar și în lumea Omegaverse, poți să nu-l întâlnești niciodată. Dar și atunci când îl întâlnești: scântei și electricitate.
Să citiți cartea! E excepțională!. Vă mulțumesc, Rainbow Love. Aștept volumul IV al seriei.