– O, iubitul meu… iubitul meu…

Femeia plângea în hohote, repezindu-se să-l îmbrățișeze pe bărbat de picioare. Mama, folosindu-și toată puterea, îl strângea cu putere, spunând printre suspine sufocate:

– Iubitul meu, de ce te comporţi aşa? Nu ne iubim unul pe celălalt? Ai spus că mă iubești. Am așteptat, am așteptat mereu… Pentru că tot amânai, n-am avut altă alegere… Chiar n-am avut altă opțiune…

Vocea mamei mele era întreruptă de suspine. Spre deosebire de Alfa, Omega își pot lăsa “amprenta” doar asupra unei singure persoane în întreaga lor viață. În schimb, acea amprentă este absolută și îl leagă pe acel Alfa până la moarte.

Mama mea a folosit cea mai mare putere pe care o avea pentru a-l lega pe acest bărbat.

Până atunci, bărbatul era copleșit de furie. Dar când a văzut-o pe femeia agățată de picioarele lui și plângând amarnic, realitatea l-a lovit brusc.

Căsătorie? Cu această femeie?

Semnul fusese gravat pe el. Un semn de neșters, care îl împiedica să mai aibă alte relații sau copii cu oricine altcineva.

Marcajul Omega.

În clipa în care și-a dat seama de asta, bărbatul a devenit rece.

E ridicol.

Un fior i-a parcurs șira spinării. Nu se putea. Oare viața lui era într-adevăr prinsă în captivitate de o curvă ca asta?

Doar din cauza aclui semn fără sens? Nu se putea.

Absolut nu. Are o soție legală și copii. Dacă se află asta, va divorța. Toate bunurile sale se vor pierde pe pensia alimentară și pe întreținerea copiilor pe viață. Nu poate lăsa ca întreaga sa viață să fie ruinată și legată de așa ceva, doar din cauza unei relații născute dintr-o curiozitate de moment și a unei femei care nu era decât un instrument pentru a-i satisface dorințele.

Da, asta nu trebuie să se întâmple sub nicio formă.

– Ah!

Bărbatul și-a folosit toată puterea pentru a scutura de pe picior femeia care se agăța de el, apoi s-a întors repede. El trebuia să șteargă această urmă. Dacă ar fi putut scăpa de blestemăția aia, totul era bine. Da, doar atât. Doar să o șteargă, și totul ar fi revenit la normal. Totul, totul s-ar fi întors la început…

– Dragule, ce faci? Dragule…

Mama s-a ridicat clătinându-se și l-a strigat pe bărbat. Dar el părea să-și fi pierdut mințile, scotocind frenetic prin dulap și scoțând ceva din interior. Când bărbatul s-a întors, avea un pistol în mână, iar țeava era îndreptată direct spre mama mea.

Până atunci, nici mama, nici Chrissy nu puteau să creadă că ceea ce vedeau era real. Deși conştienţi de viitorul sumbru care se profila, ei totuși credeau că nu se va întâmpla. El era tatăl copilului, iubitul ei, soțul ei, întreaga lume a mamei mele.

Așa că, atunci când a văzut arma îndreptată spre ea, nu a fugit și nici nu a implorat. A zâmbit pur și simplu, de parcă era o glumă. Acea armă era doar un mijloc de autoapărare în casa lor izolată și nu era folosită niciodată. Ea uitase de existența ei, iar acum se afla în mâinile bărbatului în care avea cea mai mare încredere, așa că a zâmbit fără niciun strop de suspiciune. Ochii i s-au strâns de durere, dar colțurile gurii i s-au curbat totuși în zâmbetul ei firesc și plin de iubire.

Iubitule, e periculos. Lasă-l jos și vino aici. Chrissy se uită. Copilul nostru se va speria…

Poate că intenționa să rostească acele cuvinte. Dar nu au apucat să-i iasă din gât. Pentru că, înainte de asta, un glonț îi străpunsese deja capul.

– La naiba, mori odată!

Bărbatul a urlat și a împușcat-o pe mama. Trupul ei, ca un buștean, s-a prăbușit pe podea. Sânge roșu aprins se împrăștia în jurul rămășițelor ei mutilate. Tatăl lui stătea deasupra cadavrului, continuând să apese pe trăgaci. Focurile rapide răsunau prin toată casa, un sunet înfiorător, tunător. De fiecare dată când un glonț o străpungea, trupul ei se convulsiona violent. Abia când sunetele seci, metalice au înlocuit focurile de armă, el și-a coborât mâna. Mama lui era nemișcată.

În plus… A scos un suspin lung și și-a ridicat capul. De parcă totul s-ar fi terminat, un zâmbet slab i-a pâlpâit în colțurile gurii înainte să-și încline capul pe spate. Dar la marginea câmpului său vizual a apărut ceva. Era imaginea copilului, cu ambele mâini acoperindu-i gura, care asista la întreaga scenă prin ușa ușor întredeschisă a dormitorului.

– Ah… La naiba…

Bărbatul înjură din nou. Îndreptă arma spre copil, dar își dădu seama imediat că încărcătorul era gol. Văzându-l întorcându-se cu spatele pentru a căuta mai multă muniție, fața lui Chrissy deveni palidă, iar el o luă la fugă în grabă. În timp ce fugea, imaginea mamei sale zăcând nemișcată într-o baltă de sânge îi trecu fulgerător prin minte.

– Mamă… Mamă…

Chrissy a fugit din casă, plângând. Dar nu avea unde să se ascundă. Cea mai apropiată casă era la mai mult de zece minute de alergat. În situația asta, distanța era prea mare. Cu siguranță era prins înainte să ajungă la jumătatea drumului. Neștiind ce să facă, s-a uitat în jur cu disperare, iar privirea i s-a oprit brusc asupra unui mic șopron. Acolo obișnuia tatăl său să confecționeze sau să repare diverse lucruri. Fără să se mai gândească, Chrissy s-a strecurat repede într-un colț întunecat al șopronului.

Hohotele îi scăpau de pe buze. Își folosi toată puterea, acoperindu-și gura cu ambele mâini și ținându-și respirația. Te rog… te rog, nu-l lăsa pe tata să mă găsească. Te implor… te rog din suflet…

În timp ce se ruga disperat, un țipăt îngrozitor s-a auzit brusc, iar ușa hambarului s-a deschis încet. Lumina a inundat încăperea, alungând întunericul. Iar vocea tatălui său s-a auzit chiar lângă urechea lui Chrissy, înghețându-l de frică.

– Chrissy.

Bărbatul care stătea în spatele ușii larg deschise a vorbit.

– Ești aici? Vino aici la tati.

Chrissy închise ochii strâns, ghemuindu-se cât de tare putu, fără să îndrăznească să se miște niciun centimetru. Tatăl său continuă să-l strige pe nume.

– Chrissy, trebuie să vii la tati. Hai să ne distrăm jucându-ne împreună. Da? Vino repede aici.

Vocea tatălui său era neobișnuit de blândă, exact ca atunci când îl strângea în brațe și îl săruta pe obraz.

Era greu de crezut că era același om care a omorât-o cu cruzime pe mama lui.

– Chrissy, vino aici.

Strigă din nou și intră în magazie. La fiecare pas, ochii lui cercetau încăperea, căutând orice colț în care s-ar fi putut ascunde un copil.

– Chrissy, unde ești? Tati te caută, a spus el, uitându-se în jur.

– Tata o să-ți cumpere o jucărie, vino repede aici. Hai să mâncăm clătitele tale preferate și să ne jucăm împreună.

Pașii se apropiau. Vocea seducătoare și drăguţă devenea din ce în ce mai clară.

– Chrissy, vino repede aici. Nu-l supăra pe tatăl tău, bine?

Treptat, vocea lui a căpătat un ton amenințător. Chrissy nu putea decât să-și țină respirația, cu tot trupul tremurând. Tatăl său i-a șoptit, cu o voce joasă, dar rece:

– Dacă vei continua să mă nesocotești așa, va trebui să te pedepsesc. Vino aici repede. Unu… doi…

Număra încet, lent. Chrissy era atât de speriat încât a izbucnit în sudori reci. Te rog, nu-l lăsa pe tata să mă găsească aici. Te implor… Te rog din suflet…

În timp ce își strângea mâinile într-o rugăciune disperată…

Deodată, capul bărbatului a apărut chiar în fața lui. În acel moment, teroarea lui Chrissy a atins apogeul.

– Ah!

– Te-am găsit.

Bărbatul zâmbi de la o ureche la alta și îl apucă pe copil de mână. Chrissy se zbătu, dar fără succes. Era târât afară și aruncat pe pământ. Chrissy se uită în sus la tatăl său cu ochii plini de lacrimi, instinctele sale implorând.

– Te rog… te rog, salvează-mă… Tată, salvează-mă… Îmi pare rău, te rog, salvează-mă…

Văzându-și fiul plângând și implorând, bărbatul zâmbi disprețuitor și scutură din cap.

– De ce l-a adus pe lume pe puştiul ăsta? Doar pentru că nu și-a cunoscut locul a ajuns în situația asta.

Avea un ton blând.

– Dacă târfa aia nu și-ar fi depășit limitele, nimic din toate astea nu s-ar fi întâmplat azi. Nu există altă cale; mai bine vii cu mine decât să rămâi aici singur.

După ce a spus asta, bărbatul, fără ezitare, a îndreptat arma direct spre Chrissy.

– Du-te să-ţi saluţi mama! Adio! a mormăit el, de parcă ar fi recitat o replică dintr-un film. Chrissy tremura, țipetele îi rămâneau blocate în gât. Te rog… te rog, salvează-mă!

Chiar în acel moment, cineva i-a răspuns la rugăciunea sa disperată. Din păcate, Chrissy și-a dat seama abia la scurt timp după ce era adoptat că cel care îi răspunsese la rugăciune era, de fapt, un demon.