Atenţionare: 🔞

 

M-am agitat din toate puterile când m-a tras înapoi, împiedicându-mă să fug.

Prins în brațele lui ca într-o menghină, m-am agitat fără să mai țin cont de nimic.

— Dă-mi drumul! Lasă-mă! Am spus să-mi dai drumul!

— Liniștește-te.

Asgail a ridicat vocea, dar nu l-am ascultat. M-am agitat și mai tare, țipând. Știam că nu aveam cum să-l înving prin forță, dar nu-mi păsa.

— Merită să faci atâta scandal pentru un simplu semn?

Mi-a prins brațul și l-a apăsat în jos, iar întrebarea lui m-a determinat să izbucnesc.

— Tu nu ești Kamar! Nu ești Kamar! El nu e ca tine!

— Taci!

A înjurat printre dinți.

Mi-am amintit vag că m-a strâns cândva de gât.

În clipa aceea, mi s-a părut că până și asta era mai ușor de suportat decât marcarea aceea forțată.

Poate că pentru o clipă și-a slăbit strânsoarea sau brațul i-a alunecat pe pielea udă.

Am profitat de ocazie și m-am repezit spre marginea bazinului.

De îndată ce am prins marginea cu mâinile, m-a tras din nou înapoi.

Disperat, mi-am aruncat brațul în spate.

Asgail a scos un sunet scurt. Probabil l-am lovit.

M-am răsucit din nou și am reușit să-mi arunc trupul peste marginea bazinului.

Dar am alunecat.

— Yohan!

Vocea lui a răsunat urgent în spatele meu.

Am închis ochii, convins că urma să mă lovesc cu fruntea de podea.

În schimb, două brațe m-au prins.

S-a auzit o lovitură înfundată, dar eu nu am simțit durere.

Am tras aer sacadat și am clipit.

Când mi-am revenit puțin, mi-am dat seama că nu am căzut pe marmură.

Eram pe pieptul cuiva.

Nu avea cine să fie altcineva.

Respirația grea a lui Asgail îmi răsuna la ureche, iar pieptul lui se ridica și cobora sub obrazul meu.

Când mi-am dat seama ce s-a întâmplat, am încercat să mă desprind.

Asgail m-a prins din nou în brațe.

M-am agitat, iar el a spus deodată:

— Și tu poţi să mă marchezi.

Am rămas mut.

M-am lăsat o clipă peste el și am expirat tremurat.

Semnul unui Omega rămânea pentru tot restul vieții și dispărea doar atunci când unul dintre cei doi murea.

Nu era ca în cazul unui Alfa, care putea marca mai mulți Omega.

Și el știa asta.

Mi-a ars nasul și lacrimile au început să curgă.

Mi-am mușcat buza, încercând să le opresc, dar nu am reușit.

Plânsul meu a răsunat în baia uriașă.

După o tăcere lungă, Asgail a vorbit.

— Dacă nu mă lași, atunci nu e nicio problemă.

Avea dreptate într-un fel.

Semnul unui Alfa îl determină pe un Omega să fie mai puțin receptiv la feromonii altora, iar mulți Alfa își marchează chiar și partenerii de o singură noapte. Un alt Alfa poate acoperi ulterior semnul.

Probabil de aceea a făcut-o fără să mă întrebe.

Pentru el, eram doar un Omega de care se putea folosi.

Și totuși…

— Dacă era Kamar, m-ar fi întrebat.

Plânsul meu s-a întețit.

— Chiar dacă pentru un Alfa semnul nu înseamnă mare lucru, Kamar nu mi-ar fi făcut asta. El mă iubește. Nu m-ar răni. Dacă era Kamar…

Îmi era atât de dor de el.

“Kamar, îmi este dor de tine.”

De ce nu era aici?

De ce nu mă ținea în brațe și nu mă liniștea așa cum făcea înainte?

Dacă s-ar fi întors la mine, nu mi-ar mai fi păsat nici dacă muream.

După mult timp, Asgail a spus încet:

— Ai dreptate.

A făcut o pauză.

— Semnul meu nu înseamnă nimic. Nu înțeleg de ce plângi atât.

— Dar Alteța Voastră m-ați marcat fără voia mea…

Vocea mi s-a frânt.

Știam că protestul meu nu avea să schimbe nimic.

Asgail m-a ignorat.

— Da. De acum, când te vei lipi de mine, trupul tău mă va primi mai ușor.

Nu am mai putut spune nimic.

Lacrimile continuau să-mi curgă.

Deodată am simțit feromoni puternici în aer.

Nu știam dacă veneau de la semnul proaspăt sau de la el.

Mintea mi s-a încețoșat, iar trupul a devenit moale.

Căldura mi-a coborât în pântece și, fără să vreau, m-am lipit de el.

Asgail m-a ridicat și m-a dus din nou în apă.

Apa s-a răcit între timp.

M-a sărutat, iar eu mi-am trecut brațele în jurul gâtului lui.

Nu mai știam ce voiam și nici ce mai conta.

Când m-a pătruns din nou, lacrimile au început să curgă iar.

Când m-am trezit, eram singur în pat.

Mi-am amintit cum m-am agățat de Asgail în baia rece și m-am ridicat brusc.

În loc de țipăt, din gât mi-a ieșit doar un sunet răgușit.

M-am strâns în mine și am respirat greu.

Atunci, din spatele meu, s-a auzit o voce blândă.

— Te-ai trezit. Vrei puțină apă?

Nu cunoșteam vocea.

Am rămas ghemuit, nemișcat, până când persoana s-a apropiat.

— Bea. Și ia și medicamentele astea. O să-ți mai liniștească trupul.

Mi-a pus câteva pastile în palmă.

Le-am înghițit cu apa pe care mi-a întins-o.

După ce am terminat, a luat paharul, iar eu m-am întins din nou.

În apropiere am simțit un miros slab de Omega.

Am inspirat ușor, iar el a spus:

— Și eu sunt Omega, așa că poți să te liniștești. Vrei să mănânci ceva? Să-ți aduc supă?

Mă durea gura prea tare ca să pot mânca mult, dar am dat recunoscător din cap.

S-a ridicat și a chemat un servitor.

La scurt timp mi-au adus supă.

— Cum este?

N-am putut decât să dau din cap din nou.

A tăcut până am mâncat suficient, apoi m-a întrebat:

— Cineva vrea să te vadă. Te simți destul de bine după ce ai mâncat?

— Pe mine?

Vocea răgușită m-a surprins chiar și pe mine.

El a încuviințat.

— Lordul acestui domeniu vrea să vorbească alături de tine. Despre Prințul Moștenitor.

La auzul acestor cuvinte, un gând mi-a trecut prin minte.

Parcă citindu-mi-l, bărbatul a adăugat încet:

— Eu sunt Shahin, a treia soție a Lordului.