Pentru o clipă, atmosfera s-a liniștit.

Apoi feromonii lui Asgail s-au intensificat brusc, reci și apăsători.

Am tresărit și m-am retras instinctiv, dar nu aveam unde să merg.

Asgail s-a încruntat.

Apoi, la fel de repede cum a apărut, presiunea a dispărut.

Am clipit nedumerit.

— Hayden ți-a spus să-i spui H?

— Da…

Nu am înțeles de ce conta atât de mult.

Asgail nu a mai spus nimic. Și-a trecut o mână prin părul scurt și a oftat, vădit enervat.

Am vrut să spun ceva, poate să-mi cer scuze, dar nici măcar nu știam pentru ce.

Respirația mi s-a tăiat din nou.

Asgail s-a uitat spre mine și, pentru o clipă, a părut surprins.

Apoi totul s-a întunecat.

— Ești prea slăbit. Asta poate provoca asemenea episoade.

Mai târziu, după ce m-a examinat, Maysa și-a frecat gânditoare bărbia.

Stăteam în fața ei într-un halat larg.

— Fără rezultatele analizelor nu pot spune sigur. Vărsăturile și pierderile repetate de cunoștință pot avea cauze fizice sau psihologice. Iar faptul că începi să tremuri când îl vezi pe Alteța Sa este o problemă separată.

A făcut o pauză.

— Deocamdată, perfuzii nutritive zilnice și porții crescute treptat. Prințul însuși a dat ordinul.

— Prințul?

Maysa a râs încet.

— Dacă toată lumea ar leșina când îl vede, nimeni nu l-ar condamna dacă ar încerca să dea dovadă de puțină îndurare.

Am ezitat.

— Dar eu sunt Omega.

Maysa a rămas tăcută o clipă.

Atunci s-a auzit o bătaie în ușă, iar Hayden a intrat.

— Am auzit că Yohan este aici… Ah!

Chipul i s-a luminat imediat.

S-a apropiat, apoi a salutat-o pe Maysa.

— Pot să vizitez pacientul?

Tonul lui leneș a determinat-o pe Maysa să se încrunte.

— Consultația s-a terminat, deci da. Dar Yohan nu este pacient.

— Ce bine.

Hayden și-a dus teatral o mână la piept.

Maysa l-a privit rece și a ieșit.

El s-a întors imediat spre mine.

— Cum te simți, Yohan? Ai mâncat cum se cuvine ieri?

— Poftim?

— Eu i-am spus Alteței Sale că mesele tale sunt un dezastru. Nici el, nici medicii nu știau. Cine sare peste mese într-un palat? Până și un Omega de mâna a doua primește de mâncare.

Cuvintele acelea m-au determinat să-mi cobor privirea.

Hayden a continuat însă pe un ton mai blând:

— O să mă asigur că mănânci bine. Nu există nimic mai rău decât să sari peste mese.

A întins mâna și mi-a ridicat bărbia.

Privirea lui violet m-a cercetat atent.

— Și, în sfârșit, lebăda mea o să înflorească.

Feromonii lui s-au intensificat ușor.

Eu doar am clipit.

Hayden s-a încruntat.

— Trebuie să înveți să reacționezi când cineva încearcă să te seducă.

Tot nu am înțeles ce aștepta de la mine.

Privirea mi-a alunecat spre peticul de pe ochiul lui.

Hayden a observat imediat.

— Ești curios?

Am dat din cap.

El a râs.

— Vrei să știi ce s-a întâmplat cu ochiul meu?

A spus-o atât de firesc, încât n-am avut timp să mă pregătesc pentru răspuns.

— Tata mi l-a străpuns.

Am rămas cu ochii mari.

Hayden a continuat aproape indiferent:

— După ce m-am diferențiat, culoarea ochilor mei s-a schimbat. Lui nu i-a plăcut și a folosit un briceag. Era cât pe ce să mă omoare.

Și-a dus mâna la piept.

— De atunci am devenit un om foarte credincios.

Nu am știut ce să spun.

Orice cuvânt de consolare mi s-a părut nepotrivit.

Hayden mi-a ciufulit ușor părul.

— E în regulă. Nu trebuie să spui nimic. Ești prea bun. Îmi plac oamenii buni.

— Tuturor le plac oamenii buni. Acum puteți să vă dați puțin înapoi?

Maysa s-a întors și l-a privit rece.

I-a îndepărtat mâna de pe capul meu și mi-a întins un pliculeț cu medicament.

— Nu este bun la gust, dar ia-l înainte să mănânci. Stomacul tău este prea sensibil.

L-a desfăcut pentru mine.

În timp ce luam medicamentul, Hayden a întrebat:

— Vii la banchet în seara asta, aşa e, Yohan?

Am ridicat surprins privirea.

Maysa i-a răspuns înaintea mea:

— Am primit deja instrucțiuni. Desigur că va veni.

— Eu?

Maysa a zâmbit.

— Da, Yohan. E mai bine decât să mănânci singur. Și prințul a ordonat asta.

— Prințul?

M-am pregătit să refuz politicos, dar cuvintele ei m-au oprit.

— Este doar o cină restrânsă, cu nişte invitați apropiați. Nu e nevoie să-ți faci griji. Voi fi și eu acolo.

Hayden s-a apropiat iar.

— Și eu. Stăm împreună?

Am zâmbit ruşinat.

Maysa a luat pliculețul gol și mi-a întins o bomboană.

În timp ce o puneam în gură, Hayden a întrebat:

— Prințesa Najima este la fel de frumoasă ca întotdeauna?

Maysa l-a privit dur.

— O să vezi singur. Doar participi la banchet.

Apoi s-a întors spre mine și a zâmbit.

— Prințesa este foarte bucuroasă că te va vedea din nou, Yohan.

— Serios?

M-am bucurat.

Dar imediat mi-a venit în minte chipul lui Asgail, iar zâmbetul mi s-a stins.

“Oare Najima s-ar mai bucura să mă vadă dacă ar ști ce simt?”

L-am strâns pe Rikal în brațe și mi-am coborât privirea.

Nu mai era mult până la cină.